miercuri, 27 aprilie 2016

Leapsa: Most Wanted

Am gasit aceasta leapsa pe blog-ul Leontinei si mi-a placut foarte mult, provocandu-ma sa imi analizez putin lista de dorinte cu privire la carti si sa ma gandesc la motivele pentru care le-am adaugat de la bun inceput pe acea lista.

1. O carte publicata pe care ti-o doresti.
Cand am citit aceasta intrebare mi-au venit o multime de carti in minte, dar, cred ca unul dintre romanele pe care le voi cumpara cu siguranta cu prima ocazie este “Mila 2.0” de Debra Driza.

2. O carte nepublicata pe care ti-o doresti.
Si din nou imi amintesc de “The Winds of Winter”, roman pe care il astept de cand am terminat de citit volumele aparute pana in prezent din seria “Cantec de gheata si foc”.

3. O carte pe care o doresti tradusa.
Acum cativa ani au aparut si la noi primele patru volume din seria “Fratia pantalonilor calatori” scrisa de Ann Brashares dar, din pacate, ultimul volum al seriei, “Sisterhood Everlasting”, nu a mai fost publicat la noi. Sper totusi ca in viitor acesta sa fie tradus si publicat si in Romania, oferindu-mi astfel ocazia de a-mi completa seria.

4. O carte pe care ti-o doresti datorita copertei.
In general nu tin cont de coperta atunci cand aleg o carte, dar, din cartile pe care imi doresc sa le citesc cat mai curand posibil, cred ca cel mai mult imi place coperta de la “Cantec pentru Lya” de George R. R. Martin. Am cumparat romanul acum cateva zile si intentionez sa ma apuc de el imediat ce termin cartea pe care o citesc in prezent.

5. O carte pe care ti-o doresti datorita sinopsisului.
Majoritatea cartilor pe care vreau sa le citesc mi-au atras atentia datorita sinopsisului. Cred ca una dintre cele mai interesante prezentari este cea a romanului “Calatoarea”:



"Anul 1945. Claire Randall, fosta sora medicala, se intoarce din razboi si pleaca cu sotul intr-o a doua luna de miere. Dar o stanca magica descoperita intr-un loc misterios o transforma intr-o calatoare in timp, care se trezeste brusc intr-o Scotie macinata de lupta, in Anul Domnului ... 1743.
Azvarlita intr-un alt secol de forte pe care nu le intelege, protagonista trebuie sa infrunte conspiratii si primejdii care ii ameninta viata ... si ii pun la incercare inima. Destinul i-l scoate in cale pe tanarul razboinic James Frazer si Claire trebuie sa aleaga intre fidelitate si dorinta, intre doi barbati, intre doua vieti."

6. O carte pe care ti-o doresti datorita recenziilor.
Am doar cateva persoane in ale caror recenzii am totala incredere deoarece ne asemanam destul de mult in privinta cartilor care ne plac. Am vazut ca aproape toate sunt incantate de seria scrisa de Monica Ramirez, “Alina Marinescu”, prin urmare am adaugat si eu cartile in lista mea de dorinte.
  
7. O carte pe care ti-o doresti datorita autorului.
Am citit seria “Dincolo de moarte” a Adinei Speteanu si mi-a placut foarte mult modul acesteia de a scrie. Am aflat ca inainte de cele patru volume ale seriei, Adina a scris si romanul “Crima la timpul trecut” si sunt foarte curioasa in privinta acestuia.

8. O carte pe care ai citit-o deja si ti-o doresti.
Majoritatea cartilor pe care le-am citit le am deja in biblioteca, prin urmare nu stiu ce roman sa nominalizez la aceasta intrebare.

9. O carte pe care nu ti-o doresti suficient de mult.
Aici imi este destul de greu sa nominalizez o carte sau o serie deoarece, in general, ori imi doresc un roman, ori nu. Au fost totusi si cateva cazuri in care am ezitat inainte de a cumpara un roman, nefiind sigura daca o sa-mi placa. Un astfel de exemplu este romanul "Robopocalipsa", care s-a dovedit insa o carte buna, care mi-a placut destul de mult.

