duminică, 29 decembrie 2013

Recenzie film: Aquamarine

Desi am fost dezamagita de carte, atunci cand am aflat ca a fost facut un film pe baza romanului “Aquamarine” curiozitatea m-a impins sa-l urmaresc. Si ma bucur ca am facut acest lucru deoarece acesta a fost unul din acele putine cazuri in care filmul mi s-a parut mai reusit decat cartea. Povestea este putin diferita decat cea din roman, dar modificarile aduse au oferit un plus de suspans si de actiune intregii intamplari.

Claire (Emma Roberts) si Hailey (JoJo) sunt doua fete de 13 ani care isi petrec ultima vara impreuna. Spre supararea lor, Hailey trebuie sa se mute in scurt timp din cauza serviciului mamei sale, un talentat biolog marin. Cele doua fete isi petrec zilele ramase impreuna, bucurandu-se de plaja, dar, mai ales, admirandu-l pe baiatul viselor lor, salvamarul Raymond (Jake McDorman).

Dar cand o furtuna puternica aduce in viata fetelor o fiinta speciala, o frumoasa sirena pe nume Aquamarine (Sara Paxton), acestea descopera ca nu sunt singurele adolescente care se cearta cu parintii. Aquamarine a venit in lumea lor pentru a-i demonstra tatalui ei ca dragostea exista cu adevarat si pentru a scapa astfel de o nunta aranjata pe care nu si-o doreste. Avand la dispozitie doar trei zile pentru a demonstra ca dragostea exista, Aquamarine le cere ajutorul fetelor, dar cand acestea isi dau seama ca cel pe care sirena vrea sa-l faca sa se indragosteasca de ea este nimeni altul decat Raymond, o vor ajuta ele?

Actiunea, chiar daca nu a fost plina de suspans, a reusit sa ma faca sa fiu atenta pe tot parcursul filmului. Momentele amuzante nu au lipsit, iar unele scene m-au facut sa rad cu lacrimi. M-am bucurat sa vad ca in film regizorii i-au oferit lui Aquamarine sansa de a avea picioare in anumite conditii: doar pe timpul zilei si doar atat timp cat acestea sunt uscate.  Aceasta situatie a dus la creearea unor momente amuzante, precum scenele in care, la apusul soarelui, Aquamarine fugea disperata de la intalnire, lasandu-si partenerul nedumerit.

Spre deosebire de carte, unde persoanjele mi s-au parut sterse si enervante in acelasi timp, in film Claire, Hailey si Aquamarine mi s-au parut simpatice si amuzante si cel mai important, complexe. Personajele au avut fiecare o personalitate proprie, o poveste si un comportament rational si logic, schimbarile de personalitate avand loc treptat si intr-un mod plauzibil. Un plus de viata a fost dat personajelor si de catre actori, care si-au interpretat cu talent rolurile, in special Sara Paxton, in rolul sirenei Aquamarine.

Desi “Aquamarine” nu este genul de film care sa-ti ramana in minte pentru mult timp, este destul de reusit pentru a te tine “cu ochii in ecran” pe durata vizionarii si pentru a-ti lasa un zambet pe buze la sfarsitul acesteia.

joi, 26 decembrie 2013

Recenzie carte: "Aquamarine" de Alice Hoffman

In urma cu cativa ani, unul dintre serialele mele preferate era “H2O – Just add water”, povestea sirenelor facandu-ma sa urmaresc fiecare episod cu placere. Atunci cand am observat romanul “Aquamarine” scris de Alice Hoffman mi-am amintit de serial, dar si de povestioarele pe care le citeam in copilarie, iar cum rezumatul cartii parea interesant am decis sa o citesc. Poate de vina este varsta, sau poate am avut eu asteptari mult prea mari de la aceasta carte, cert este ca am fost total dezamagita.

Cartea prezinta povestea a doua bune prietene, Hailey si Claire care doresc sa se bucure cat de mult posibil de ultima lor vacanta impreuna, deoarece Claire urmeaza sa se mute. In urma unei furtuni, cele doua fete descopera o fiinta misterioasa, o sirena pe nume Aquamarine. Cele doua prietene isi dau seama ca daca sirena nu ajunge cat mai curand acasa, in apa sarata a marii, aceasta o sa moara. Dar cand Aquamarine se indragosteste de Raymond, lucrurile se complica din ce in ce mai mult …

Actiunea din roman mi s-a parut grabita, nerealistica si prezentata intr-un mod pueril si in acelasi timp plictisitor. Povestea a fost plina de elemente ce nu aveau sens si aici nu ma refer la elementele fantasy, precum existenta lui Aquamarine. Desi ideea in sine era draguta, iar povestea avea potential, actiunea a fost prezentata atat de prost si avea atat de multe lipsuri  incat pur si simplu  m-am plictisit in timp ce am citit cartea.

Nerealistice si false mi s-au parut si personajele si reactiile acestora. Claire si Hailey au fost niste personaje plate, niste stereotipuri fara adancime cu reactii fara sens. Raymond, care avea potentialul de a juca un rol important in poveste mi–a dat impresia ca apare in carte doar ca sa fie in ea si Aquamarine sa aiba de cine sa se indragosteasca.

La fel cum am spus si la inceputul recenziei, cartea in sine m-a dezamagit, dar probabil acest lucru se datoreaza si varstei. Nu voi recomanda cartea decat copiilor sub 9-10 ani sau poate celor care vor  sa-si aminteasca de povestioarele scurte pe care le citeau in copilarie.

duminică, 22 decembrie 2013

Recenzie film: Frozen - Regatul de gheata

Tocmai am vazut filmul “Frozen” si pot spune ca acesta reuseste sa pastreze in totalitate magia filmelor cu care ne-a obisnuit Disney. Bazat pe povestea lui Hans Christian Andersen, “Craiasa zapezii”, filmul ne invita sa urmarim impreuna cu familia o poveste despre importanta acceptarii lucrurilor care te fac diferit si a propriilor puteri, indiferent cat de inspaimantatoare,  ciudate si magice pot parea, despre faptul ca trebuie sa iti invingi fricile, dar mai ales, despre puterea familiei si legaturile puternice dintre membrii acesteia.

In copilarie, cele doua printese ale regatului Arendelle, Elsa si Anna erau cele mai bune prietene, bucurandu-se de fiecare clipa petrecuta impreuna. Intr-o noapte, in timp ce cele doua se jucau folosind magia Elsei asupra ghetii, din neatentie are loc un accident, iar Anna este ranita de vraja surorii sale. Pentru a o salva, parintii celor doua fete cer ajutorul regelui trolilor, care reuseste sa-i salveze viata Annei. Pentru siguranta celor doua, acesta decide sa-i stearga Annei amintirile despre magie si despre puterea Elsei, iar parintii fetelor, dorind sa o protejeze pe Elsa, decid sa izoleze castelul de restul poporului pana cand aceasta o sa invete   sa-si controleze puterile. Speriata de ceea ce poate face si temandu-se sa nu-i raneasca pe cei din jurul ei, Elsa devine din ce in ce mai singuratica, tinandu-i la distanta pe toti cei din jurul ei, inclusiv pe Anna.

Anii trec, iar cele doua fete cresc in singuratatea propriului castel alaturi de parintii lor. Spre tristetea Annei, Elsa isi petrecea majoritatea timpului in propria camera, cu usa inchisa, cat mai departe de sora ei, sperand astfel sa o protejeze. Durerea celor doua fete creste in momentul in care afla ca parintii lor au murit in timpul unei furtuni, in timp ce se aflau pe o corabie. Dupa trei ani, Elsa ajunge la varsta majoratului si urmeaza sa fie incoronata ca regina a Regatului Arendelle. Spre disperarea Elsei si spre fericirea Annei, in ziua incoronarii portile castelului se vor deschide, iar palatul o sa fie plin de lume. Pe cat de mult se bucura Anna ca va avea ocazia sa cunoasca oameni noi, pe atat de mult se temea Elsa ca o sa piarda controlul asupra propriilor puteri si toata lumea o sa afle despre magia ei.

In timpul incoronarii lucrurile nu merg in totalitate asa cum trebuie, iar magia Elsei este dezvaluita, ingrozindu-i pe cei din jurul ei. Speriata, Elsa fuge cat mai departe de regatul Arendelle, fara sa-si dea seama ca a lasat in urma ei o iarna vesnica ce ameninta sa ii ucida pe toti locuitorii tinutului.

Anna pleaca pe urmele surorii ei sperand ca impreuna vor putea rezolva totul, atat in privinta iernii vesnice ce ameninta Arendelle, cat si in privinta propriei  lor relatii. Pe drum, Anna il intalneste pe Kristoff si pe renul acestuia, Sven, dar si un simpatic om de zapada construit de Elsa, Olaf.

Filmul a fost plin de actiune, suspans si intorsaturi de situatie si a imbinat cu maiestrie momentele in care nu te puteai opri din ras cu cele in care nu puteai sa nu versi cateva lacrimi. Fiind un film Disney, era logic ca totul avea sa se termine cu bine, dar modul in care povestea a avut un sfarsit fericit a fost usor neasteptat si diferit de situatiile clasice, lucru pe care l-am apreciat in mod deosebit.

Personajele au fost complexe si bine construite, reusind sa te faca sa le indragesti inca din primele minute. Personajul meu preferat a fost cu siguranta Elsa, aceasta dovedind in fiecare minut al filmului inima de aur ce se ascunde in spatele atitudinii de regina de gheata. Iubirea pentru cei din jur, in special pentru sora ei, Anna, si dorinta de a o tine pe aceasta in siguranta, au facut-o pe Elsa sa faca numeroase sacrificii, sa se inchida in ea si sa construiasca un zid de gheata in jurul ei pentru a-i tine pe toti la distanta. Teama si stresul de a nu-i rani pe cei din jur o faceau pe Elsa sa-i fie din ce in ce mai greu sa-si controleze puterile, intrand astfel intr-un cerc vicios din care fata nu stia cum sa iasa. In momentul in care Elsa fuge in munti, unde este singura si nu are in jurul ei persoane pe care sa riste sa le raneasca, Elsa se elibereaza de proprile temeri si dovedeste cat de frumoasa este puterea ei, construind un castel de gheata de o frumuste atat de pura incat, pentru a-l cita pe Kristoff,  “te face sa plangi”.

Melodiile din film au fost toate bine realizate, preferata mea fiind “Let it go”. Desi versiunea originala din film a fost frumoasa, mult mai mult imi plac versiunea cantata de Demi Lovato si versiunea cantata de Martina Stoessel, ambele reusind sa surprinda magia filmului.

“Frozen” este un film perfect pentru aceasta perioada a anului, prin urmare nu pot decat sa va sfatuiesc sa ii luati langa voi pe toti membrii familiei, sa va asezati in fata ecranelor si sa pasiti in regatul magic Arendelle.




vineri, 13 decembrie 2013

Noutati la editura Leda

35 de fete. O singura coroana. O competitie unica.

Intr-o lume determinata de castele sociale dintr-un viitor distopic, pentru treizeci si cinci de fete alegerea viitoarei mirese a printului Maxon reprezinta o sansa unica, posibilitatea de a scapa de viata care le-a fost sortita inca de la nastere, de a patrunde intr-o lume a rochiilor elegante si a bijuteriilor fabuloase, de a locui     intr-un palat si de a se lupta pentru inima chipesului mostenitor al tronului. Dar pentru America Singer, alegerea ei in competitie se dovedeste un adevarat cosmar, in ciuda a ceea ce i-ar putea oferi aceasta pozitie – glamour, bogatie si putere. Caci, pentru ea, Alegerea inseamna sa renunte la dragostea tainica pentru Aspen, un baiat dintr-o casta inferioara, sa-si paraseasca familia pentru a participa la o lupta acerba pentru o coroana pe care nu si-o doreste si sa locuiasca intr-un palat amenintat necontenit de atacuri violente ale rebelilor.

Dar din momentul in care intra in competitie - cu toate ingredientele acesteia: prietenii, gelozii si, inevitabil, acte de sabotaj - si il cunoaste pe Maxon, America incepe sa fie sfasiata intre iubirea ei pentru Aspen si atractia tot mai mare pe care o simte pentru print.

Incet-incet, ajunge sa puna sub semnul indoielii toate planurile pe care si le facuse si  isi da seama ca s-ar putea ca viata la care visase mereu sa nu fie nici pe departe la fel de minunata ca viitorul la care nici nu indraznise sa se gandeasca.



"Un roman in care reality show-ul isi da intalnire cu un basm-distopie. Incantator, captivant si plin de doza potrivita de pasiune!" - Kiersten White

"O poveste captivanta ... Iubitorii cartilor de dragoste vor fi fascinati de unviersul acestei tari cu o istorie alternativa si isi vor dori sa fie deja publicat romanul urmator al acestei serii pline de glamour." - School Library Journal

"Romanul de debut al lui Cass se citeste pe nerasuflate si e mai putin dur decat Jocurile Foamei. Iar actiunea alerta ii face pe cititori sa astepte cu sufletul la gura continuarea." - Booklist


Sursa


Pentru precomanda click aici!