marți, 30 septembrie 2014

Recenzie carte: "Cronicile martiene" de Ray Bradbury

Cand am inceput sa citesc “Cronicile martiene” aveam asteptari foarte mari de la aceasta carte, lucru datorat probabil numeroaselor cuvinte de lauda auzite la adresa modului de a scrie al autorului. Desi mi-a placut modul in care Ray Bradbury a prezentat lucrurile, am simtit ca romanul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor pe care le aveam, lucru datorat probabil structurii romanului sau personajelor prezente in acesta.

Romanul lui Ray Bradbury contine mai multe povestiri ce par initial a nu avea legatura una cu alta, dar care, impreuna, prezinta colonizarea planetei Marte. Manati de dorinta de a scapa de razboaiele ce ameninta Pamantul, oamenii decid sa evadeze, gasindu-si refugiul pe planeta rosie. Dupa mai multe incercari esuate, pamantenii reusesc sa cucereasca batrana planeta, descoperind ca aproape toti martienii au fost ucisi de o boala adusa de pe Pamant. Bucurosi de victoria lor, oamenii nu sunt multumiti cu simplul fapt ca au distrus o civilizatie si continua sa faca ceea ce stiu ei cel mai bine: sa distruga intreaga planeta.

Desi povestea si intriga este simpla, in unele momente romanul parand chiar plictisitor, Ray Bradbury reuseste sa se joace cu sentimentele cititorului, reusind sa te faca uneori sa iti fie rusine pentru ca faci parte din rasa umana, iar alte ori sa fii mandru de semenii tai, sau, mai bine spus, de o parte dintre acestia.

Mi-a placut faptul ca dincolo de talentul oamenilor de a distruge tot ceea ce ii inconjoara, autorul prezinta si o alta problema: nehotararea oamenilor in ceea ce vor defapt de la viata. Pamantenii fug de pe Terra pentru a scapa de lucrurile de aici, de a scapa de societatea in care traiesc, dar, ajunsi pe Marte, construiesc acelasi lucru, distrug minunatiile lasate in urma de civilizatia martiana pentru a face locul sa arate precum Pamantul, cladind o societate exact ca cea din care incearca sa evadeze.

Unul dintre capitolele mele preferate (sau mai bine zis una dintre povestirile mele preferate) este “Usher II”, care prezinta povestea unui iubitor de carte, Stendahl. In acest capitol, printre numeroasele referinte la operele lui Edgar Allan Poe, am gasit si o referinta la un alt roman al autorului pe care vreau de foarte mult timp sa-l citesc, “Fahrenheit 451”, lucru care m-a facut si mai curioasa decat eram in privinta acestuia.

Majoritatea personajelor din roman mi s-au parut enervante sau mult prea simple pentru a le da atentie, parand false si mereu in extreme. Au fost insa si cateva personaje care mi-au fost simpatice precum arheologul Spender si capitanul Wilder, martiana Ylla si martianul “Tom” din povestirea intitulata “Martianul”.

Desi romanul lui Bradbury nu mi s-a parut o capodopera, a fost totusi o lectura placuta care m-a facut sa vreau sa citesc cat mai curand si alte carti ale acestuia.

vineri, 26 septembrie 2014

Recenzie carte: "Dansul dragonilor" de George R. R. Martin

A trecut mai bine de o luna de cand am terminat de citit “Dansul dragonilor”, dar poate este mai bine ca nu am scris atunci recenzia deoarece probabil as fi scris doar despre Jon si despre cat de mult vreau sa citesc urmatorul volum. Acum insa am reusit sa-mi pun oarecum ordine in idei si sa ma gandesc, macar putin, si la celelalte personaje din roman.

Actiunea din “Dansul dragonilor” merge in mare parte in paralel cu cea din “Festinul ciorilor”, oferindu-ne posibilitatea de a afla ce s-a intamplat cu personajele ce nu au aparut in volumul anterior, precum Jon, Daenerys si Tyrion.

In primele patru volume Daenerys a fost unul dintre personajele mele preferate, dar in “Dansul dragonilor” aceasta a fost o adevarata dezamagire pentru mine. Desi inteleg ca avea si alte probleme si lucruri carora trebuia sa le acorde atentie, ea a uitat sa se ocupe de cel mai important lucru: de dragonii ei. Cat despre decizia pe care a luat-o in privinta lor cred ca a fost cea mai proasta decizie posibila. La un moment dat era o scena in care ea se plangea ca de cand i-a inchis, Viserion si Rhaegal au devenit mai salbatici. Cum sa nu devina mai salbatici dupa ce s-au trezit inchisi in intuneric, tradati de singura fiinta in care aveau incredere si pe care o considerau mama lor!?

Jon Snow a ramas unul dintre personajele mele preferate si cu siguranta cel care ma face sa vreau sa citesc cat mai curand volumul urmator. Desi aveam de mult timp aceasta banuiala, dupa ce am citit “Dansul Dragonilor” sunt sigura ca el este Azor Ahai, iar evenimentul din ultimul capitol reprezinta doar renasterea lui sub forma eroului asteptat de Melisandre.

Un alt personaj care mi-a ramas la fel de simpatic ca si in celelate volume este Tyrion, desi, in acest roman a parut sa-si piarda putin din farmec. Totusi, tinand cont de toate intamplarile prin care a trecut, nu-l pot condamna ca a mai diminuat putin numarul replicilor sarcastice, mai ales ca acestea pareau sa-i aduca constant numai belele.

“Dansul dragonilor” a fost un roman la fel de captivant ca si celelalte volume, dar, cumva, mi-a dat senzatia ca el reprezinta doar linistea dinaintea furtunii. In asteptarea aparitiei urmatorului volum nu pot decat sa va recomand sa cititi seria “Cantec de gheata si foc” si sa va lasati purtati de aripile puternicile ale dragonilor in periculosul taram Westeros.

miercuri, 24 septembrie 2014

Leapsa: Back to school

Am primit aceasta leapsa de la Ghanda si mi s-a parut foarte simpatica, provocandu-ma sa imi amintesc de anii de liceu, dar si de materiile pe care le-am iubit sau poate le-am urat in acea perioada. Indiferent daca mi-au placut sau nu, recunosc ca nu m-am gandit vreodata sa le asociez cu o carte anume (poate doar cu manualul materiei respective),  asa ca aceasta leapsa este pe cat de simpatica, pe atat de interesanta.




Reguli:
1. Incorporati imaginea tag-ului in postarea voastra
2. Dati tag-ul mai departe
3. Nu mentionati aceleasi carti de doua ori
4. Postati link-ul cu leapsa completata pe blog-ul Padeniye


1) Romana: luati cartea preferata de anul acesta si deschideti-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieti mai jos ceea ce se afla acolo, mentionand de unde ati luat fragmentul.

Anul acesta am reusit sa citesc seria “Cantec de gheata si foc” de George R. R. Martin si fiecare volum din aceasta serie a devenit preferatul meu in momentul lecturii. Dar, cum trebuie sa aleg o singura carte, voi alege cel de-al treilea volum al seriei, “Iuresul sabiilor”.

“Acela e fratele tau? intreba Sansa.”

(Trebuia neaparat sa fie o replica a Sansei, nu-i asa? -_-  )


2) Geografie: Ati citit anul acesta (sau in decursul a doi ani) vreo carte cu o coperta verde sau care sa aiba pe ea ceva legat de natura? Daca da, puneti o fotografie cu ea.





3) Istorie: Va plac biografiile sau cartile care trateaza ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ati citit-o, care sa urmareasca astfel de subiecte?

Biiiine, aici am o mica problema pentru ca eu nu prea ma dau in vant dupa cartile istorice sau biografice. Cred totusi ca pot incadra aici cartiile citite in liceu pentru studiile de caz si dezbaterile literare facute la limba si literatura romana.


4) Sport: Sa faci sport este un lucru benefic corpului, te improspatezi si-ti da o stare fresh dupa; in ciuda faptului ca esti obosit de mori, tot te vei simti mai bine. Ce carte fresh, usor de citit, ati lecturat si care v-a placut?

In aceasta categorie ar putea intra majoritatea cartilor din colectia “Chic”, dar voi alege un roman care nu face parte din aceasta colectie, mai exact “Clubul V” de Kate Brian.


5) Matematica: Chiar daca matematica nu este o materie agreata de multa lume, tot trebuie sa o faci, chiar daca dureaza mai mult timp sa o intelegi. La ce carte ti-ar fi foarte greu sa renunti, pentru a invata?

In mod straniu, in liceu matematica era una dintre materiile mele preferate. Totusi, in general, atunci cand ai de invatat, orice roman devine mai interesant decat cursurile sau materialele pe care trebuie sa le inveti asa ca pot spune ca nu exista o carte anume care sa intre in aceasta categorie. Sau, mai bine zis, in aceasta categorie intra absolut toate romanele citite, fiecare dintre ele refuzand sa fie parasit pentru cursuri.


6) Desen: Sa desenezi, sa pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa in timpul generalei, dar chiar si in liceu pentru unii. Culorile iti dadeau imaginatie asa ca: ce coperta a unei carti o urasti din tot sufletul si ai vrea sa o schimbi daca ai avea ocazia?

Tinand cont de “talentul” meu la desen, numai relaxante nu erau orele acestea. :))
In general nu dau foarte multa atentie copertei unei carti si incerc sa nu judec o carte dupa coperta, dar, exista uneori si exceptii. Una dintre cartile carora as vrea sa le modific copertile este “Piercing” de Riu Murakami pentru ca aceasta are un talent aparte de a te induce in eroare. Coperta e draguta si simpatica si m-a facut sa ma gandesti la anime-uri, prezentarea era si ea interesanta, dar, dupa ce am terminat cartea efectiv ma uitam la ea, gandindu-ma “Ce tocmai am citit!?”


7) Biologie: Tuturor ne plac animalele si nu cred ca exista cineva care sa nu iubeasca un animal, oricat de dragut sau inspaimantator ar fi el. Postati mai jos o poza a unei carti in care apar astfel de vietati.




8) Engleza: Multi cititori au in biblioteca literatura internationala, asa ca presupun ca printre sumedenile de carti se strecoara si un autor preferat. Ce scriitor american sau englez va place cel mai mult? Descrieti-i in trei cuvinte ideile sau modul de a scrie.

Aici as avea o lista foarte lungta de autori, dar ii voi mentiona pe primii trei care imi vin in minte: J.K.Rowling, George R.R. Martin si Dan Brown. Fiecare dintre ei are un mod unic de a scrie care te face ca atunci cand incepi sa citesti o carte scrisa de ei sa patrunzi intr-o alta lume, una in care misterul si magia te pandesc si te insotesc pe tot parcursul lecturii si nimic nu pare imposibil.


9) Muzica: Sa asculti muzica este ceva relaxant, care te face sa zambesti, iar cea impletita cu cititul este cu atat mai buna. Aveti vreo carte care sa va fi facut sa cantati (la figurat) de fericire atunci cand ati terminat-o? Sau o melodie pe care sa o fi descoperit intr-o carte?

Singura melodie pe care imi amintesc ca am cautat-o dupa ce am citit de ea intr-o carte cred ca este Clar de luna a lui Debussy. Imi amintesc ca dadusem de ea acum cativa ani, pe cand citeam Saga Amurg si, dupa ce am ascultat-o, aceasta a ajuns in playlist-ul meu si o mai ascult si acum, cand vreau o melodie linistita, fara versuri.


10) Dorinta: Sunt ferm convinsa ca exista o carte pe care va doriti foarte mult sa puneti mana. Care este aceea si de ce vreti atat de mult sa o cititi?

In mod clar volumul 6 din seria “Cantec de gheata si foc”. Dupa ce am terminat "Dansul dragonilor" si mai ales dupa ce am citit un anumit capitol despre unul dintre personajele mele preferate vreau sa aflu cat mai repede ce soarta a avut acesta. Optimismul meu si faptul ca sunt destul de sigura ca acesta este Azor Ahai, iar evenimentul respectiv reprezinta renasterea lui profetica, plus alte cateva indicii ma fac sa fiu sigura ca nu a murit, dar cum George R. R. Martin e maestrul intorsaturilor de situatie, pana nu citesc ca el e in viata, nu pot fii sigura de nimic. Prin urmare, nu pot decat sa ma alatur fanilor seriei si sa spun alaturi de ei: “Vrem sa citim The Winds of Winter!”


Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, dar voi nominaliza blog-urile “Reader’s Republic” si “Walking on letters”.

luni, 22 septembrie 2014

Cerere de motivare a absentelor :)

Inainte sa incep sa scriu acest articol m-am uitat la data la care am postat ultima oara si inca nu imi vine sa cred ca a trecut mai bine de o luna de atunci. Am vazut ca in aceasta perioada am primit cateva lepse de la mai multe blog-uri si imi pare rau ca inca nu am reusit sa raspund la ele, dar promit ca in zilele urmatoare voi incerca sa profit de zilele de vacanta pe care le mai am si voi incerca sa postez toate articolele pe care le planuiesc de saptamani intregi, inclusiv lepsele primite.

Cand eram la liceu, daca lipseam de la scoala trebuia sa aducem scutire si sa ne motivam absentele. Cum pe 15 septembrie a sunat clopotelul pentru elevi, voi incerca sa-mi amintesc si eu de zilele de scoala si va voi prezenta cererea mea de motivare a absentelor :))

In primele zile din august am incercat sa scap de caldura infernala care prinsese in ghearele ei Bucurestiul si am plecat cu ai mei in concediu la munte. Si cum prin ai mei inteleg si patrupedul familiei am cautat un loc linistit si care sa permita accesul animalutelor. Prima conditie – loc linistit – ne-a facut sa alegem Timisul de Jos, iar cea de-a doua conditie – accesul animalelor permis – ne-a indreptat spre pensiunea Sapte Scari.

Cu bagajele facute, cazarea stabilita si catelul in masina am plecat la drum, care, desi a fost scurt, a oferit cateva peisaje superbe, acompaniate de un aer cu atat mai curat cu cat ne apropiam de destinatie.

Zilele petrecute la munte au trecut in zbor si pot spune ca acum, cand ma gandesc la ele, imi vin in minte doar amintiri placute. Zona a fost in general linistita, dar, din pacate, fiind destul de aproape de punctul de plecare spre Canionul Sapte Scari, in weekend orice urma de liniste era alungata de grupurile galagioase de turisti. In plus, sa te plimbi cu catelul prin jur nu era cel mai usor lucru, simpla trecere pe strada principala facand toti cateii din Timisul de Jos sa simta nevoia de a-si proteja teritoriul.

In zilele in care am stat la munte am mers aproape in fiecare zi in alta parte si, desi am trecut prin mai multe statiuni montane, pot spune ca aproape toti oamenii din acele locuri aveau ceva in comun: erau mult mai calmi si mult mai relaxati, dand impresia ca timpul poate sta in loc pentru ei.

Vacanta a fost placuta si mi-a oferit sansa de a adauga noi amintiri in sertarasele memoriei mele si de asemenea de a adauga noi poze in album, dar, la fel ca orice concediu, a avut un sfarsit si, intoarsa in Bucuresti, a trebuit sa ma trezesc rapid din leneveala pentru ca in scurt timp incepea Olimpiada de toamna a studentilor, cunoscuta si sub denumirea de sesiune de restante. Si cum nu exista vacanta fara macar o restanta, in primele zile din septembrie am pasit din nou spre facultate pentru a-mi lua revansa impotriva materiilor care castigasera prima runda.

Intrand rapid in sesiune, nu am apucat nici macar sa scriu recenziile la cartile pe care le-am citit la munte, in special la “Dansul dragonilor”, care m-a facut sa vreau sa bat din picior precum un plod enervant si sa miorlai ca vreau cat mai repede urmatorul volum. Acum insa am scapat de sesiune, am primit majoritatea rezultatelor, iar acestea mi-au adus zambetul pe buze, iar la materia la care nu am aflat inca rezultatul sunt destul de optimista, prin urmare ma pot apuca de scris recenzii.

Si acum, dupa ce mi-am incheiat pledoaria kilometrica, va intreb: imi motivati absentele? :))