miercuri, 26 februarie 2014

Recenzie carte: "Erebos - Jocul razbunarii" de Ursula Poznanski

Jocurile MMORPG (Massively multiplayer online role-playing game) au reprezentat si reprezinta in continuare un punct de atractie in industria jocurilor, acestea oferind utilizatorului posibilitatea de a creea un caracter, un avatar prin intermediul caruia sa paseasca intr-o lume virtuala in care jucatorul nu doar ca primeste misiuni pentru a trece la un nivel nou si pentru a-si spori puterile, dar poate si interactiona cu alti jucatori, alaturi de care poate indeplini misiuni, invinge monstrii, pe scurt, alaturi de care se poate bucura de toate elementele puse la dispozitie de lumea virtuala in care se afla.

Dar cum ar fii ca misiunile pe care le primesti in joc sa trebuiasca sa fie rezolvate in viata reala? Si ca si cum acesta nu ar fii singurul lucru ciudat, jocul are reguli foarte stricte si pare sa cunoasca toate secretele jucatorului, in unele momente dand impresia ca traieste, ca este o fiinta vie care comunica cu jucatorul.

In scoala la care studiaza Nick Dunmore un CD misterios incepe sa se plimbe din mana in mana printre elevi. Toti cei care il accepta incep sa aiba un comportament straniu, lucrurile care alta data ii atrageau incepand sa li se para neinteresante, singurul lucru de care le mai pasa ramanand misteriosul joc Erebos primit prin intermediul CD-ului. Curiozitatea il impinge pe Nick sa accepte si el CD-ul, dar are surpriza de a descoperi ca jocul vine la pachet cu un set strict de reguli: jucatorul are o singura sansa de a juca Erebos, nu are voie sa vorbeasca cu nimeni despre joc, iar atunci cand se joaca trebuie sa fie singur in camera.

Daca la inceput Nick este sceptic in privinta jocului, dupa ce il creeaza pe Sarius, avatarul sau si incepe sa exploreze taramul lui Erebos, este prins in vraja acestuia ca si toti ceilalti jucatori. Dar cand una dintre misiunile lui Nick presupune uciderea unei persoane nu in lumea virtuala, ci in cea reala, acesta trebuie sa decida ce e mai important: sa ramana in joc sau sa sa aiba constiinta impacata.

Fana a jocurilor MMORPG, inca de cand am citit ca urmeaza sa apara la editura Rao romanul “Erebos – Jocul razbunarii” am stiut ca trebuie sa citesc aceasta carte. Acum, dupa ce am inchis romanul, sunt multumita de decizia luata atunci deoarece povestea Ursulei Poznanski imbina cu maiestrie virtualul cu realul, atat realitatea vazuta prin ochii lui Nick, cat si cea vazuta prin intermediul lui Sarius fiind fascinante si prezentate cu mult talent.

Am apreciat in  mod deosebit si partea psihologica a romanului in care vedem cum jocul ii manipuleaza atat de bine pe tineri, incat ii face sa nu mai fie ei insisi. Pentru a ramane in joc, pentru un nivel in plus, vraji mai puternice sau niste iteme mai bune acestia sunt capabili sa faca lucruri la care altfel nici nu s-ar fi gandit ( de exemplu, sa acuze o persoana nevinovata de viol sau sa dea telefoane de amenintare). Modul in care jocul se folosea de vietile lor, de dorintele, dar si de secretele lor era diabolic de inteligent, facandu-ma pe tot parcursul lecturii sa spun ca cel care a creeat Erebos era un geniu.

Finalul romanului mi s-a parut bine construit, acesta oferindu-ne ultimele piese pentru completarea       puzzle-ului reprezentat de misteriosul joc Erebos. Ciocnirile dintre realitate si virtual din ultimele capitole au fost descrise cu mult talent, una dintre scenele mele preferate fiind cea legata de Adrian.

Personajele romanului au fost complexe si realiste, iar schimbarile lor au fost bine construite, neparand nici macar o clipa ireale. Personajele mele preferate din acest roman au fost Adrian si Emily, fiecare dintre ele fiind unic prin modul in care a fost creeat. Mi-a placut sa descopar povestea lui Adrian pe parcursul lecturii si sa vad ca unele dintre banuielile mele s-au adeverit.

Recomand romanul tuturor cititorilor, indiferent daca acestia sunt sau nu atrasi de lumea jocurilor pe calculator, deoarece cartea cu siguranta o sa-i prinda in vraja ei la fel de repede pe cat Erebos ii prindea pe tineri in ghearele lumii virtuale.

joi, 13 februarie 2014

Recenzie carte: "Fete stralucitoare" de Lauren Beukes

Prima data cand am auzit de romanul “Fete stralucitoare” am fost atrasa de ideea calatoriilor in timp, de existenta unui criminal ce nu poate fi gasit, dar si a unei victime care decide sa porneasca in cautarea criminalului. Romanul nu m-a dezamagit si s-a dovedit a fi o lectura intunecata, originala, care imbina cu maiestrie cruda realitate cu fictiunea.

Harper Curtis este un om violent care nu a stiut niciodata sa empatizeze cu cei din jur. Atunci cand gaseste Casa si descopera ca prin intermediul acesteia poate calatori in timp, Harper face ceea ce stie cel mai bine: ucide. Inconjurat de secretele intunecate ale Casei, barbatul incepe sa le vaneze pe “fetele stralucitoare” pentru ca, la momentul potrivit, sa le poata ucide.

Dar cand Kirby Mazrachi, datorita catelului acesteia, Tokyo, reuseste sa supravietuiasca atacului lui Harper, regulile jocului se schimba, iar prada devine vanator si vanatorul vanat.

Mi-a placut modul in care a fost construita povestea, in special pentru ca, desi stii inca de la prima pagina cine este criminalul, suspansul continua sa existe in roman. Faptul ca de la un capitol la altul se sare nu doar de la un personaj la altul, ci au loc si diverse salturi in timp mi s-a parut un element interesant al romanului, in special pentru ca iti oferea sansa de a face singur legaturi, de a vedea cum un element sau un personaj caruia poate nu i-ai dat prea multa atentie capata mai apoi un rol important si iti ofera sansa de a vedea cum piesele puzzle-ului se aseaza la locul lor, oferindu-ti o imagine realista a unui criminal bolnav mintal si a victimelor acestuia.

Harper este unul dintre putinele personaje care m-au facut sa le urasc inca de la prima pagina in care apar, iar pe masura ce citeam romanul il detestam din ce in ce mai mult. In timpul lecturii imi doream sa faca o greseala, sa pateasca ceva, orice, care sa-l faca sa sufere, sa treaca prin ceea ce au trecut toate fiintele pe care le-a ranit si sa plateasca pentru crimele comise.

Desi mi-a provocat in unele momente mila, Kirby nu a reusit sa ma impresioneze ca si personaj. In ciuda faptului ca mi-a fost simpatica si i-am apreciat curajul si perseverenta, mi s-a parut ca personajul ei nu este destul de complex. Asta nu m-a oprit insa din a empatiza cu ea si din a-mi dori ca ea sa aiba puterea de a-l face pe Harper sa plateasca pentru faptele sale.

Finalul romanului, desi inchide cercul intamplarilor, m-a lasat cu numeroase intrebari si m-a facut sa am senzatia ca parca lipseste ceva, inca un capitol sau poate un epilog. Acest lucru nu a facut insa ca romanul sa scada in ochii mei, “Fete stralucitoare” ramanand un thriller intunecat si captivant, pe care il recomand tuturor fanilor genului.



marți, 11 februarie 2014

Noutati la editura Leda

Editura Leda ne aduce cel de-al doilea volum din seria “Cand esti vrajitoare … “ de Carolyn MacCullough, romanul "Ramai vesnic vrajitoare".


„ … Aveam in fata mea o alegere …  O alegere la care se fac aluzii vagi in cartea familiei. O alegere care va implini profetia facuta de bunica acum multi ani. Sau care imi va distruge familia pentru totdeauna.”


Profetia bunicii sale a bantuit-o pe Tamsin toata viata. Profetia care spunea ca va fi cea mai puternica vrajitoare pe care a cunoscut-o vreaodata familia Greene, un adevarat far calauzitor pentru toti ceilalti.

O a doua profetie avea s-o avertizeze ca va trebui sa ia, la un moment dat, o hotarare de o importanta cruciala, una care i-ar putea distruge pe toti pe vecie.

Iar cand descopera ca vechiul ei dusman, Alistair Knight, s-a intors in timp, in New York-ul epocii victoriene, pentru a-i nimici familia, Tamsin e silita sa il urmeze in trecut. In curand, se trezeste angajata ca fata in casa in sinistrul palat al familiei Knight, unde va descoperi un adevar infernal: vrajitorii acestei familii sacrifica fecioare si copilasi nevinovati carora le beau sangele pentru a-si spori, astfel, Talentele.

Tamsin va trebui sa lupte din raspunteri nu doar pentru a ramane in viata, ci si pentru a se asigura ca familia ei nu va fi spulberata de pe fata pamantului o data pentru totdeauna.

Pentru precomanda click aici!

duminică, 9 februarie 2014

Recenzie carte: "Jocul" de Anders De La Motte

Probabil cu totii am jucat macar o data in viata un joc pe calculator. Pentru a ne relaxa, pentru a ne distra sau poate pentru ca ne plictiseam, cu totii ne-am pierdut macar pentru cateva minute in lumea virtuala a unui joc, concentrandu-ne asupra misiunilor pe care le aveam de facut, asupra dusmanilor virtuali cu care ne luptam sau asupra strategiilor pe care trebuia sa le abordam pentru a iesi invingatori. Dar cum se schimba regulile jocului atunci cand acesta este jucat in viata reala? Accepti sa-l joci? Si mai ales, cat de departe esti dispus sa mergi pentru a indeplini o misiune si a obtine un scor bun?

Viata lui Henrik HP Petterson, un escroc marunt, egocentrist si fara un scop clar in viata se schimba radical in momentul in care gaseste in tren un telefon mobil prin intermediul caruia este invitat sa joace un Joc. Daca la inceput misiunile primite pareau mai mult niste farse pe care HP trebuia sa le faca unor necunoscuti, cu timpul acestea devin din ce in ce mai riscante, iar HP se trezeste prins in mijlocul unor situatii periculoase din care nu este foarte sigur cum poate sa iasa.

Pe de alta parte, Rebecca Normen are o cariera promitatoare in cadrul Serviciilor Secrete Suedeze, iar viata ei pare a fii in sfarsit plina de lumina. Din pacate pentru Rebecca, trecutul nu vrea sa o lase sa se bucure de viata, acesta continuand sa o bantuie prin intermediul unor bilete anonime gasite de aceasta in dulapul ei.

Dar cand Jocul face ca lumile celor doi sa se intersecteze, lucrurile se schimba atat pentru HP, cat si pentru Rebecca, iar vietile lor nu vor mai fii niciodata ca inainte.

Povestea a fost interesanta si m-a prins inca de la primele capitole, iar intreaga teorie a conspiratiei din spatele Jocului mi s-a parut bine construita. Romanul a avut cateva intorsaturi de situatie interesante, in special in ceea ce-l priveste pe unul dintre personajele cele mai simpatice mie din roman, intorsaturi care m-au facut curioasa cu privire la ce urmeaza sa se mai intample.

Desi povestea este interesanta, am fost putin dezamagita de personaje, acestea nefiind atat de complexe pe cat as fi vrut, iar, in unele momente, parand pur si simplu stupide.

HP este genul de personaj pe care, oricat incerc sa-l privesc cu alti ochi si oricate evenimente lacrimogene din trecutul lui ies la iveala in timpul lecturii, nu pot sa-l suport. Daca in unele momente imi era putin, defapt foarte putin simpatic, in altele parca vroiam ca un alt Jucator sa-l calce cu masina. De doua ori!

Rebecca pe de alta parte mi s-a parut mai agreabila ca personaj si chiar a reusit sa-mi fie simpatica, asta in ciuda faptului ca in unele momente mi se parea prostuta.

Totusi, alte personaje din roman au reusit sa imi atraga atentia asupra lor, unul dintre acestea fiind Faruk. Desi acesta nu a parut a juca un rol foarte important pe parcursul romanului, modul in care a fost construit si prezentat mi-a atras atentia. In plus, finalul romanului ma face sa cred ca in urmatorul volum o sa joace un rol mult mai important.

Romanul “Jocul” a fost o lectura interesanta, care a reusit sa ma prinda de la primele capitole si sa ma provoace sa ma alatur Jocului alaturi de HP, Rebecca si celelalte personaje, motiv pentru care astept cu nerabdare aparitia celui de-al doilea volum al seriei.