duminică, 22 mai 2016

Recenzie carte: "Sub dom" de Stephen King

Stephen King este unul dintre autorii mei preferati, acesta demonstrandu-si talentul in fiecare roman scris. In vara, cand am fost plecata la munte, nu eram foarte sigura ce roman sa iau cu mine, teancul cu carti de citit fiind destul de mare. Sunt sigura ca orice cititor intelege dificultatea de a alege uneori o anumita carte, fiecare dintre ele parand in acel moment cea potrivita. Cum imi doream sa fiu sigura ca nu o sa fiu dezamagita de romanul ales, am luat cu mine cele doua volume din “Sub dom”, fiind sigura ca un roman scris de Stephen King o sa fie o lectura perfecta. Cartea s-a dovedit a fii geniala, facandu-ma sa citesc pagina dupa pagina si sa ma pierd printre strazile din Chester’s Mill.

Locuitorii din Chester’s Mill,  un oras linistit din Maine, se trezesc despartiti de lume de catre o bariera invizibila, ce inconjoara cu perfectiune granitele orasului. In scurt timp insa, locuitorii oraselului isi dau seama ca adevaratul pericol nu este reprezentat de dom, ci de cei ce traiesc sub el. In timp ce unii locuitori incearca sa gaseasca o cale de a scapa, altii vad acest lucru ca pe o oportunitate de a-si satisface setea de putere.

Din anumite puncte de vedere, “Sub dom” poate fi considerat si un roman psihologic, autorul oferind cititorilor posibilitatea de a vedea situatia din perspectiva mai multor personaje, de a afla gandurile lor, de a intelege intentiile acestora si de a vedea mai apoi cum acestia le pun in miscare. Citind romanul, am “intrat” atat in mintea personajelor pozitive, cat si a celor negative, element ce, din punctul meu de vedere, este un mare plus al romanului. Stephenk King a prezentat cu mult talent dezumanizarea si modul in care, in anumite situatii, oamenii devin monstrii, uitand de orice regula, norma sociala sau sentiment.

Mi-a placut faptul ca autorul a reusit sa pastreze suspansul pana la finalul romanului, dar si sa construiasca un deznodamant neasteptat. In timpul lecturii am incercat sa dezleg misterul domului cu aceeasi dorinta ca si personajele romanului, am urat momentele in care personajele negative se bucurau de victoriile avute si m-am bucurat pentru fiecare clipa de fericire si speranta de care se bucurau personajele mele preferate.

M-am atasat cu usurinta de personajele din roman, Julia, Libby, Jackie si Barbie devenind cu rapiditate personajele mele preferate. Si, evident, i-am indragit pe Horace, catelul Juliei, Clover, catelul lui Piper si Audrey, catelusa familiei Everett, cei trei demonstrandu-si loialitatea si iubirea in fiecare scena.

Big Jim este, din anumite puncte de vedere, personajul negativ principal. Manipulator si avid dupa putere, lui Jim nu-i pasa pe cate cadavre calca pentru a obtine ceea ce vrea. Singurele personaje pe care le-am detestat mai mult decat pe Jim sunt fiul acestuia, Junior, si  prietenii lui, asa-zisii noi “ofiteri juniori”, personaje pe care le-am urat de la prima pana la ultima aparitie si le-am dorit cele mai oribile finaluri posibile.

“Sub dom” este un roman captivant, pe care il recomand tuturor cititorilor. Va doresc lectura placuta! ^^

vineri, 13 mai 2016

Recenzie film: Captain America: Civil War - Capitanul America: Razboi Civil

In acest weekend am vazut cel mai nou film din universul Marvel, Capitanul America: Razboi Civil, un film pe care il astept inca de la anuntarea lansarii acestuia.

De-a lungul timpului Razbunatorii au infruntat personaje negative in lupte din ce in ce mai dificile si periculoase, insa cea mai grea lupta a lor incepe acum: Razbunatorii nu mai trebuie sa lupte impotriva unui inamic comun ci unii impotriva altora, fiecare fiind sigur ca motivele si parerile lui sunt cele corecte.

Luptele purtate de Razbunatori au dus la eliminarea unor pericole uriase, dar, in urma spectaculoaselor confruntari dintre bine si rau nu a ramas doar pacea si linistea, ci si numeroase victime colaterale, oameni simplii care au avut ghinionul de a se afla in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Pentru a limita viitoarele daune, eroilor li se cere semnarea unui tratat, Tratatul de la Sokovia, in urma caruia ei nu vor mai fii o grupare privata, ci vor actiona doar in urma ordinelor Organizatiei Natiunilor Unite.

In timp ce Tony Stark (Robert Downey Jr.) sustine semnarea tratatului, Steve Rogers (Chris Evans) se opune acestui lucru, considerand ca semnarea actului ar duce la posibilitatea unor situatii in care Razbunatorii ar trebui sa actioneze impotriva propriilor valori.

Mi-a placut foarte mult povestea, aceasta fiind bine construita si captivanta. Am apreciat faptul ca fiecare personaj s-a bucurat de atentie si a avut momentul lui “sub lumina reflectoarelor”, indiferent de importanta lui in cadrul echipei. Bineinteles, nu au lipsit nici momentele amuzante, care s-au strecurat perfect printre scenele serioase sau triste, astfel incat au fost numeroase momente in care toti cei din sala am ras la replicile personajelor.

In acest film isi face aparitia si un personaj de a carei introducere in poveste nu eram foarte sigura, pentru mine el fiind cumva din o cu totul si cu totul alta poveste decat cea a Razbunatorilor. Bineinteles, ma refer la celebrul Om Paianjen (Tom Holland), un personaj care a avut parte de numeroase aparitii si adaptari. In timp, am avut ocazia de a vedea numeroase variante ale acestuia, de la baiatul simpatic, inteligent, dar timid pana la tipul usor arogant, care se crede mai bun decat este. Personal, nu prea am mai urmarit ultimele filme ale lui Spidey deoarece nu am fost fana a modificarilor recente ale personajului, ale atitudinii si ale comportamentului acestuia. Din fericire pentru mine, in acest film am intalnit un Peter Parker situat cumva la mijlocul versiunilor existente, fiind un tip glumet, simpatic, dar care nu a devenit inca un fel de clovn cu super-puteri. In plus, Tom Holland a facut o treaba grozava in interpretarea personajului, aducandu-mi aminte de ce Spidey este unul dintre cei mai simpatici super-eroi.

Desi atat Tony, cat si Steve au avut argumente logice si fiecare dintre ei a avut motivele lui, cred ca Steve a fost mult mai cerebral in privinta Tratatului. Din punctul meu de vedere, Tony a sustinut semnarea Tratatului de la Sokova doar din dorinta de a se elibera de constiinta lui incarcata, simtindu-se vinovat pentru vietile nevinovate pierdute. In cele din urma insa, lupta dintre Razbunatori nu a mai avut mare legatura cu Tratatul, motivele lor devenind mult mai personale.

Finalul a fost bine construit si surprinzator, iar scenele post-credits m-au facut si mai nerabdatoare in privinta viitoarelor filme.

In incheiere, va recomand tuturor sa vedeti filmul, acesta oferind mai mult de doua ore de actiune, suspans si umor.



marți, 10 mai 2016

Pet Expo 2016

Aproape in fiecare an am fost la Pet Expo, un eveniment dedicat animalutelor, care aduce in acelasi loc asociatii pentru protectia animalelor si expozanti ce ofera diverse servicii si produse: servicii medicale, hrana si accesorii pentru animalele de companie, produse de ingrijire, etc.