10. O carte pe care ti-o doresti pentru tot. Dar tot, stii cum? Tot!
Ehm … toate cartile din lista?


Le voi nominaliza pe Ghanda si Andra, dar oricine doreste poate sa preia aceasta leapsa.

duminică, 24 aprilie 2016

Recenzie carte: "Robopocalipsa" de Daniel H. Wilson

Recent am terminat de citit romanul “Robopocalipsa” si ma bucur ca i-am dat o sansa, desi am avut cateva retineri in privinta lui. Aproape toate cartile pe care le-am citit pana acum, dar si toate filmele vazute care au ca tema evolutia tehnologiei, revolta robotilor, lupta dintre oameni si masini si asa mai departe, au avut acelasi final: tehnologia invinsa si oamenii “victoriosi”, fericiti ca au distrus ceva ce nu au inteles niciodata. Mai mult de atat, doar citind prezentarea de pe spatele cartii am descoperit ca tot ceea ce am banuit e adevarat, razboiul fiind prezentat in retrospectiva, dupa ce oamenii au castigat.

Lumea a evoluat, iar tehnologia face parte in totalitate din viata oamenilor. De la masinile care se conduc singure, la roboteii care fac curat in casa sau fac cumparaturile in locul nostru, pana la masinile capabile sa lupte in locul oamenilor, toate acestea fac parte din viata de zi cu zi. Totul o ia insa razna o data cu aparitia lui Archos, o inteligenta artificiala capabila sa controleze toate masinile de care oamenii depind atat de mult, acest lucru ducand omenirea in pragul extinctiei.

Povestea mi s-a parut interesanta si am apreciat faptul ca autorul a reusit sa construiasca suspansul in ciuda faptului ca iti dezvaluise de la inceputul cartii finalul romanului. Mai mult, la inceputul si finalul fiecarui capitol afli cateva informatii legate de personajul respectiv si de rolul pe care acesta il v-a avea in viitor, lucru ce, in mod normal, ar distruge misterul. In ciuda acestui lucru am citit romanul pagina dupa pagina, cartea avand propria modalitate de a pastra suspansul. Din acest punct de vedere, romanul mi-a amintit de “Hotul de carti”, o carte captivanta, care a reusit sa ma tina cu sufletul la gura in ciuda faptului ca naratorul povestii, Moartea, dezvaluia anumite elemente cu mult inainte ca acestea sa se intample.

Mi-a placut personajul Archos si i-am inteles rationamentul, insa, in incercarea lui de a invata, de a cunoaste, a ajuns sa faca exact ceea ce fac oamenii: sa controleze alte fiinte, in acest caz, alte masinarii. Pe parcursul lecturii am oscilat intre viziunea lui Archos si cea a lui Mikiko, Noua Zero Doi si ceilalti Nascuti Liberi si, cumva, le-am inteles pe amandoua si, in mod ciudat, eram de acord cu ambele puncte de vedere. Inca mai am cateva intrebari referitoare la unele dintre actiunile lui Archos si sper ca in volumul urmator sa aflu raspunsuri macar la unele dintre acestea.

Daca roboteii mi-au placut cu totii si m-am atasat de ei in timpul lecturii, indiferent de importanta si de rolul lor, in special de Mikiko, Noua Zero Doi, Tomo si Houdini, dintre oameni, singurul care mi-a fost simpatic si l-am retinut in mod deosebit a fost Takeo.

In ciuda faptului ca doar o parte dintre personajele umane au observat acest lucru, aparitia lui Archos a reprezentat un lucru extrem de bun pentru natura, aceasta reusind sa revina la viata. Archos nu doar ca a protejat speciile pe care de disparitie, dar a avut si grija ca, in lupta lui, sa nu distruga mediul. In timp ce oamenii, daca ar fii avut ocazia ar fii folosit mai mult ca sigur cele mai chimice, nocive si oribile arme, Archos, desi ar fii putut face acest lucru, nu a folosit arme chimice.

Singurul lucru pe care il pot reprosa cartii este modul in care a fost scrisa. Uneori, capitolele erau extrem de asemanatoare, in ciuda faptului ca erau prezentate din perspective diferite, de catre personaje total diferite unele de altele. Cred ca singurele capitole pe care le-am simtit cu adevarat diferite de celelalte au fost cele din perspectiva lui Takeo Nomura si cele prezentate din punctul de vedere al lui Noua Zero Doi.

Mi-a placut romanul si sper sa apara cat mai curand si la noi continuarea acestuia. Poate ca nu aduce nimic nou in randul cartilor ce au ca tema revolta tehnologiei, dar, din punctul meu de vedere a fost un roman bun, pe care il recomand cu drag fanilor genului.

miercuri, 20 aprilie 2016

Recenzie carte: "Cum sa devii vampir" de Amy Gray

“Cum sa devii vampir” de Amy Gray este un “ghid” ce uneste mituri si povesti din culturi diferite, cu trimiteri la numeroase carti, filme si seriale cu si despre vampiri. Cartea este impartita in trei capitole: “Lasa in urma taramul muritor” (contine texte despre diversele tipuri de vampiri, de grupuri, despre modalitatile in care un muritor se poate transforma in vampir, dar si despre puterile si slabiciunile acestora), “Cum sa traiesti in stilul mortilor vii” (subcapitolele acestui capitol ofera informatii despre eticheta, stil vestimentar, idei pentru decorarea camerei, informatii despre animalutele de companie ale vampirilor, petreceri, muzica, etc.) si “Vampirul cultivat” (contine teste legate de universul vampirilor, texte despre carti, filme si seriale cu si despre vampiri, dar si informatii despre personalitati despre care s-a crezut ca sunt vampiri).

Sincer, nu stiu cu exactitate in ce categorie sa incadrez aceasta carte, aceasta fiind o combinatie interesanta intre un ghid de instructiuni, antologie si parodie referitoare la intreaga nebunie provocata de vampiri (in care, bineinteles, si eu am fost prinsa). Oricum ar fi, mi-a placut, am avut cateva ore relaxante citind si amintindu-mi de cartile, filmele si serialele cu si despre vampiri pe care le-am citit si, respectiv, vizionat. Si bineinteles, am zambit cand am citit despre celebrul Dracula, dar si despre cunoscutele puncte turistice de la noi din tara: Castelul Bran, Castelul Hunedoarei si Cetatea Poenari.

Am apreciat ilustratiile din carte, oprindu-ma de mai multe ori in timpul lecturii pentru a le analiza. Mi-a placut si coperta cartii, care mi-a atras imediat atentia, mai ales datorita texturii ei.

“Cum sa devii vampir” este o carte amuzanta, relaxanta, care se citeste rapid, perfecta pentru cei care vor sa-si aminteasca de vampirii pe care i-au intalnit in diverse carti si filme, dar si care vor sa adauge pe lista de citit sau de vizionat noi carti si filme.

duminică, 17 aprilie 2016

Recenzie carte: "Viata dubla la Venetia" de Monica Ramirez

Am citit pe multe blog-uri recenzii pozitive pentru romanele scrise de catre Monica Ramirez si eram foarte curioasa cu privire la acestea. La unul din targurile de carte de anul trecut am reusit sa cumpar “Viata dubla la Venetia”, un roman pe care intentionam sa-l cumpar inca de cand am citit recenzia Ghandei.

Kate Martin decide sa plece in Venetia, sperand ca aceasta calatorie sa-i ofere raspunsuri sau, cel putin, sa o ajute in privinta viziunilor pe care le are despre Venetia perioadei renascentiste. Ajunsa in Italia, Kate cumpara dintr-un anticariat un colier superb, la un pret mult prea mic pentru valoarea lui.

In scurt timp insa Kate descopera ca pe urmele acestuia se afla mai multe persoane, unele dintre ele neezitand nici o clipa inainte de a ucide pentru a obtine bijuteria.

In incercarea ei de a supravietui si de a elucida misterul din jurul colierului i se alatura Patrick Stone, un tanar pictor bantuit de aceleasi viziuni si senzatii de deja-vu ca si Kate.

Mi-a placut ideea romanului, povestea, dar si modul in care a fost prezentata aceasta de catre Monica Ramirez. Autoarea a impletit cu talent cele doua fire, povestea celor doi indragostiti din Venetia renascentista imbinandu-se intr-un mod unic cu povestea reincarnarilor lor, Kate si Patrick. Suspansul a existat pe tot parcursul lecturii, facandu-ma sa incerc sa dezleg misterului colierului, dar si finalul povestii dintre Caterina si Patrizio in acelasi timp cu Kate si Patrick.

Dintre cele doua povesti, cel mai mult mi-a placut cea din trecut, dintre Caterina si Patrizio. Personajul Caterinei a devenit rapid unul dintre preferatele mele, asta in ciuda faptului ca reincarnarea ei, Kate, m-a enervat in cea mai mare parte a lecturii.

Daca in cazul lui Kate, mi-a placut varianta ei din trecut si m-a enervat varianta ei din prezent, in cazul Louisei a fost exact opusul. Mi-a placut Louise cea din prezent si as fi vrut ca viata ei sa se imbine in alt mod cu trecutul, schimbandu-si poate soarta.  

Mi-a placut finalul, in special secventa din epilog, referitoare la colier si tablou.

Desi povestea nu m-a cucerit asa de mult cum am crezut, mi-a placut modul de a scrie al autoarei, prin urmare voi incerca sa citesc si alte carti scrise de aceasta, in special seria “Alina Marinescu”.


joi, 14 aprilie 2016

Recenzie carte: "Cavalerul celor sapte regate" de George R. R. Martin

Era evident faptul ca nu puteam rata o noua carte semnata de catre George R. R. Martin, prin urmare, imediat ce a aparut la noi, mi-am cumparat romanul “Cavalerul celor sapte regate”.

Romanul uneste trei povesti scrise de George R. R. Martin: Cavalerul ratacitor, Sabia jurata si Cavalerul misterios. Toate cele trei povesti ii au ca protagonisti pe Dunk, zis si Ser Duncan Vlajganul si pe Egg, in realitate Aegon Targaryen. Prima poveste ne lasa sa aflam modul in care Egg a devenit scutierul cavalerului ratacitor Dunk, iar a doua si a treia poveste ne ofera posibilitatea de a calatori alaturi de cei doi prin Westeros.

Le recomand tuturor celor care doresc sa citeasca romanul sa incerce sa aiba alaturi in timpul lecturii si romanul “Lumea de gheata si foc”, avand astfel posibilitatea de a urmari arborele genealogic al Dragonilor, de a face mult mai usor legaturile intre personaje, dar si de a descoperi ce se intampla atunci cand simpaticul Egg devine Regele Aegon cel Improbabil.

M-am bucurat ca prin intermediul aventurilor lui Dunk si Egg sa descopar personaje pe care le-am intalnit in seria “Cantec de gheata si foc” sau care doar au fost mentionate in aceasta. Una dintre cele mai interesante aparitii a fost cea a lui Aemon Targaryen, diferentele dintre versiunea tanara, din “Cavalerul celor sapte regate” si versiunea cu mult mai imbatranita din “Cantec de gheata si foc” facandu-ma sa nici nu imi dau seama din prima de faptul ca cele doua personaje sunt unul si acelasi. O alta aparitie la fel de misterioasa si captivanta este si cea a lui Brynden Rivers.

Dunk si Egg au fost amandoi niste personaje simpatice, pe care le-am indragit imediat. Cei doi se completeaza reciproc foarte bine, Dunk devenind cu usurinta un model pentru scutierul sau.

Am adorat romanul deoarece mi-a oferit sansa sa ma reintorc in Westeros si sa descopar personaje noi, dar si sa adaug informatii noi referitoare la universul creat de catre George R. R. Martin, pierzandu-ma cu usurinta, de la primele pagini, in lumea fantastica de care mi-a fost atat de dor.

