duminică, 23 iulie 2017

"Razboinicii" - antologie coordonata de George R. R. Martin si Gardner Dozois


Ultimele luni au fost foarte pline si cu greu am reusit sa citesc cateva pagini printre examene, prezentari si lucrarea de disertatie. Din fericire pentru mine, cele doua romane din seria “Razboinicii” s-au dovedit a fi o lectura perfecta, acestea fiind o colectie de povesti apartinand unor genuri extrem de diferite.

Toate povestile din antologie au fost interesante si fiecare a avut farmecul ei, dar, in timp ce peste unele dintre ele am trecut cu usurinta, altele mi-au ramas in minte si in suflet mult timp dupa ce am terminat povestea.

Una dintre aceste nuvele este “Groapa” de James Rollins, o poveste emotionanta despre luptele ilegale intre caini, spusa din perspectiva lui Benny, un sarman catel rapit de la stapanii sai si aruncat intr-o lume violenta si cruda, condusa de monstrii cu chip de om. Povestea aceasta m-a facut sa plang aproape pe tot parcursul lecturii si sa sper in permanenta la un final cat mai ingrozitor pentru asa numitii “oameni”.

Alte doua povesti interesante, pe care le-am apreciat in special datorita jocurilor psihologice diabolice jucate de anumite personaje au fost “Vulturul si iepurele” de Steven Saylor si “Pergamentul” de David Ball.

O alta poveste care m-a facut sa o citesc pe nerasuflate pentru a afla finalul a fost “Dirae” de Peter S. Beagle, o imbinare captivanta intre paranormal si normalitate, intre dreptate si razbunare.

Ultima poveste din antologia “Razboinicii” este “Cavalerul misterios” de George R. R. Martin. Desi citisem deja nuvela in “Cavalerul celor sapte regate”  mi-a facut placere sa o recitesc si sa ma intorc in Westeros.


In incheiere pot zice ca mi-a placut antologia “Razboinicii”, aceasta oferindu-mi ocazia sa descopar autori noi, pe care poate nu i-as fi citit altfel. Doresc sa le multumesc celor de la Targul Cartii pentru sansa de a citit cele doua volume, acestea dovedindu-se a fi lectura perfecta “de sesiune”.

duminică, 5 martie 2017

Literatura de ieri VS Literatura de azi

Targul Cartii incearca sa gaseasca raspunsul la unul din subiectele cel mai des dezbatute de catre cititori, “Literatura de ieri vs Literatura de azi”, provocandu-ne sa raspundem la cateva intrebari.

Sunt cartile de ieri mai valoroase decat cele de astazi?
Intodeauna am fost de parere ca valoarea unei carti sta in sufletul cititorului. O carte poate sa fie valoroasa din multe puncte de vedere: financiar, stilistic, sentimental, etc. Pentru fiecare criteriu de stabilire a valorii unei carti exista exemple atat printre cartile clasice, cat si printre cele scrise de autori contemporani, prin urmare nu pot oferi un raspuns la modul general.

Se scria mai bine pe vremuri?
Din punct de vedere stilistic, cu siguranta da. Exista o multime de carti de critica literara care analizeaza eleganta si elementele stilistice utilizate de scriitorii clasici in operele lor, elemente care cu greu mai pot fi gasite in cartile de astazi. Pe de alta parte, in ziua de astazi aceste elemente nici nu si-ar mai gasi cu usurinta locul in romanele autorilor contemporani. Exceptand cartile a caror actiune are loc in trecut sau carti ale caror personaje apartin altor vremuri, exprimarea din lecturile clasice ar da, din punctul meu de vedere, o nota de falsitate intregii povesti, facand lectura obositoare.

Marii scriitori de ieri sunt mai prejos decat marii scriitori de astazi?
Din puncul meu de vedere, marii scriitori de ieri nu ar trebui comparati cu cei de astazi, la fel cum cei de astazi nu ar trebui comparati cu cei de maine, fiecare dintre ei avand importanta lui in istoria literaturii.

Timpul este cel ce da valoare cartilor?
Personal, consider ca valoarea cartilor este data de cititor. Desigur, timpul are si el o mare importanta, existand adesea posibilitatea ca o persoana sa considere o carte o adevarata capodopera la o anumita varsta, iar mai tarziu sa-si dea seama ca aceasta nu are aceeasi valoare. De asemenea exista carti care pot avea o valoare sentimentala sau o importanta deosebita pentru o persoana, un grup de persoane sau chiar o generatie intrega, dar pentru alte persoane, acestea sa reprezinte doar “o alta carte din biblioteca”. Valoarea unei carti este un element extrem de subiectiv, iar eu, personal, sunt sigura ca fiecare carte isi are cititorul ei, care o va citi si o va recunoaste la adevarata ei valoare.

Randurile scrise in urma cu decenii sunt mai valoroase decat cele scrise recent?
Din anumite puncte de vedere, da. Atunci cand o persoana nu se mai afla printre noi, fiecare rand scris de aceasta ii ajuta pe cei care nu au avut posibilitatea de a cunoaste persoana respectiva sa o descopere si sa o inteleaga mai bine.

Pot fi comparati scriitorii de astazi cu cei de ieri?
Nu cred ca ar trebui sa comparam scriitorii de ieri cu cei de astazi, ci doar sa-i apreciem pentru faptul ca, prin scrierile lor, ne ofera noua, cititorilor, posibilitatea de a evada din realitate si de a ne pierde in alte lumi.


sâmbătă, 18 februarie 2017

Recenzie carte: "Izvorul cetii" de Cecilie Eken

Cand eram mica, benzile desenate WITCH erau unele din preferatele mele, in fiecare luna mergand la chioscul de ziare pentru a-mi cumpara revista. Anii au trecut si incet, am uitat de cele cinci vrajitoare si de aventurile lor, revistele si cartile ramanand doar o amintire in biblioteca. M-am bucurat foarte mult atunci cand am descoperit pe Targul Cartii romanul “Izvorul cetii”, unul din romanele din seria WITCH pe care nu il citisem atunci cand eram mica. Desi nu imi mai aminteam foarte multe despre cele cinci vrajitoare, atunci cand am inceput sa citesc cartea, treptat, am inceput sa-mi reamintesc diverse detalii despre personaje, orasul in care locuiau, familiile lor, dar si alte aventuri ale fetelor.

O ceata misterioasa pune stapanire pe orasul Heatherfield, chemandu-le pe cele cinci vrajitoare intr-o noua aventura. Hay Lin, gardiana aerului, aude in ceata un strigat de ajutor, iar Irma, pazitoarea apei, vede intr-un ochi de apa o fata ce incearca sa comunice cu ea. Cele doua, alaturi de Cornelia, pazitoarea pamantului si Taranee, gardiana focului, sunt gata sa plece in lumea din care provine ceata pentru a dezlega misterul. Din pacate, Will, pastratoarea Inimii Kandrakarului, este coplesita de neliniste si teama, obosita de viata dubla pe care o duce si macinata de gandul ca probabil ii va minti pe cei dragi pentru tot restul vietii, ascunzandu-le adevarata ei identitate.

Povestea a fost simpla, cu o rasturnare de situatie interesanta aproape de finalul cartii, dar usor previzibila. Desi nu m-a cucerit atat de mult cum ar fi facut-o probabil acum cativa ani, cand eram mai mica si tocmai aparuse la noi revista WITCH, povestea a reusit sa ma atraga in Heatherfiel alaturi de cele cinci vrajitoare, sa ma duca in Kandrakar, la intalnirea cu Oracolul, si sa ma faca sa descopar alaturi de fete misterioasa lume a cetii.

M-am bucurat ca pentru cateva ore sa evadez din realitate si sa imi amintesc de unele dintre personajele preferate ale copilariei mele, de povestile si aventurile lor. Poate, in curand, o sa imi si reintregesc seria de carti WITCH, din care inca imi mai lipsesc cateva volume, pe care nu le gasisem atunci cand au aparut la noi.

Recomand cartea atat celor care, la fel ca si mine, vor sa isi aminteasca de povestile copilariei, dar si celor care sunt in cautarea unui cadou perfect pentru un frate sau o sora mai mica.