Recenzie film: Descendants - Descendentii

Inca de cand am vazut reclama acestui film am vrut sa-l vad, avand mari asteptari de la el. Din pacate, am fost dezamagita, filmul fiind mai degraba o povestioara previzibla si nu foarte complexa.

Cu ani in urma, Regele Adam (Dan Payne) si Regina Belle (Keegan Connor Tracy) au unit toate regatele magice, cladind astfel Auradon. Toate personajele negative au fost alungate si inchise pe Insula Pierdutilor, inconjurati de o bariera magica.

Anii au trecut si in prezent, fiul lor, Printul Ben (Mitchell Hope) urmeaza sa urce pe tron. Prima decizie a acestuia este aceea de a oferi o sansa copiilor de pe Insula Pierdutilor de a se intoarce in Auradon si de a se integra in lumea lor. EI ii alege pe Mal (Dove Cameron), fiica lui Maleficent (Kristin Chenoweth), pe Carlos (Cameron Boyce), fiul Cruellei De Vil (Wendy Raquel Robinsons), pe Evie (Sofia Carson), fiica Reginei cele Rele (Kathy Najimi) si pe Jay (Booboo Stewart), fiul lui Jafar (Maz Jobrani).

Desi Ben spera ca cei patru sa se integreze in Auradon, acestia au propria lor misiune, parintii lor dorind ca ei sa fure bagheta Zanei Nase (Melanie Paxson).

Povestea a fost destul de draguta, dar previzibila. Din pacate, filmul a prezentat numeroase stereotipuri, dar a si avut cateva elemente care nu se potriveau sau care nu au fost explicate. Sper totusi ca o sa existe o continuare in care sa aflam mai multe informatii despre personaje, atat despre trecutul, cat si despre viitorul lor.

Cei patru descendenti ai personajelor negative au fost bine construiti, desi as fi vrut sa aflu mai multe despre ei, in special despre Evie, Jay si Carlos. Fiecare este unic in felul lui si mi-a placut sa vad cum intre ei se leaga o prietenie adevarata.

Desi ma asteptam ca personajele negative sa fie cel putin la fel de impunatoare precum in filmele carora apartineau, in Descendentii acestia par a fi niste caricaturi. Cei patru raufacatori sunt pur si simplu prosti si patetici, actiunile lor neavand uneori pic de sens. Acest lucru a distrus, cel putin pentru mine, mare parte din farmecul filmului.

Mai mult decat parintii descendentilor m-au enervat Audrey (Sarah Jeffery) si Chad (Jedidiah Goodacre), acestia fiind unele dintre cele mai stereotipice si plate personaje din film. Chad, fiul Cenusaresei si al lui Fat Frumos este sportivul nemernic si care profita de cei din jur, iar Audrey, fiica Aurorei si a Printului Phillip, este sefa majoretelor si iubita lui Ben, considerandu-se superioara tuturor celor din jur.

Sfarsitul a fost simpatic, previzibil si a transmis exact mesajul pozitiv pe care il banuiam de la inceputul filmului: intodeauna trebuie sa fii tu insuti si sa faci propriile alegeri, nu sa lasi familia, societatea sau etichetele puse de altii sa te defineasca.

Melodiile nu mi s-au parut atat de reusite ca in alte filme Disney, dar nici nu m-au deranjat. Din toate melodiile din film, cred ca cele mai bune au fost “Rotten to the Core” si “If Only”.

In ciuda faptului ca nu a fost atat de bun pe cat ma asteptam, filmul a fost relaxant, perfect pentru o zi de sambata si, la fel ca toate filmele Disney, a transmis un mesaj pozitiv.