Daca pentru fanii seriei cartea este cel mai probabil o lectura obligatorie, cartea poate fi citita cu usurinta si de cei care nu au citit inca “Cantec de gheata si foc”. 

luni, 11 aprilie 2016

Recenzie carte: "Sabia magica" de Marcus Sedgwick

Desi ma asteptam la o poveste plina de mister si aventura, “Sabia magica” de Marcus Sedgwick s-a dovedit a fi doar o istorioara simpla, plauzibila, pe care o citesti in cateva ore.

Iarna, Toma si fiul lui, Petru, ajung intr-un sat din Transilvania, Ciust, urmand a-si castiga banii lucrand ca taietori de lemne. Cei doi afla insa destul de curand faptul ca satul nu este atat de linistit si de normal pe cat ar parea, iar Petru este din ce in ce mai intrigat de comportamentul misterios al tatalui sau.

Povestea a fost simpla si adesea destul de plictisitoare, anticipand finalul romanului de la primele pagini. Desi se doreste o analizare atenta a povestilor din folclor, abordarea acestora mi s-a parut superficiala si neinteresanta.

Personajele au fost destul de seci, fara complexitate, personal neatasandu-ma de nici unul dintre ele. Daca Petru a fost cat de cat acceptabil, detestandu-l doar jumatate din timpul lecturii, pe Toma  l-am detestat in permanenta. Betiv, nu prea inteligent, adesea agresiv, lenes, practic o combinatie “perfecta”. Indiferent cate scuze au aparut pe parcurs in favoarea acestuia, nu mi-am schimbat parerea in privinta lui si am sperat sa scap cat mai repede de el.

Am inteles ca exista si o continuare a acestui roman si nu pot decat sa sper ca aceea sa fie mai buna … mult mai buna. Mai mult din curiozitate, daca o sa apara la noi, o sa citesc si continuarea, sperand sa gasesc in aceasta o poveste mult mai interesanta si captivanta.

vineri, 8 aprilie 2016

Recenzie carte: "Ultima privire" de Adina Speteanu

Am asteptat cu nerabdare aparitia ultimului volum din seria “Dincolo de moarte”, iar anul trecut am profitat de targul de carte Bookfest pentru a aduce acasa romanul “Ultima privire”.
Disparitia lui Andrei i-a lasat atat pe Natalia, cat si pe cei din Garda intr-o situatie critica, dar acestia incearca, treptat, sa accepte plecarea lui si incearca sa se obisnuiasca cu posibilitatea ca acesta sa nu se mai intoarca.

Desi Natalia incearca sa schimbe lucrurile in Strygorra, nu toti strigoii au acceptat faptul ca sunt condusi de un om. Mai mult, Renard pare hotarat sa o contrazica pe Natalia la orice fraza si sa demonstreze ca aceasta nu este potrivita pentru rolul de lider.

Cat despre linistea ce vine dinspre vampiri si disparitia temporara a lui Dragos … ei bine, aceasta pare a fi doar linistea dinaintea furtunii.

Mi-a placut povestea si modul in care elemente doar mentionate in volumele anterioare s-au integrat in actiune. Cartea a avut suspans, iar unele personaje au facut gesturi la care nu m-as fi asteptat din partea lor. Mi-a placut cum a decurs actiunea, m-am bucurat pentru unele personaje si m-am intristat citind despre altele si, mai mult, in unele momente a ajuns sa-mi fie mila chiar si de personajele pe care le detestam.

Speram ca in acest roman Natalia sa fie mai matura decat in toate celelalte volume, insa, in special in primele capitole, m-a facut sa ma gandesc la un copil mic care bate din picior si urla cat poate de tare ca el e conducatorul si trebuie ascultat. Mai mult de atat, a demonstrat faptul ca nu are onoare si nu isi tine cuvantul dat, ceea ce, din punctul meu de vedere, o face total nepotrivita pentru titlul ei. Din fericire pentru mine, celelalte personaje au fost la fel de interesante ca in celelalte volume, prin urmare, dupa cateva pagini am reusit sa-i ignor pe Natalia si Andrei si sa ma concentrez pe poveste si alte personaje.

Daca in volumele anterioare Vera mi-a placut foarte mult, in acest volum m-a calcat putin pe nervi, umilindu-se degeaba, pentru o persoana care nu merita. In cele din urma si-a revenit si m-am bucurat sa citesc despre Vera din primele volume, cea care a reusit sa ajunga pe lista personajelor mele preferate.

M-am bucurat sa vad ca Lyda a facut ceea ce speram sa faca de mult timp. Mi-ar fi placut ca sfarsitul sa fie putin diferit, dar probabil ea, Vera si Crystal au luat cea mai buna decizie pentru ele.

Mi-a placut sfarsitul deschis al romanului deoarece ma face sa sper ca, la un moment dat, in viitor, o sa apara si o continuare a seriei mai ales ca, dupa ce am citit ultimele capitole, sunt sigura ca adevarata lupta abia acum urmeaza sa inceapa.

Pana la sperata aparitie a unui viitor volum (da, inca sper ca o sa apara macar inca un roman, daca nu chiar mai multe), recomand tuturor seria “Dincolo de moarte” a Adinei Speteanu, deoarece aceasta este orice, numai “doar o alta poveste cu vampiri” nu este.

marți, 5 aprilie 2016

Recenzie film: Krampus - Spaima Craciunului

Acum ceva timp, in perioada sarbatorilor de iarna am vazut filmul Krampus, o comedie-horror interesanta, pe care am urmarit-o cu placere si interes.

In ciuda faptului ca in familia sa sarbatorile de iarna par sa isi fii pierdut farmecul si bucuria, Max (Emjay Anthony) continua sa creada in Mos Craciun si in toate lucrurile bune pe care acesta le reprezinta. Atunci cand, de Craciun, rudele mamei lui, matusa Linda (Allison Tolman) si unchiul Howard (David Koechner), insotiti de toti cei patru copii ai lor, dar si de matusa Lindei, Dorothy (Conchata Ferrell), vin in vizita, lucrurile se inrautatesc pentru Max. Desi baiatul si-ar dori ca traditiile de Craciun sa fie respectate, divergentele existente intre membrii familiei distrug buna dispozitie a tuturor celor prezenti. Umilit de verisorii sai din cauza faptului ca inca crede in Mos Craciun, Max isi pierde speranta si distruge scrisoarea pe care dorea sa o trimita Mosului, fapt ce atrage furia lui Krampus.

In ciuda faptului ca filmul se incadreaza in categoria comedie horror, pentru mine cel putin filmul a fost doar comedie si am ras aproape pe tot parcursul filmului. E adevarat, mie imi place genul horror, iar majoritatea filmelor din aceasta categorie ma amuza, deci e posibil ca altor persoane sa li se para macar cateva scene usor infricosatoare.

Personajul meu preferat a fost cu siguranta Omi (Krista Stadler), simpatica batranica cucerindu-ma de la prima pana la ultima aparitie. Pe tot parcursul filmului mi s-a parut singura persoana inteligenta din familie, curajul si hotararea ei fiind admirabile.

Mi-a placut modul in care a fost construita si inserata in film animatia reprezentand povestirea lui Omi, din punctul meu de vedere aceasta accentuand farmecul filmului.

Finalul filmului a fost interesant, dar as fii apreciat mai mult daca acesta se termina cu cateva minute mai devreme, cu scena in care Max primeste globul, aceasta imbinand perfect povestea baiatului cu cea a lui Omi. Nu zic ca finalul deschis nu a fost bun, acesta oferindu-mi posibilitatea de a imi imagina numeroase situatii, dar mi s-ar fi parut mai potrivit un alt sfarsit.

Recomand filmul tuturor celor care doresc sa vada ceva diferit de Craciun, perioada sarbatorilor de iarna fiind perioada perfecta pentru a-l urmari.