Spre uimirea mea, o parte dintre expozanti, spre deosebire de anii anteriori, nu au mai adus spre prezentare produse. Desi acestia au incercat sa compenseze prin pliante si descrieri ale produselor sau prin diverse mici evenimente (de exemplu, cei de la Hill’s ofereau sesiuni foto profesioniste pentru animalutele prezente), pentru mine, personal, acesta a fost un mare minus al evenimentului. In general, exista mai multe sanse sa ma convingi sa cumpar un produs pe care mi-l prezinti la targ decat daca imi dai un pliant si eventual imi zici ca ma pot inscrie pe o lista pentru a fi contactata in viitor.

Totusi, am gasit destule standuri cu accesorii pentru animalute, prin urmare in cele din urma ne-am intors cu pungutele pline, perfecte pentru ca un rasfatat mic cu patru labute sa caute prin ele sa vada ce a primit. Unul dintre accesoriile mele preferate din cele cumparate este o sticluta pentru catei ce are si un mic bol incorporat, perfecta pentru calatorii.

Desi nu toti expozantii care au participat in trecut au fost prezenti si in acest an, m-am bucurat sa-i regasesc la targ pe cei de la Schmidt-Essen si sa-mi refac stocul de produse, sampoanele lor, alaturi de cele de la Premium Pet (care, din pacate, au lipsit anul acesta), fiind printre preferatele mele deoarece ii curata foarte bine blanita lui Goldy, nu sunt iritante si lasa un miros placut.

Au fost si cateva evenimente si spectacole, dar si concursuri pentru animalutele prezente, insa nu prea am putut sa asist, fiind mult prea multa aglomeratie in jurul arenei.

Desi editia 2016 nu mi s-a parut la fel de ofertanta precum editiile anterioare, Pet Expo 2016 a fost un eveniment placut, in cadrul caruia am revazut firme si asociatii vechi, pe care le cunosteam deja, am descoperit firme noi, din care la cateva cu siguranta voi reveni cu noi comenzi si, per total, am petrecut cateva ore relaxante, alaturi de animalute si de alti iubitori de animale.

joi, 5 mai 2016

Recenzie carte: "Dulci: Jurnalul unui caine" de Dan Puric

Inainte de Paste am citit romanul “Dulci: Jurnalul unui caine” scris de Dan Puric, o poveste sensibila si emotionanta ce ofera o imagine a realitatii noastre mult mai matura decat poate parea la prima vedere.

Labradorita Dulci, impreuna cu bunul ei prieten, Astor, un caine maidanez ce pazeste cu devotament Terasa Parcului, prezinta, prin intermediul unor povesti scurte, o viziune simpla asupra omului si a societatii. Intamplarile sunt prezentate din perspectiva sfasietor de inocenta si induiosatoare a lui Dulci, martora la degradarea umana si la existenta unui numar din ce in ce mai mic de Oameni care sa merite sa fie numiti astfel.

Citind cartea, am ras, am plans, am vrut sa pot strange de gat anumite personaje, dar si sa le imbratisez pe altele. Pe tot parcursul lecturii m-am simtit prinsa intr-un montagne-russe al sentimentelor, autorul reusind in doar cateva pagini sa imi distruga complet speranta si increderea in umanitate pentru ca, mai apoi, dupa cateva randuri sa o recladeasca la loc prin inocenta lui Dulci si prin aparitia altor personaje care sa merite cu adevarat sa fie numiti Oameni.

Am apreciat modul in care au fost prezentate viziunile lui Dulci si Astor asupra omului, societatii si a lumii, cele doua perspective fiind asemanatoare, dar, in acelasi timp, extrem de diferite, fiecare dintre ele fiind marcata de trairile si intamplarile fericite sau triste prin care cei doi au trecut. Modul in care trecutul, dar si stilul de viata actual si-au pus amprenta asupra celor doi catei a adus un plus de realism romanului si povestilor celor doi.

Cartea este mica si poate fi citita in doar cateva ore, dar cu siguranta ideile, sentimentele si trairile din timpul lecturii isi vor lasa amprenta asupra cititorilor.

Recomand aceasta carte tuturor celor care vor sa descopere o poveste frumoasa, emotionanta, care sa le ramana apoi mult timp in amintire.