miercuri, 30 iulie 2014

Recenzie carte: "Festinul ciorilor" de George R. R. Martin

Imediat ce am terminat “Iuresul sabiilor” am inceput sa citesc “Festinul ciorilor”, asteptandu-ma la un volum la fel de plin de actiune ca si celelalte. Desi acest roman nu a fost la fel de antrenant precum primele trei volume, cartea a reusit sa ma faca sa o citesc cu aceeasi placere ca si pe celelalte oferind raspunsuri unor intrebari pe care le aveam inca de cand am inceput sa citesc “Urzeala tronurilor”, dar lasand in urma sa numeroase alte intrebari.

Cum multi dintre cei care au dorit tronul de fier au murit, Razboiul Celor 5 Regi pare sa fie pe sfarsite, dar intrigile, secretele si tradarile continua sa impanzeasca continentul Westeros. Prea mic pentru a conduce Cele Sapte Regate, Tommen este prins in lupta muta dintre mama sa, Regina regenta Cersei si sotia sa, Margaery Tyrell.

Intre timp, Brienne continua sa le caute pe Arya si pe Sansa, incercand sa indeplineasca astfel atat juramantul facut lui Lady Catelyn, cat si cel facut lui Jamie. Cautarea fetei o sa o duca pe aceasta in locuri neasteptate si o sa o faca sa intalneasca persoane pe care nu credea sa le mai vada vreodata, fara a stii daca fiecare pas o duce mai aproape de Sansa, de Aria sau de propria ei moarte.

In ciuda faptului ca am inteles motivele autorului de a imparti povestea astfel incat “Festinul ciorilor” sa se axeze pe Debarcaderul Regelui, urmand ca “Dansul dragonilor” sa prezinte ce s-a intamplat cu celelalte personaje in acest timp, lipsa personajelor mele preferate si-a facut simtita prezenta in timpul lecturii. Volumul a fost bun, iar personajele noi au fost interesante si complexe, dar parca lipsea ceva. Lipseau replicile amuzante si inteligente ale lui Tyrion, lipseau Daenerys si adorabilii ei dragoni si, de asemenea, lipseau Jon si loialul lui Naluca. Totusi, romanul m-a facut sa-l citesc cu aceeasi placere ca si celelalte volume, iar unele dintre personajele prezente in acesta m-au facut sa le indragesc si sa le adaug pe lista personajelor mele preferate.

Unul dintre personajele care mi-au devenit foarte dragi este Margaery Tyrell, razboiul mut dintre ea si Cersei fiind pur si simplu genial. Avand talent manipulator, dar si o inima buna, Margaery a reusit sa-l faca nu doar pe Tommen sa o iubeasca, ci intreg poporul de la Debarcader. Vorbind cu ei, amestecandu-se printre acestia, ascultandu-i si tratandu-i cu blandete, fata a castigat inimile oamenilor, iar acestia nu au intarziat sa o sustina atunci cand ea a avut nevoie si sper ca revolta acestora sa reuseasca sa obtina eliberarea fetei.

Daca in volumele anterioare Joffrey si Cersei ma scoteau din sarite, fiind unele dintre cele mai detestabile personaje, in “Festinul ciorilor” Cersei pare sa incerce sa acopere pierderea fiului ei, reusind sa fie mai enervanta ca niciodata. Insetata de putere, aceasta demonstreaza ca nu este un lider bun si ca este incapabila sa-si conduca poporul asa cum trebuie. Mi-a placut modul in care aceasta a cazut in propria plasa si sper ca preotii carora chiar ea le-a dat dreptul la arme sa o ucida, sau macar sa o tina inchisa pentru totdeauna. Mi-au placut totusi amintirile ei despre Maggy, batrana fiind un personaj interesant despre care as fi vrut sa aflu mai multe. Tinand cont de momentul in care Jaime a aruncat in foc scrisoarea de la Cersei, incep sa cred ca el o sa fie valonquar-ul din profetia batranei, profetie care a bantuit-o pe Cersei inca din copilarie. Cat despre regina mai tanara si mai frumoasa din aceeasi profetie, sunt destul de sigura ca este vorba de Dany, nu de Margaery.

Spre uimirea mea, Jaime incepe sa–mi fie din ce in ce mai simpatic, capitolele din punctul lui de vedere din “Festinul ciorilor” fiind printre preferatele mele. Daca in volumul anterior a reusit sa ma faca sa inteleg motivele pentru care l-a ucis pe Aerys si chiar sa fiu de acord cu el, in acest volum Jaime a demonstrat ca face tot posibilul sa-si tina juramintele facute si sa fie un om onorabil. M-am bucurat sa vad ca Jaime a reusit sa scape din lesa lui Cersei si sper sa continue sa fie cavalerul care este in prezent si sa demonstreze tuturor ca este o persoana onorabila.

Un volum plin de dezvaluiri, planuri secrete, tradari si intrigi, “Festinul ciorilor” a fost o lectura interesanta si complexa care m-a facut sa vreau sa citesc cat mai curand urmatorul volum, “Dansul dragonilor”.

luni, 28 iulie 2014

Leapsa: Summer in a bag of books

Am primit aceasta leapsa de la blog-urile Walking on letters si Jurnalul unei cititoare, iar ideea de a descrie vara prin intermediul cartilor mi s-a parut foarte simpatica.

Leapsa are cateva reguli:
  • selectati in tag carti citite recent (1-2 ani)
  •  incorporati in postare imaginea tag-ului
  • dati tag-ul mai departe




1. Drumul catre mare – o carte pe care ai asteptat de mult sa o citesti
Cu siguranta “Urzeala tronurilor” de George R. R. Martin. Am intreaga serie in casa de pe la inceputul anului, dar, avand foarte multe proiecte la facultate si fiind sigura ca daca ma apuc de citit aceasta serie, nu ma voi opri pana nu termin toate cele cinci volume, am preferat sa astept sa vina vara, pentru a putea citi linistita in vacanta.

2. Rasarit de soare – cartea la a carei lectura abia asteptai sa te intorci dupa ce te trezeai dimineata
Imi amintesc ca atunci cand am citit “Erebos – Jocul razbunarii” asteptam cu nerabdare sa ma intorc la citit pentru a vedea cum se termina povestea lui Nick. Ursula Poznanski a dovedit mult talent, reusind sa prezinte intamplarile intr-un mod care sa ma faca sa vreau sa ma intorc la lectura la fel de mult pe cat doreau adolescentii din carte sa se intoarca in lumea lui Erebos.

3. Apus de soare – o carte pe care ai stat sa o citesti noaptea
Au fost multe carti care m-au facut sa citesc pana la ore tarzii din noapte, vrand mai intai sa termin pagina, dupa care sa termin capitolul, ajungand in cele din urma sa termin intreg romanul, dar primul care imi vine in minte este primul volum din seria “Dexter” de Jeff Lindsay. Provocandu-ma sa privesc lucrurile prin ochii unui criminal ironic, romanul a fost o lectura interesanta, plina de suspans si actiune. M-am intristat cand am vazut ca la noi nu au aparut si celelalte romane, dar am observat ca la editura Paladin a reaparut de curand primul volum si sper ca vor aparea si celelalte carti din serie.

4. Perla din scoica – o carte de la care nu aveai mari asteptari, dar pe care ai considerat-o exceptionala dupa ce ai terminat-o
Romanul “Hotul de carti” de Markus Zusak a fost interesant, complex si s-a dovedit a fi mult mai mult decat povestea trista a unei fetite. Cartea a fost emotionanta si scrisa cu talent si a devenit rapid una dintre cartile mele preferate.

5. Arsura de soare – o carte care te-a enervat rau, cu care ai avut o experienta neplacuta
Nu stiu daca de vina au fost asteptarile mele poate prea mari, dar romanul “Aquamarine” de Alice Hoffman s-a dovedit o dezamagire pentru mine. Povestea, desi avea potential, a fost prezentata intr-un mod atat de pueril si de plictisitor incat, probabil, daca era mai lunga, renuntam la ea. Personajele au fost enervante si fara personalitate, fiind pur si simplu nerealistice si false. Desi cartea a fost o dezamagire, filmul s-a dovedit mai bun, fiind perfect de vizionat atunci cand vrei sa te relaxezi cateva ore.

6. Valurile marii – o carte care a fost multa vreme pe val si care ti-a placut si tie
Nu stiu daca romanul a fost chiar atat de mult timp pe val, dar, datorita filmului bazat pe acesta, a fost promovat destul de mult in ultima vreme. Ma refer desigur la romanul “Divergent” de Veronica Roth, o distopie interesanta care mi-a placut in mod deosebit, in special datorita ideii prezentate si a impartirii in factiuni.

7. Canicula – o carte care ti-a dat batai de cap, pe care ai citit-o greu
Cred ca una dintre cartile care m-au stresat in timpul lecturii a fost “Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky. Povestea mi s-a parut plictisitoare, iar Charlie a fost din punctul meu de vedere unul dintre cele mai enervante si stupide personaje.

8. Briza marii – o carte simpla, pe care o consideri lectura ideala pentru vacanta
“Hollywoodul este ca un liceu de fite” de Zoey Dean este o lectura usoara, relaxanta, perfecta de citit atunci cand esti la plaja, ascultand valurile marii.

9. Bronz – o carte care a lasat o amprenta asupra ta
Una dintre cartile pe care le-am citit acum ceva timp si care a reusit sa-si faca loc in inima mea si sa ramana acolo este “Din Bagdad, cu dragoste” de Lt.-Col. Jay Kopelman si Melinda Roth. Cartea prezinta povestea emotionanta a catelusei Lava, salvata din Irak de un soldat, aceasta aratand loialitatea patrupedului si legatura puternica care poate aparea intre doua suflete, in ciuda imprejurarilor negre care ii aduc pe cei doi impreuna.

10. Vacanta de vara – o carte care ti-a placut mult, dar apoi ai regretat ca ai terminat-o asa repede
Dan Brown este unul dintre autorii mei preferati, iar romanul acestuia, “Fortareata digitala”, este cu siguranta una dintre cartile mele preferate. Plin de actiune si suspans, cartea te face sa o citesti pe nerasuflate si sa nu vrei sa o lasi din mana pentru ca mai apoi, cand ai ajuns la ultima pagina, sa iti para rau ca s-a terminat.


Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, dar voi nominaliza blog-urile Reader's Republic si In Love With Books ^^

sâmbătă, 26 iulie 2014

Recenzie carte: "Iuresul sabiilor" de George R. R. Martin

Al treilea volum al seriei “Cantec de gheata si foc” demonstreaza ca in Westeros nu esti niciodata in siguranta, nici macar la o nunta! Din anumite puncte de vedere cred ca din cele trei volume citite pana acum “Iuresul sabiilor” a fost cel mai bun roman, George R. R. Martin dovedindu-si  talentul de a surprinde cititorii in fiecare capitol.

Dupa moartea regelui Robert Baratheon multi regi s-au ridicat in incercarea de a ocupa tronul de fier. Unii au murit, altii au fost invinsi, iar altii continua sa lupte. Cu totii sunt prinsi in jocul tronurilor, un joc in care nimeni nu se poate increde in nimeni, in care aliantele si tradarile sunt la ordinea zilei, iar furia luptelor ameninta sa transforme Cele Sapte Regate       intr-un taram insangerat. In plus, in ciuda faptului ca regii din Westeros, prinsi in jocul lor, par a fi uitat de pericolul de dincolo de zid, nici salbaticii si nici creaturile intunecate din acele locuri nu au uitat de ei.

In cel de-al treilea volum magia isi face simtita prezenta chiar mai mult decat in celelalte romane. Povestea ne poarta dincolo de zid, spre taramurile salbaticilor si ale mortilor-vii, oferindu-ne sansa de a afla mai multe despre acestia. Unul dintre personajele care mi-a atras atentia este misteriosul Maini Reci, in privinta caruia sunt curioasa daca are vreo legatura cu Benjen Stark.

Desi m-a intristat, Nunta Rosie nu mi s-a parut socanta si intr-un fel sau altul ma asteptam la ea. Lordul Frey nu este genul de persoana care sa accepte un compromis sau sa uite si sa ierte o persoana care a incalcat o promisiune facuta lui. Cel mai rau mi-a parut de Vant Cenusiu, dar, cel putin, epilogul romanului mi-a adus zambetul pe buze.

Daca una din cele trei nunti aproape mi-a adus lacrimi in ochi, alta m-a facut sa vreau sa sar in sus de bucurie. M-am bucurat sa citesc despre moartea unui anumit mic monstru care m-a enervat si m-a facut sa-l detest inca de la primul volum, desi imi pare rau ca pentru aceasta moarte a fost condamnat unul dintre personajele dragi mie, fara ca acesta sa aiba vreo vina.

Spre surprinderea mea, unul dintre personajele care a inceput sa-mi placa in acest al treilea volum a fost Jaime. Daca pana acum il considerasem un luptator bun, dar fara onoare, dupa ce am aflat anumite evenimente din trecutul acestuia si motivele care l-au impins sa devina Regicidul, nu am putut sa nu-l simpatizez si sa ajung sa cred ca a luat decizia corecta atunci cand l-a ucis pe Aerys Targaryen.

Daenerys a ramas unul dintre personajele mele preferate si mi-a fost mila de ea in momentul in care a aflat minciunile si secretele din jurul ei, dar si adevarul despre doua persoane in care avea atat de multa incredere. Dragonii ei au ramas la fel de adorabili, dar ceva imi spune ca fata o sa aiba probleme in a-i dresa, ea neavand pregatirea si cunostiintele necesare pentru acest lucru.

Sansa a parut sa devina putin (doar putin) mai inteligenta in acest volum, dar in unele momente a ramas la fel de imatura ca si inainte. Desi nu m-a mai enervat la fel de mult ca in primele volume, fata inca imi este antipatica. Totusi, sunt curioasa cum o sa fie influentata in viitor de personajele pe care le are acum in jurul ei, dar si de locul in care se afla.

Jon mi-a fost la fel de drag ca si in celelalte volume, el si Naluca facand in continuare o echipa perfecta. Sunt curioasa de alegerea pe care o sa o faca tinand cont de propunerea lui Stannis, dar si de alegerea fratilor lui de la Rondul de Noapte.

Tyrion a ramas acelasi pitic sarcastic pe care l-am indragit inca din primul volum. Replicile lui au fost la fel de amuzante, iar el si-a dovedit in continuare inteligenta, reusind sa supravietuiasca intrigilor ce impanzesc Debarcaderul Regelui. Nu ma asteptam sa aiba taria sa faca anumite lucruri pe care    le-a facut spre sfarsitul romanului, dar ma bucur ca a reusit sa gaseasca in el puterea necesara pentru acestea.

Un roman la fel de bun ca si celelalte volume din seria “Cantec de gheata”, “Iuresul sabiilor” este o carte pe care o recomand tuturor, George R. R. Martin dovedind in fiecare pagina ca in Westeros totul este posibil si ca nimic nu te poate asigura de faptul ca un personaj o sa supravietuiasca sau o sa moara.

joi, 24 iulie 2014

Recenzie film: Maleficent

Va mai amintiti povestea Frumoasei din padurea adormita? Cati dintre noi nu am condamnat-o atunci pe zana cea rea pentru blestemul aruncat asupra Aurorei, fara a ne intreba cum a ajuns oare zana respectiva sa aiba atat de multa ura in suflet? Ei bine, filmul Maleficent ne ofera o noua versiune a povestii, o versiune in care sa o cunoastem pe Maleficent inainte de a deveni personajul negativ.

Intre taramul oamenilor si Moors, taramul creaturilor fermecate, exista un razboi lung de secole, nici uneia dintre parti nefiindu-i permis sa paseasca pe teritoriul celeilalte. In ciuda acestor reguli, o prietenie stranie apare intre zana Maleficient (Isobelle Molloy / Ella Purnell / Angelina Jolie) si tanarul Stefan (Michael Higgins / Jackson Bews / Sharlto Copley). In timp ce puterile zanei cresc, iar ea se pregateste sa devina protectoarea taramului Moors, ambitia lui Stefan de a deveni un om important devine din ce in ce mai puternica, toate acestea ducand la racirea relatiei dintre cei doi.

Timpul trece, iar regele (Kenneth Cranham) decide ca Moors trebuie cucerit si porneste atacul asupra fiintelor magice. Din fericire, Maleficent reuseste sa-si protejeze taramul de lacomia oamenilor, iar armata regelui este invinsa. Grav ranit in lupta, pe patul de moarte, regele promite sa ofere tronul celui care o va ucide pe Maleficent. Manat de dorinta de a deveni conducatorul regatului, Stefan se apropie din nou de aceasta, dupa care o tradeaza, taindu-i aripile.

Stefan obtine tronul mult dorit si devine rege, dar Maleficent nu poate uita si nu poate ierta tradarea acestuia, iar razbunarea ei il va lovi pe Stefan in unul din cele mai fericite momente din viata acestuia.

Mi-a placut ideea filmului, acesta reusind sa ma surprinda in mod placut prin prezentarea personajelor cunoscute inca din copilarie intr-o alta lumina. In plus, filmul a reusit sa distruga si cateva clisee, oferind, la fel ca si “Frozen”, o alta versiune a ceea ce inseamna iubirea adevarata.

Maleficent a fost de la inceput pana la sfarsit personajul meu preferat din acest film si nu o pot condamna pentru nimic din ceea ce a facut. Tradata si ranita, fara puterea de a mai zbura, de a se bucura de frumoasele si puternicele ei aripi, aceasta nu a putut sa nu-si doreasca sa se razbune. Si o inteleg perfect, iar decizia ei de a arunca blestemul asupra Aurorei (Vivienne Jolie-Pitt / Eleanor Worthington-Cox / Elle Fanning) era logica: Stefan ii luase cel mai de pret lucru, iar acum, era randul ca si el sa vada cum este sa pierzi ceea ce iubesti.

Un alt personaje foarte simpatic a fost si Diaval (Sam Riley), cioara loiala a lui Maleficent. La un moment dat, in timpul filmului, speram ca cei doi sa ajunga impreuna, replicile lui amuzante fiind uneori exact lucrul de care avea ea nevoie.

Cele trei zane care trebuiau sa o protejeze pe Aurora au fost unele dintre cele mai stupide si enervante personaje, in unele momente avand impresia ca s-a exagerat putin in privinta lor. Chiar daca acestea trebuiau sa para neindemanatice si incapabile sa aiba grija de Aurora, in unele momente demonstrau prostie pura, astfel incat, in loc sa ma amuze, mai mult ma enervau.

Aurora a fost un personaj simpatic, dar nu pot sa zic ca mi-a atras atentia in mod deosebit. Totusi, mi-a placut cum a evoluat relatia dintre ea si Maleficent, totul intamplandu-se treptat si fara a parea fortat.

“Maleficent” a fost un film relaxant, care mi-a amintit de basmele copilariei, acesta reusind sa prezinte o poveste veche intr-o lumina noua. Recomand filmul tuturor celor care vor sa-si aminteasca de copilarie, de clipele cand visau zane si printi pe cai albi si care vor ca, macar pentru cateva ore, sa creada din nou in magie. 





marți, 22 iulie 2014

Recenzie carte: "Inclestarea regilor" de George R. R. Martin

Primul volum al seriei “Cantec de gheata si foc” m-a atras in Westeros inca de la primele capitole, prin urmare atunci cand m-am apucat de cel de-al doilea volum, “Inclestarea regilor”, aveam asteptari foarte mari. Romanul s-a dovedit o lectura chiar mai plina de intrigi, lupte, minciuni si secrete decat primul volum si m-a facut sa citesc pana la ore tarzii din noapte pentru a vedea ce se mai intampla cu personajele mele preferate.

Moartea regelui Robert Baratheon a reprezentat reinceperea luptelor pentru tronul de fier, lupte in care familia si onoarea nu mai reprezinta nimic pentru unii, dar totul pentru altii. Dupa moartea regelui, pe tronul de fier se urca Joffrey Baratheon, dar mostenirea acestuia este  contestata de cei doi frati ai lui Robert, Stannis si Renly Baratheon, fiecare dintre cei doi dorind sa fie rege. In plus, in Nord, Robb Stark este numit de catre stegarii si aliatii lui Regele Nordului, numire ce o sa-l poarte in si mai multe lupte si o sa-i aduca si mai multi dusmani. Dincolo de apa, Daenerys Targaryen isi continua drumul spre Westeros alaturi de cei trei pui de dragon, de loialul ei cavaler Ser Jorah Mormont si de ceea ce a mai ramas din khalasar-ul ei.

Povestea a fost la fel de complexa ca si cea din primul volum, intrigile, secretele si minciunile       impletindu-se perfect, creeand o lume pe cat de dura, pe atat de reala. Autorul a prezentat cu atat de mult talent evenimentele incat, de exemplu, in timpul luptei de la Apa Neagra, privind lucrurile din perspectiva lui Tyrion, aproape ca speram ca invingatorii sa fie Lannisterii. Aproape!

Cand am citit primul volum am crezut ca Joffrey nu poate sa ma enerveze mai mult decat a facut-o deja. Ei bine, m-am inselat. In cel de-al doilea volum, mica pramatie dovedeste si mai multa cruzime, impulsivitate, impertinenta, prostie si sadism. Atunci cand era doar print, era infumurat, insa din momentul in care s-a urcat pe tron narcisismul si egoismul lui a atins cote si mai mari, acesta dovedind ca nu-i pasa nici macar de propria familie, cu atat mai putin de poporul lui.

Sansa a parut sa se maturizeze putin (foarte putin!) in acest volum si a primit si mai multe lovituri de la “dragul ei print pe cal alb”, iar eu una consider ca isi merita soarta. Nu pot spune ca mi-a fost mila de ea si de tot ce a patit in “Inclestarea regilor” deoarece, cand ma gandeam la tot ce a facut in primul volum, ajungeam rapid la concluzia ca si-a facut-o cu mana ei si acum e vremea sa plateasca pentru toate greselile din trecut.

Daca in primul volum nu i-am dat prea multa atentie lui Theon Greyjoy, in acest al doilea volum baiatul a reusit sa ma faca sa-l detest. Theon nu doar ca a demonstrat ca nu are respect fata de cei din familia Stark, alaturi de care a avut o viata poate chiar mai buna decat Jon, dar a demonstrat ca nu are nici onoare.

Desi au fost multe personaje pe care le-am detestat, le-am ignorat sau inca am sentimente contradictorii in privinta lor, au fost si personaje pe care am continuat sa le indragesc la fel de mult ca si in primul volum. Daenerys a ramas cu siguranta printre preferatele mele, iar cei trei pui de dragon sunt pur si simplu adorabili. Jon a dovedit la fel de mult curaj si inteligenta ca si in primul volum, el si Naluca facand in continuare o foarte buna echipa. Mi-a placut si inceputul relatiei dintre el si Ygritte, desi eu as vrea in continuare ca, intr-un fel sau altul, Jon sa ramana impreuna cu Daenerys.

Un alt personaj care mi-a ramas la fel de simpatic a fost Tyrion, piticul fiind la fel de sarcastic si inteligent ca si in “Urzeala tronurilor”. Ideile pe care le-a avut pentru batalia de la Apa Neagra au fost geniale, iar Tyrion a dovedit un curaj in lupta pe care nu ma asteptam sa-l aiba.

Un personaj care, spre surprinderea mea, a reusit sa-mi devina treptat simpatic in acest volum a fost Cainele, acesta dovedind ca are o anumita bunatate pe care o ascunde foarte bine. Inca nu sunt sigura, dar cred ca ar fi fost mai bine pentru Sansa sa accepte propunerea acestuia din timpul bataliei de la Apa Neagra.

“Inclestarea regilor” s-a dovedit un roman la fel de bun ca si “Urzeala tronurilor”, oferind cititorilor sansa de a afla si mai multe despre Westeros si locuitorii lui, dar a avut si cateva lupte descrise intr-un mod care te facea sa vrei sa citesti cat mai repede pentru a afla cum se vor sfarsi acestea. Recomand romanul tuturor, la fel ca si intreaga serie de altfel deoarece George R. R. Martin a reusit nu doar sa construiasca o poveste, ci a cladit o intreaga lume in care te pierzi inca de la primele randuri. 

duminică, 13 iulie 2014

Leapsa: Social Media Book Tag

Cu totii avem conturi pe diverse retele de socializare si probabil ca le accesam macar o data pe zi, dar nu stiu cati dintre noi ne-am gandit vreodata sa asociem fiecareia cate o carte. Am preluat aceasta leapsa de la Ghanda si mi s-a parut foarte simpatica, aceasta facandu-ma sa ma gandesc la carti pe care le-am citit cu mult timp in urma si de care aproape am uitat.





Twitter: cea mai scurta carte dintre preferatele tale

Aici cred ca se incadreaza mai multe carti, dar voi alege “Constrangerea”, al saselea volum din seria “Jurnalele lui Stefan”.








Facebook: o carte pe care toata lumea te-a presat sa o citesti

Nu pot spune ca am fost neaparat presata sa o citesc, dar o prietena o tot laudase si am decis sa-i dau o sansa romanului “Nu plange sub clar de luna” de Heather Davis, dar, din pacate, nu am fost prea incantata de acesta. Totusi, al doilea volum, “Uneori, sub clar de luna” mi-a placut mai mult si m-a convins ca seria are totusi potential.






Tumblr: o carte pe care ai citit-o inainte sa fie cool

Cred ca printre ultimele carti pe care le-am citit inainte sa devina (mai mult sau mai putin) un fenomen se numara “Divergent” de Veronica Roth. Atunci cand am citit primele doua volume inca nu aparuse filmul, iar lumea lui Tris inca nu era atat de cunoscuta.






MySpace: O carte despre care nu iti amintesti daca ti-a placut sau nu

Am citit acum foarte mult timp “Endymion Spring” de Matthew Skelton, dar marturisesc ca nu mai stiu nici macar daca mi-a placut sau nu, cu atat mai putin despre ce era vorba in carte. Poate o sa profit de vacanta pentru a-l reciti.







Instagram: o carte care a fost atat de frumoasa incat a trebuit sa-i faci o fotografie

Buuuun, aici sunt putin in ceata pentru ca nu am facut niciodata poze la carti pentru frumusetea lor. Totusi, una dintre copertile care mi-au placut este cea a romanului “Ramai vesnic vrajitoare...” de Carolyn MacCullough







YouTube: o carte care ti-ai dori sa devina film

Cu siguranta “Erebos – Jocul razbunarii” de Ursula Poznanski. Mi-ar placea sa vad pe micile si marile ecrane povestea lui Nick, atat prin ochii lui, cat si prin ochii avatarului sau, Sarius.






Goodreads: o carte pe care o recomanzi tuturor

As vrea sa recomand atat de multe carti, dar, tinand cont de faptul ca in momentul de fata citesc seria “Cantec de gheata si foc” si sunt complet vrajita de Westeros si locuitorii sai, aceasta este seria pe care o recomand tuturor.








Leapsa a fost simpatica si a avut o idee interesanta, iar eu chiar m-am distrat facand aceste asocieri. Oricine doreste poate sa preia aceasta leapsa. 

miercuri, 9 iulie 2014

Recenzie serial: Violetta (Sezonul 2)

Cum primul sezon mi-a placut, am asteptat cu nerabdare aparitia celui de-al doilea. Cu personaje putin mai mature, povesti, intrigi si cantece pline de emotie, cel de-al doilea sezon m-a facut sa vizionez cu placere fiecare episod.

Vacanta s-a terminat, iar Vio (Martina Stoessel) si prietenii ei se intorc la studio pentru a-si urma visele. Cum Tomas s-a intors in Spania, lucrurile par sa mearga bine intre Violetta si Leon (Jorge Blanco), care sunt, in sfarsit, impreuna. Lucrurile se schimba insa atunci cand un nou baiat isi face aparitia la studio, Diego (Diego Dominguez), acesta parand hotarat sa castige inima Violettei. In plus, la motocross, Leon o cunoaste pe Lara (Valeria Baroni), aceasta reusind sa intre cu pasi usori in inima lui Leon. Dar acestea nu sunt singurele schimbari din viata Violettei. De la schimbarea numelui studioului, pana la noua femeie din viata tatalui ei, Esmeralda (Carla Pandofi), viata fetei pare sa fie intr-o continua schimbare. Dar atunci cand U-Mix ii ofera Violettei sansa de a deveni imaginea lor, o sa poata ea sa ramana cu picioarele pe pamant si sa ramana neschimbata?

La fel de plina de secrete ca si in primul sezon, povestea celui de-al doilea sezon m-a facut sa urmaresc cu placere si curiozitate fiecare episod, dar si sa rad cu lacrimi la momentele amuzante care nu au intarziat sa apara. Desi au existat cateva greseli in poveste, precum inregistrarea de pe tableta Esmeraldei, inregistrare de care personajul paruse pur si simplu sa uite si nu a folosit-o atunci cand ar fi avut nevoie, intamplarile au fost simpatice si fiecare episod mi-a oferit cateva clipe de relaxare.

Desi o parte dintre personajele noi mi-au placut, iar pe altele le-am urat de la inceput, acestea au adus ceva nou intregii povesti si au facut-o mai interesanta. Daca pe Diego l-am detestat din primele minute in care a aparut, Lara mi-a fost simpatica si mi s-a parut un personaj interesant. Desi nu cred ca aceasta se potrivea cu Leon, personajul ei nu m-a enervat si cred ca in unele situatii care au aparut intre ea, Leon si Vio aceasta s-a purtat exemplar.

Unul dintre personajele la care nu ma asteptam sa-mi devina atat de simpatic la finalul sezonului a fost Gregorio (Rodrigo Pedreira), acesta reusind sa devina din clovnul narcisist si egocentrist de la inceput, un om matur, capabil sa fie un model pentru elevii sai.

Bineinteles, personajele mele preferate au ramas Naty (Alba Rico) si Leon. La inceputul sezonului am fost dezamagita cand am vazut ca, desi cu ceva mai mult curaj decat in primul sezon, Naty a ramas “catelusul” Ludmillei (Mercedes Lambre), pe parcursul sezonului aceasta si-a revenit (putin) si a incetat sa o mai lase pe Ludmilla sa intervina intre ea si Maxi (Facundo Gambande).

O surpriza placuta a fost si aparitia scurta a surorii Nataliei, Lena (Lucia Gil), aceasta oferindu-i din nou surorii ei doza de curaj de care avea nevoie.

Melodiile au fost la fel de reusite ca si in primul sezon, printre preferatele mele numarandu-se varianta rock a melodiei “Habla si puedes”, “Yo soy asi”, “Si es por amor”, “Cuando mevoy” si “Como Quieres”.

Recomand serialul tuturor celor care vor sa aiba cateva clipe de relaxare, cel de-al doilea sezon, la fel ca si primul, putand fi urmarit alaturi de intreaga familie.

luni, 7 iulie 2014

Recenzie carte: "Urzeala tronurilor" de George R. R. Martin

De foarte mult timp vreau sa citesc seria “Cantec de gheata si foc” scrisa de George R. R. Martin si sunt bucuroasa ca am in sfarsit ocazia. Tocmai am terminat primul volum al seriei, “Urzeala tronurilor” si pot spune ca inca pasesc prin Westeros, admirand frumusetea rece a Nordului, simtind briza calduroasa a verii Sudului si fiind impinsa de curiozitatea de a pasi dincolo de Zid, pentru a descoperi ce este legenda si ce este adevar.

Dupa lupte sangeroase, Cele Sapte Regate ale continentului Westeros par sa-si fi gasit pacea sub conducerea regelui Robert Baratheon, dar daca luptele au incetat, soaptele, comploturile si intrigile inca traiesc. Dupa ce Lordul Arryn, Mana regelui, are parte de o moarte misterioasa Regele Robert, alaturi de sotia sa, Cersei Lannister, cei trei copii, Printul Joffrey, Printesa Myrcella si Printul Tommen si mare parte din supusii sai pasesc spre taramurile reci ale Nordului, spre Casa Stark din Winterfell, condusa de bunul prieten al regelui, Lordul Eddard Stark. Regele ii propune lui Eddard sa devina noua lui Mana, iar acesta accepta, intelegand ca ii este imposibil sa refuze acest lucru.

Intorcandu-se alaturi de rege in Sud, Eddard Stark le ia alaturi de el pe cele doua fiice, Arya si Sansa, lasandu-i in urma sa, la Winterfell, pe sotia sa, Lady Catelyn si pe cei trei baieti, Robb, Bran si Rickon. Fiul sau bastard, Jon Snow, este nevoit sa mearga spre Zid pentru a se alatura Rondului de Noapte, Lady Catelyn refuzand sa-i permita acestuia sa mai locuiasca alaturi de ea dupa plecarea lui Eddard, iar tatal sau neputand sa-l ia alaturi de el la curtea regelui.

In Est, dincolo de mare, Daenerys Targaryen si fratele acesteia, Viserys, ultimii urmasi ai Regelui Aerys Targaryen, ucis si detronat de Robert Baratheon traiesc in exil. Dorinta de razbunare si de recuperare a Tronului de Fier a lui Viserys este atat de mare incat acesta este in stare sa sacrifice orice, chiar si propria sora, pentru a-si atinge telul, prin urmare o arunca pe aceasta intr-un mariaj cu Khal Drogo, sperand astfel sa aiba parte de ajutorul acestuia in recuperarea tronului.

Dar pericolul reprezentat de cei doi frati nu este cel mai mare pentru Regele Robert, uneltiri mult mai periculoase si mai diabolice avand loc mult mai aproape de el, chiar in propria casa.

George R. R. Martin a reusit sa construiasca o poveste complexa, care in acelasi timp sa fie usor de urmarit si care sa te prinda de la primele pagini si sa te arunce in jocul tronurilor, un joc periculos, in care, atunci cand intri, castigi sau mori. Autorul reuseste nu doar sa scrie o poveste buna, ci sa construiasca o lume, pe cat de periculoasa, pe atat de reala. Fiecare loc, fiecare cladire si fiecare Casa are propria istorie, propriile secrete si propriile planuri, iar firele povestii sunt impletite cu maiestrie, fiecare personaj avand propria poveste. Este uimitor sa vezi cum vietile unor personaje care pareau a nu avea legatura unele cu altele se intrepatrund, iar atunci cand crezi ca in sfarsit ai descurcat toate itele si ai descoperit adevarul, o noua plasa iti apare in fata schimband tot ceea ce credeai ca stii, facandu-te sa descoperi o noua versiune a intamplarilor sau o noua latura a unui personaj despre credeai ca stii totul.

Personajele sunt complexe si creeate cu talent, acestea fiind veridice, reale, capabile sa te faca sa ai sentimente contradictorii in privinta lor. Am indragit unele personaje de la inceput, inca din primele pagini in care au aparut, iar pe altele le-am urat si detestat inca din primele clipe. Alte personaje in schimb m-au facut sa am sentimente contradictorii in ceea ce le priveste, in unele momente   urandu-le, iar in altele fiindu-mi simpatice, uneori fiindu-mi mila de ele, iar alte ori amuzandu-ma.

Jon Snow a reusit sa devina rapid unul dintre personajele mele preferate, inca din clipa in care, prin vorbe intelepte, l-a convins pe tatal sau, Lordul Eddard, sa le dea o sansa la viata celor sase pui de lup stravechi. Pe parcursul romanului acesta a dovedit tarie de caracter, curaj, bunatate, onestitate, a dovedit ca este cu adevarat fiul lui Eddard Stark si a gasit in sine puterea de a-si iubi fratii vitregi, in ciuda comportamentului lui Lady Catelyn, care avea grija sa-i aminteasca cu fiecare ocazie ca el este doar un bastard.

La fel de draga mi-a fost si Printesa Daenerys, care, in ciuda vietii crude pe care a avut-o inca de la nastere, a reusit cumva sa gaseasca in ea taria de a merge inainte si a reusit sa gaseasca dragonul din ea, demonstrand ca este sange din sange de dragon de un milion de ori mai mult decat fratele ei, Viserys, care pe cat de crud era cu ea, pe atat de las era in fata mortii.

Lordul Eddard Stark mi-a fost simpatic, dovedind onestitate, curaj si loialitate pe tot parcursul romanului, dar, din pacate, el mai avea o calitate care pe taramurile din Westeros poate reprezenta un defect: era capabil de mila.

Un personaj care mi-a fost foarte simpatic este amuzantul Tyrion Lannister, numit si Pezevenghiul. In ciuda inaltimii sale si a defectelor din nastere, piticul a invatat sa rada sortii in fata si prin iscusinta vorbelor sa iasa din orice situatie si sa rada de moartea insasi. Replicile lui imi aduceau in permanenta zambetul pe buze, iar piticul a devenit unul dintre preferatii mei inca de la inceput, de cand l-a lovit pe nepotul sau, Printul Joffrey.

Dupa cum am spus si mai sus, unele personaje m-au facut sa le indragesc si sa fiu alaturi de ele pe tot parcursul romanului, insa altele m-au facut sa le detest permanent sau in cea mai mare parte a timpului. Printul Joffrey este unul dintre cele mai enervante si crude personaje intalnite, insasi ratiunea si logica parand a fugi de acesta. Prefacut si manipulator, lipsit de onoare, imatur si incapabil sa accepte o infrangere, micul print m-a facut sa imi doresc pe tot parcursul lecturii ca cineva sa-l loveasca cu ceva in cap sau sa moara “accidental” in timpul unor antrenamente. La fel de enervanta ca si Printul Joffrey mi s-a parut si Sansa, fiica lordului Stark. Desi era capabila sa invete pe dinafara replici pe care orice lady ar trebui sa le zica si momentele in care ar trebui sa le zica, aceasta nu parea sa fi mostenit nimic din inteligenta parintilor ei, inocenta ei parand in unele momente prostie pura. In privinta Sansei, nu pot decat sa fiu de acord cu vorbele spuse la manie ale surorii ei, Arya: dupa incidentul din padure, Sansa ar fi trebuit sa fie cea moarta.

Desi m-au enervat pe tot parcursul lecturii, nu am putut sa nu admir totusi talentul manipulator, viclenia si inteligenta celor doua femei: Regina Cersei si Lady Catlyn. Desi niciuna dintre ele nu mi-a placut si in unele momente speram sa se intalneasca si sa se ucida una pe alta, cele doua femei au demonstrat ca sunt inteligente si au taria de a face orice pentru a-si atinge scopurile.

As putea scrie sute de pagini despre acest volum al seriei, dar ma tem sa nu dezvalui anumite amanunte care sa strice bucuria lecturii, prin urmare ma voi opri aici. Daca ati citit cartea, as vrea sa stiu parerile voastre despre personaje, despre poveste, despre sentimentele pe care le-ati avut in timpul lecturii. Daca nu ati citit inca seria, va sfatuiesc sa o faceti cat mai curand deoarece sunt mai mult decat sigura ca, la fel ca si mine, va veti pierde prin Westeros si veti alege una sau mai multe Case pe care sa le sustineti in jocul tronurilor. Va veti indragosti de glumele lui Tyrion si veti alerga alaturi de Daenerys si al ei khalassar, veti pasi pe Zid, alaturi de Jon si Naluca si veti intra in Sala Tronului, printre supusi. Iar daca veti vrea sa va asezati pe Tronul de Fier, nu ignorati avertismentul Reginei Cersei: “Cand te joci de-a urzeala tronurilor, castigi sau mori. Nu exista cale de mijloc.”

sâmbătă, 5 iulie 2014

Recenzie carte: "Madison Avery - Moarta si inviata" de Kim Harrison

Cand am inceput sa citesc seria “Madison Avery”, nu aveam asteptari prea mari de la ea, insa primul volum s-a dovedit mult mai bun decat speram. Al doilea volum al seriei, “Moarta si inviata”, s-a dovedit o lectura la fel de buna ca si primul volum, poate chiar mai interesanta.

Ajunsa cronometror al intunericului, Madison trebuie sa actioneze impotriva propriilor pareri si convingeri. Sustinatoare ferma a liberului arbitru, ea trebuie acum sa trimita ingeri intunecati pe urmele oamenilor ce sunt sortiti sa faca fapte rele pentru a le putea salva sufletele. Dar Madison este convinsa ca lucrurile se pot schimba si, atunci cand primeste prima ei misiune, decide sa demonstreze acest lucru. Din pacate pentru Madison lucrurile nu sunt asa de usoare precum par. Fata e hotarata sa-l convinga pe cel pe care trebuie sa-l spintece sa nu comita crimele care i-ar distruge sufletul, dar acest lucru este mai usor de zis decat de facut. In plus, pentru a demonstra ca ingerii intunericului si ingerii luminii pot lucra impreuna, Madison trebuie sa-i faca pe Barnabas, fostul inger al luminii care a schimbat taberele alaturandu-se ei si pe Nakita, frumoasa spintecatoare, sa lucreze impreuna.

O incepatoare fara un cronometror al intunericului care sa o invete cum sa-si controleze puterile, in echipa cu doi ingeri care nu se suporta unul pe celalalt, urmarita la fiecare pas de Ron, cronometrorul luminii si neavand nici macar increderea serafimilor in decizile ei, Madison trebuie sa demonstreze tuturor ca cele doua tabere pot lucra impreuna si ca fiecare suflet merita o a doua sansa. Va fi prima ei misiune un succes sau se va transforma intr-un esec ce va distruge singura sansa a fetei de a schimba lucrurile?

Povestea a fost draguta si mai interesanta decat cea din primul volum, avand mai multa actiune. In ciuda faptului ca Madison avea dreptate din anumite puncte de vedere, incapatanarea ei de a nu-i permite Nakitei sa-l secere pe baiat, punand astfel in pericol vietile tuturor oamenilor din spital m-a enervat pe parcursul lecturii. Fiecare om este diferit si da, unii se pot schimba si pot alege sa nu faca anumite greseli, dar atunci cand vezi ca acea persoana este pur si simplu malefica si refuza sa se schimbe, Madison ar trebui sa isi dea seama ca e vremea ca seceratorii sa-si faca treaba.

La fel ca si in primul volum, personajele mele preferate au fost Nakita si Grace. Incercarile Nakitei de a se adapta la viata normala erau pur si simplu amuzante, iar versurile lui Grace ma faceau sa rad pe intreg parcursul lecturii.

Finalul romanului m-a facut curioasa in ceea ce priveste ultimul volum al seriei, pe care sper sa-l citesc cat mai curand.

Personal, recomand volumul “Moarta si inviata”, dar si intreaga serie tuturor cititorilor care doresc sa aiba parte de o lectura relaxanta si in acelasi timp interesanta.

joi, 3 iulie 2014

Recenzie film: Transcendence - Viata dupa moarte

Nu pot sa cred cat timp a trecut de cand am vazut acest film! Desi am vizionat “Transcendence – Viata dupa moarte” pe la inceputul lunii mai, din cauza programului foarte incarcat nu am gasit timpul necesar pentru a scrie aceasta recenzie. Din fericire, filmul mi-a placut foarte mult si chiar si acum imi amintesc detaliile legate de acesta.

Will Caster (Johnny Depp) este unul dintre cei mai buni cercetatori in domeniul Inteligentei Artificiale, acesta incercand sa gaseasca o modalitate de a reuni intr-o singura masina cunostinta colectiva, unind astfel informatii din toate domenile cu emotiile umane. Din pacate, cercetarile lui au atras atentia unui grup de teroristi   anti-tehnologie, care, prea speriati de ceea ce nu inteleg decid ca cea mai buna solutile este uciderea lui Will, dar si a altor cercetatori din acelasi domeniu.

Dupa ce este atacat de catre teroristi la finalul unei conferinte, Will este mai aproape ca niciodata de obiectivul sau. Stiind ca mai are putin timp de trait, Will, ajutat de sotia sa, Evelyn (Rebecca Hall) si de cel mai bun prieten al sau, Max (Paul Bettany), incearca sa isi incarce cunostinta intr-un calculator.

Incercarile celor trei se finalizeaza cu succes, iar Will devine astfel prima cunostinta umana incarcata    intr-un sistem informatic. Din pacate, oamenii nu vad cu ochi buni acest lucru si decid sa faca ceea ce stiu ei cel mai bine: sa distruga.

Filmul mi-a placut foarte mult si a devenit rapid unul dintre filmele mele preferate din simplul motiv ca este unul dintre putinele care arata ca tehnologia este un lucru bun, iar oamenii ar trebui sa incerce sa inteleaga, nu sa atace fara sa gandeasca. Dupa ce a fost incarcat in calculator si a reusit sa se conecteze la Internet Will dovedeste nivelul superior la care se afla, transformand un orasel parasit intr-o lume utopica. Will reuseste nu doar sa descopere metode prin care sa vindece natura, sa revitalizeze plantele ofilite, sa transforme pamantul nefertil in unul fertil si asa mai departe, dar reuseste sa vindece si oamenii. Astfel, persoane ce nu au putut vedea niciodata lumina soarelui sunt vindecati si reusesc sa vada pentru prima data in viata lor, persoanele paralizate sau carora le lipsesc anumite membre sunt vindecate si, mai mult de atat, toti acesti oameni sunt integrati in retea, Will putand sa-i vindece oricand ar fi fost necesar.

De la inceputul pana la finalul filmului Will a fost personajul meu preferat. Desi se vorbeste despre Will – persoana reala si Will – cel din calculator, pentru mine aceste doua entitati au fost mereu una si aceeasi si cred ca Will a dovedit acest lucru pe tot parcursul filmului. Din pacate, omenirea a refuzat sa-l asculte, sa incerce sa inteleaga ce dorea el sa faca si a decis, fara sa clipeasca, ca el este personajul negativ si trebuie distrus.

La capitolul personaje detestabile as putea vorbi despre 80% din populatie, dar pentru primul loc se lupta Bree (Kate Mara), Max, Joseph (Morgan Freeman) si Evelyn. Dintre cei trei cred totusi ca cel mai mult m-a enervat Bree, lidera teroristilor anti-tehnologie, care, desi se mandrea ca a fost asistenta unui mare cercetator din domeniul Inteligentei Artificiale, dovedea, cel putin din punctul meu de vedere, o prostie pura in ceea ce-l privea pe Will.

Desi mi-as fi dorit ca finalul filmului sa fie altul, acesta a fost foarte bine construit si a demonstrat exact ceea ce era de demonstrat.

Recomand filmul tuturor si sunt curioasa de parerea voastra in ceea ce-l priveste pe Will: este el personajul pozitiv sau negativ al acestei povesti?



marți, 1 iulie 2014

Leapsa: Happy Bookaholic

Am primit aceasta leapsa de la Ghanda si mi s-a parut interesanta si simpatica, prin urmare, acestea sunt raspunsurile mele:


1. Ce iubesti cel mai mult atunci cand cumperi carti noi?
Fiecare carte nou cumparata imi ofera sansa de a pasi intr-o alta lume, de a cunoaste noi personaje si de a ma pierde in povestea respectiva, toate acestea acompaniate de mirosul placut al cartilor noi, tocmai iesite din tipar.


2. Cat de des iti cumperi carti noi?
In general cumpar de cate ori am ocazia, indiferent daca este vorba de un targ de carte sau de o oferta online “de nerefuzat”.


3. Librarii sau magazine online?
In general  prefer sa comand carti din magazinele online deoarece, pe langa reducerile pe care acestea le ofera, este si mult mai comod, coletul ajungand direct la usa mea. Totusi, nu spun niciodata nu unui targ de carti, unde am ocazia de a ma plimba printre carti, de a le rasfoi si, de ce nu, de a descoperi volume ce nu mi-au atras atentia in mediul online.


4. Ai o librarie preferata?
Cu siguranta libraria mea preferata este Libris.ro, seriozitatea, promotile acestora, dar si transportul gratuit transformandu-ma intr-un client fidel.


5. Faci precomenzi?
Foarte rar, doar atunci cand sunt mai mult decat nerabdatoare sa citesc o anumita carte.


6. Ai o limita lunara cand vine vorba de cumparat carti?
In general nu comand carti lunar, prefer sa cumpar un numar mai mare de carti de la un targ sau sa dau o comanda mai mare de carti intr-o anumita luna, cand gasesc mai multe romane care sa ma atraga. In privinta limitei, de fiecare data imi impun una si de fiecare data o depasesc mai mult sau mai putin pentru ca da, mereu exista acea carte care nu era in plan, dar care reuseste sa ma convinga sa o cumpar.


7. Ai interdictii la cumparat carti?
Nu, daca imi doresc o carte, o cumpar. Desi sunt sigura ca spatiul din casa si-ar dori sa imi impuna anumite interdictii.


8. Cat de lung este wishlist-ul tau?
Sincer, nu stiu exact. E o lista lunga la care am un talent special de a adauga si adauga si adauga noi carti.


9. 3 carti din wishlist pe care vrei sa le cumperi in momentul asta.
Doar trei? Nu pot mai multe? *puppy eyes* Bine …. sa vedem , cred ca voi alege:  “Transfer” de Michael Haulica, “Ultimul Avanpost” de Lavinia Calina si “Enders” de Lissa Price.


10. Cine doresti sa mai faca acest tag?
Voi nominaliza blog-urile Reader’s Republic si Walking on Letters, dar orice cititor care doreste poate sa preia leapsa. De asemenea, sunt curioasa de raspunsurile voastre la aceste intrebari, prin urmare va invit sa lasati in comentarii link catre postarea voastra.