Am terminat zilele trecute si al
treilea volum al seriei, finalizand astfel trilogia “Delirium”. Primele doua
romane ale acesteia m-au cucerit si m-au facut sa adaug “Delirium” pe lista
seriilor mele preferate, dar “Requiem” a avut cateva elemente care m-au facut
sa nu imi placa la fel de mult ca primele doua romane.
In Salbaticie, Lena continua sa
oscileze intre Julian si Alex, incercand sa decida ce isi doreste cu adevarat.
In acelasi timp, Salbaticia nu mai este un loc sigur pentru Invalizi, pentru prima
data dupa multi ani de zile autoritatile lansand atacuri directe asupra
acestora.
In Portland, Hana a fost supusa
operatiei si se pregateste sa paseasca in noua viata ce i-a fost programata, ca
sotie a primarului orasului. Treptat insa, Hana descopera ca Fred nu este cine
credea ea ca este si ca are o multime de secrete intunecate.
Povestea din acest roman este
prezentata din doua perspective, cea a Lenei, in Salbaticie si cea a Hanei, in
Portland.
Cel mai mult la acest roman m-a
deranjat triunghiul (sau, mai bine zis, patratul) amoros care distruge destul
de mult farmecul romanului. Majoritatea capitolelor din perspectiva Lenei s-au
concentrat pe problemele sentimentale ale “membriilor” patratului si m-au facut
sa detest doua dintre personajele atat de dragi mie in volumele anterioare.
Atat Lena, cat si Alex au dovedit un egoism urias si nepasare la suferintele
celor din jur, fiind mai concentrati pe problemele proprii decat pe lupta
pentru supravietuire in care atat ei, cat si ceilalti Invalizi se aflau.
Capitolele din perspectiva Hanei
au fost preferatele mele. Astfel, am avut ocazia de a vedea din perspectiva
unei persoane vindecate (desi inca am mici semne de intrebare) lucrurile, de a
afla detalii despre organizarea societatii, dar si despre planurile de viitor.
Finalul partial deschis a fost
interesant, nu m-a deranjat in mod deosebit, dar mi-as fi dorit sa citesc si un
epilog despre efectul intamplarilor din acest roman asupra societatii la nivel
national, eventual, un epilog in care sa fie prezentata societatea peste cativa
ani.
La finalul romanului se gaseste
si nuvela satelit “Alex”, care prezinta povestea acestuia si intamplarile prin
care a trecut din momentul evadarii nereusite alaturi de Lena. Povestea a fost
interesanta, dar voi vorbi despre ea mai in detaliu intr-o alta recenzie.
In concluzie, mi-a placut seria
si o recomand in continuare oricui doreste sa citeasca o distopie diferita,
care sa-i cucereasca de la primele pagini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu