Am auzit de mult timp de romanul
“Fahrenheit 451” de Ray Bradbury, dar mereu am avut tentatia de a citi alte
carti inaintea acestuia. Mi-a placut romanul, acesta reusind sa prezinte
intr-un mod interesant si surprinzator pericolul manipularii mass-media si al
cenzurii, dar si sa atraga atentia asupra unor aspecte importante pe care, daca
privim putin in jurul nostru, le putem gasi chiar in ziua de azi, in viata de
zi cu zi.
Slujba lui Guy Montag, aceea de
pompier, ar putea parea periculoasa si eroica daca aceasta nu ar consta in a
provoca incendii in loc de a le stinge. Guy isi iubeste slujba, dar intalnirea
cu o tanara adolescenta, Clarisse, urmata de asistarea la o moarte dramatica in
timpul unei incendieri, cand o batrana a preferat sa arda alaturi de cartile ei
in loc sa renunte la acestea si la tot ceea ce reprezentau ele, il fac pe
barbat sa deschida ochii si, treptat, sa inteleaga cu adevarat lumea in care
traieste.
Mi-a placut modul in care Ray
Bradbury a reusit sa construiasca si sa prezinte lumea in roman. Din punctul
meu de vedere, aceasta nu este atat de terifianta prin modul de a fii, ci prin
verosimilitatea ei. Romanul prezinta o lume in care oamenii sunt fericiti in
necunostinta lor, manipulati cu usurinta de mass-media; o lume a non-valorilor
in care este perfect normal sa te bucuri de cele mai superficiale lucruri si sa
uiti sa mai acorzi atentie celor din jur. Daca privim in jur, observam probabil
ca cea mai mare diferenta intre lumea construita de autor si cea in care traim
este aceea ca noi nu am interzis cititul si nu am decis ca toate cartile
trebuie sa fie arse. Cel putin, nu inca.
“Fahrenheit 451” nu este un roman
usor, plin de actiune, care se citeste rapid. Desi nu este o carte mare,
necesita multa atentie, fiind una din acele carti care te provoaca sa te
gandesti, sa vezi mult mai departe de cuvintele din carte, sa “rumegi” ideile
prezentate atat in timpul lecturii, cat si dupa terminarea acesteia. Dar, cel mai
important, este o carte care trebuie citita, mai ales de oamenii din societatea
actuala.
Personajele din roman au fost
interesante si atent construite, atat cele sterse, fara personalitate si atent
manipulate si spalate pe creier de sistem, cat si cele care reuseau sa se agate
de libertate si sa isi pastreze mintea limpede. Nu pot sa zic ca m-am atasat de
unele personaje sau ca le-am detestat pe altele, dar mi-au placut discutiile
dintre Guy si capitanul Beatty.
Consider ca romanul lui Ray
Bradbury merita citit de toata lumea, cel putin o data, atat pentru ideile
prezentate, cat si pentru modul in care a fost construita lumea din acesta. O
lume care, din pacate, este pe cat de cutremuratoare, pe atat de plauzibila. Si
poate ar trebui sa ne intrebam daca nu am inceput deja sa facem primii pasi
spre a construi lumea distopica din romanul “Fahrenheit 451”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu