joi, 9 ianuarie 2014

Recenzie carte: "Hollywoodul e ca un liceu de fite" de Zoey Dean

“Hollywoodul e ca un liceu de fite” intra in categoria romanelor usoare, relaxante, care iti aduc zambetul pe buze si te fac sa razi in timpul lecturii. Desi actiunea a fost simpla, usor predictibila si fara prea mult suspans, a fost destul de interesanta pentru a ma face sa nu vreau sa o las din mana.

Taylor Henning, o tanara de 24 de ani indragostita de lumea filmelor pare sa fi reusit in sfarsit sa obtina jobul viselor ei. Aceasta este angajata la Metronome, un important studio cinematografic, in functia de asistent secundar. Daca sefa ei, Iris, este o persoana draguta si corecta, colegii “compenseaza” si ii demonstreaza in scurt timp lui Taylor ca Hollywoodul este o jungla in care pestele cel mare il mananca pe cel mic.

Taylor invata in scurt timp ca daca vrea sa supravietuiasca la Hollywood si sa castige “lupta” impotriva asistentei principale a lui Iris, Kylie, trebuie sa se schimbe si sa joace rolul unei fete rele. Pentru a reusi acest lucru, Taylor ii cere ajutorul lui Quinn, fiica lui Iris, care ii explica ca Hollywoodul nu este nimic altceva decat un liceu de fite si accepta sa o ajute.

Dar poate Taylor sa joace rolul de fata rea fara a deveni intre timp cu adevarat o scorpie fara scrupule?

Povestea lui Taylor a fost draguta, iar Zoey Dean are un stil aparte de a prezenta lucrurile. Cu mult amuzament, autoarea prezinta o poveste despre cariera, despre cat de departe sunt dispuse unele persoane sa mearga pentru a obtine ceea ce vor, adesea “calcand pe cadavre” pentru a iesi la suprafata invingatoare.

Taylor mi-a fost simpatica la inceput, dar, la un moment dat, pe la mijlocul romanului imi daduse impresia ca se transformase intr-o scorpie mai mare chiar decat Kylie. Din punctul meu de vedere lucrurile s-au sfarsit intr-un mod mult prea roz pentru ea, dar intr-un fel, ma asteptam la acest lucru inca de cand am inceput sa citesc romanul.

Cele mai simpatice personaje mi-au fost Magnolia, care era pur si simplu adorabila datorita iubirii ei pentru caini, Iris, care, in ciuda functiei pe care o ocupa reusise sa ramana o persoana corecta si Julissa si Dana, ambele reusind sa ma faca sa zambesc prin entuziasmul lor.

Romanul lui Zoey Dean este o lectura relaxanta, usoara si amuzanta, pe care o recomand cu drag.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Recenzie carte: "Programatorul divin" de Robert J. Sawyer

Robert J. Sawyer a adus in discutie in romanul sau, “Programatorul divin”, o tema controversata, ce creeaza discutii si dezbateri chiar si in ziua de azi: existenta lui Dumnezeu, prezentata insa prin ochii stiintei. Daca Universul cu intreg continutul sau ar reprezenta un program care ruleaza de miliarde de ani, iar legile fizicii si constantele fundamentale ar reprezenta codul sursa, atunci nu ar fi logica si existenta unui programator? Mai mult de atat, privind Universul ca pe un program, care este output-ul acestuia, care este scopul programului? Existenta noastra, dar si a altor fiinte are un scop anume, are un sens, sau suntem doar niste variabile locale, auxiliare, folosite pentru un scop ce depaseste imaginatia? In plus, ce facem cu bug-urile, a caror aparitie este inevitabila intr-un astfel de proiect?

Tom Jericho, un paleontolog talentat ce lucreaza la Muzeul Regal Ontario din Toronto are surpriza vietii lui cand in fata muzeului aterizeaza un OZN, iar din el iese un extraterestru ce doreste sa vorbeasca cu un paleontolog. Extraterestra Hollas ii explica lui Tom ca atat pe planeta ei natala, cat si pe planeta unei alte rase de extraterestrii care ii insoteste au existat extinctii in masa ce coincid cu cele care au avut loc pe Pamant. Spre mirarea lui Tom, un ateist convins, extraterestrii sustin ca aceste evenimente sunt dovada existentei lui Dumnezeu, care a manipulat evolutia vietii pe toate aceste planete.

Mi-a placut romanul si modul in care autorul a adus in discutie teorii si ipoteze, desi, in prima jumatate a acestuia, sumedenia de informatii din diverse stiinte il facea sa para putin greoi. Autorul a strecurat totusi printre ipoteze si teorii si un fir narativ, oferindu-ne sansa de a citi si despre viata de familie a lui Tom, dar si despre lupta acestuia cu o boala necrutatoare: cancerul. Atacurile extremistilor, aparitia supernovei, dar si calatoria de la final aduc si ele un plus actiunii romanului, dar tema principala ramane totusi existenta lui Dumnezeu.

Am apreciat la romanul lui Robert J. Sawyer faptul ca a reusit sa prezinte ipotezele existentei lui Dumnezeu si sa dezbata existenta acestuia atat din punctul de vedere al extraterestrei Hollas, convinsa de existenta divinitatii, cat si din punctul de vedere al lui Tom, care era convins ca acesta nu exista.

Singurele lucruri pe care le-as putea reprosa romanului sunt reactiile oamenilor la venirea extraterestrilor pe Pamant, care mie, personal, mi s-au parut false si nerealiste si limbajul folosit, care mi se parea uneori obositor si greoi, continand termeni din fizica, biologie, chimie, astronomie, etc.

Romanul lui Robert J. Sawyer aduce in discutie pe langa tema principala, existenta lui Dumnezeu, probleme de moralitate si etica, iar finalul acestuia este interesant, oferind raspunsuri la anumite intrebari dar lasand totodata loc si pentru noi ipoteze.

Desi la inceput poate parea greoi si chiar usor plictisitor, in special pentru cititorii care prefera romanele pline de actiune, romanul dovedeste pe parcurs ca merita citit, motiv pentru care il recomand cu incredere.