Am citit aceasta carte undeva
prin luna aprilie, inainte de sesiune, dar nu am reusit atunci sa scriu si
recenzia acesteia. Din fericire, “nume de cod: Verity” a fost un roman
original, scris cu mult talent, care mi-a ramas in memorie si pe care l-as reciti
cu placere oricand.
In urma unui accident, Verity, un
spion britanic, este capturata pe teritoriul Frantei ocupate de nazisti de
catre Gestapo. Prinsa intr-o situatie fara de scapare, ea accepta sa colaboreze
cu acestia si incepe sa-si scrie povestea, fiecare pagina purtand-o mai aproape
de final, atat al povestii cat si al ei. In ciuda faptului ca este constienta
de situatia in care se afla, Verity indrazneste sa spere ca poate, totusi,
povestea ei ar putea avea un final fericit.
Am admirat pe tot parcursul
romanului modul de a scrie al autoarei, felul in care reusea sa prezinte niste
evenimente tragice printr-o perspectiva comica, care sa te faca, pentru cateva
clipe sa uiti unde si in ce stiuatie sunt personajele, pentru ca mai apoi sa te
trezeasca la cruda realitate. Mi-a placut modul in care cele doua parti ale
romanului se imbina, oferind cititorului posibilitatea de a pune lucrurile cap
la cap si de a face legaturi intre evenimentele din prima si cele din a doua
parte.
Povestea a reusit sa fie originala
atat prin modul de a scrie al autoarei, cat si prin intorsaturile de situatie
aparute in roman. Finalul povestii a fost construit cu talent, fiind veridic si
potrivit povestii.
Verity a fost cu siguranta
personajul meu preferat de la prima pana la ultima pagina a romanului. Nu am
condamnat-o nici macar o clipa pentru deciziile ei, nici la inceput, nici la
final, indiferent de cat de intunecata parea situatia. I-am admirat curajul si
inteligenta, povestea ei amintindu-mi in numeroase momente de Seherezada si
povestirile ei.
Maddie a fost si ea un personaj
interesant, puternic si care se face cu usurinta remarcat. Mi-a placut
prietenia ei cu Verity, aceasta fiind prezentata treptat, cu mult talent de
catre autoare. Au fost cateva momente in care Maddie mi s-a parut mult prea
impulsiva, dandu-mi impresia ca ar fi luat decizii mai bune daca ar fi gandit
inainte de a deschide gura, dar, analizand mai bine situatiile in care se afla,
am inceput sa o inteleg si sa-i trec cu vederea micile scapari.
Recomand romanul tuturor celor
care vor sa se bucure de o lectura frumoasa, veridica si plina de emotii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu