joi, 31 octombrie 2013

Toamna se numara ... cartile din biblioteca

Toamna se numara … cartile din biblioteca, iar numarul acestora tinde sa creasca daca ne gandim la toate targurile si evenimentele de care cititorii pot profita.

In momentul de fata, la Galeriile Dalles din Bucuresti are loc targul de carte cu discount Kilipirim. Trecand astazi pe acolo, m-am bucurat sa vad ca reducerile nu existau doar “pe hartie”, iar cumparatorii se puteau bucura de carti cu reduceri de pana la 70%.

Targul mi s-a parut bine organizat si nu cred ca am ce sa-i reprosez, reusind sa gasesc in cadrul lui nu doar editurile mele preferate ci, spre surprinderea mea, si pe cei de la Comic Shop. Printre editurile prezente la targ se numara: Corint Junior, Rao, Nemira, Trei, Litera, dar si multe altele, toate fiind pregatite cu reduceri substantiale pentru cititori.

Cei care nu au reusit sa ajunga inca la targ nu trebuie sa se intristeze deoarece acesta continua pana pe 3 noiembrie, fiind deschis zilnic, de la 10:00 la 20:00. Cum intrarea este libera, nu pot decat sa va doresc spor la cumparaturi ^^

marți, 29 octombrie 2013

Recenzie serial: The Vampire Diaries - Jurnalele Vampirilor (Sezonul 1)

La inceputul lunii octombrie a inceput sezonul  5 din “The Vampire Diaries - Jurnalele Vampirilor”, dar cum nu imi mai aminteam foarte bine anumite detalii, am decis sa revad si celelalte sezoane ale serialului. In timp ce urmaream primele episoade, mi-am amintit ca prima data cand am vazut serialul nu imi placuse. Tocmai citisem cartile si nu ma incanta deloc faptul ca Elena nu era blonda, ci bruneta, faptul ca avea un frate, nu o sora si multe alte diferente care iti sar in ochi inca din primul episod. Dar aceasta nemultumire nu a durat prea mult, iar personajele din serial au ajuns sa-mi fie chiar mai simpatice si mai dragi decat cele din carti.

Vampirul Stefan Salvatore se intoarce in Mystic Falls, atras de misterioasa Elena, fata aratand exact ca si Katherine, fosta iubire a vampirului si in acelasi timp cea care i-a oferit viata vesnica. Dar Stefan nu vine singur in oras, acesta fiind urmarit de fratele sau, Damon, hotarat sa-si tina promisiunea de a-i oferi vampirului o eternitate de chinuri. Dar planurile lui Damon sunt mult mai complicate si intunecate decat par la prima vedere, acestea invartindu-se in jurul iubirii adevarate a vampirului, Katherine.

Dar cand istoria pare ca incepe sa se repete, o sa aiba povestea de iubire dintre Elena si cei doi frati Salvatore acelasi sfarsit tragic ca si in urma cu sute de ani?

Desi este a doua oara cand urmaresc serialul am vazut fiecare episod cu aceeasi curiozitate ca si prima data. Astfel, am admirat din nou talentul scenaristilor de a ma face ca la sfarsitul fiecarui episod sa vreau sa-l vad cat mai repede pe urmatorul, iar la sfarsitul sezonului sa imi doresc sa vad sezonul al doilea. Primul sezon a reusit sa fie plin de actiune, de suspans, de momente tragice, dar si de momente la care pur si simplu nu puteai sa nu razi, tinandu-te lipit de ecran pentru a vedea ce urmeaza sa se mai intample.

Actorii au jucat impecabil, reusind sa transmita sentimentele personajelor pe care le interpretau. Ian Somerhalder a reusit sa-l interpreteze pe Damon la perfectie, descurcandu-se atat in momentele amuzante, cand replicile ironice ale vampirului te faceau sa razi, cat si in momentele tragice, care iti aduceau lacrimi in ochi, dovedind un talent actoricesc deosebit. Extrem de talentata s-a dovedit si Nina Dobrev, care a reusit sa joace perfect atat rolul Elenei Gilbert, cat si pe cel al lui Katherine, doua personaje care pe cat de asemanatoare erau din punct de vedere fizic, pe atat de diferite erau din punct de vedere al comportamentului.

M-a amuzat sa imi amintesc cat ma enervasera anumite personaje in primul sezon, stiind acum cat de simpatice aveau sa imi fie in sezoanele urmatoare, Tyler fiind exemplul perfect. Deasemenea, mi-a placut sa vad din nou primele discutii dintre Damon si Alaric, dar si primele incercari de a lucra impreuna si primii pasi spre prietenia care avea sa apara intre ei. Un alt lucru care mi-a placut a fost faptul ca am avut sansa de a revedea anumite personaje atunci cand acestea erau inca oameni, inainte de a deveni vampiri, varcolaci sau hibrizi.

Cel mai mult la acest sezon mi-a placut sa vad din nou primele momente dintre Elena si Damon, una din scenele mele preferate fiind cea a dansului de la concursul Miss Mystic Falls. Daca in seria de carti Elena, ca si personaj, mi s-a parut enervanta, iar in ultimele volume aparute la noi chiar patetica, in serial mi-a fost simpatica, dovedindu-se sufletista, prietenoasa, inteligenta, dar si curajoasa, pastrand totusi un anumit echilibru prin momentele in care era vulnerabila, dar si speriata. La sfarsitul sezonului am fost putin dezamagita deoarece in ultima scena dintre Nina si Ian nu era Elena, sper totusi ca in sezonul urmator cei doi sa aiba parte de mai multe momente impreuna.

Serialul este unul reusit care, spre surprinderea mea, din anumite puncte de vedere se dovedeste chiar mai bun decat seria de carti si demonstreaza in fiecare episod ca merita vazut. 

vineri, 25 octombrie 2013

Recenzie carte: "Duios demonicul Dexter" de Jeff Lindsay

Ideea politistului care ucide criminali a mai fost folosita pana acum atat in literatura, cat si in universul cinematografic, prin urmare ideea in sine nu aduce  ceva nou, dar modul in care Jeff Lindsay o prezinta demonstreaza atat originalitate, cat si talent, oferind cititorului o lectura unica.

Autorul ne pune in pielea lui Dexter, un criminal in slujba legii. In timpul zilei acesta lucreaza la Departamentul de Politie din Miami, iar in timpul noptii devine un ucigas cu sange rece, ale carui victime sunt reprezentate de criminali, pedofili si alte scursuri ale societatii.

Dexter se poate mandri cu un “stil de lucru” unic, cel putin pana cand un nou criminal isi face aparitia in oras. Cum nou sositul ii imita cu mult talent munca, Dexter porneste pe urmele acestuia. Dar ce reprezinta acesta pentru Dexter: un criminal care trebuie adus in fata legii sau un potential “partener de joaca” ?

Dupa ce am terminat volumul “Duios demonicul Dexter” m-am gandit daca il pot introduce pe Dexter intr-o anumite categorie, daca pot zice ca este un personaj bun sau rau, dar nu am reusit acest lucru. Dexter nu este un personaj pozitiv, care ucide pentru a face bine. El ucide pentru a trai, simtind nevoia de a face acest lucru. Dar faptul ca omoara il face o persoana rea? Sau faptul ca alege sa omoare criminali il face o persoana buna? Oricare ar fi raspunsul, Dexter este un personaj pe care nu poti sa-l urasti. Au fost cateva momente in care l-am detestat pe Dexter, dar acum, cand am inchis cartea, nu pot spune ca l-am urat sau ca il pot cataloga drept un personaj psihopat, caruia ar trebui sa-i oferi un loc pe un scaun electric.

Dexter este nu doar extrem de inteligent, ci si foarte amuzant, replicile lui sarcastice si gandurile ironice pe care le are aducandu-ti zambetul pe buze in timpul lecturii. In plus, analizele psihologice pe care le face atat asupra celor din jurul sau, cat si asupra lui, dar si analogia pe care acesta o face cu masina si Calatorul Intunecat dovedesc ca in cazul in care Dexter ar renunta la locul de munca din cadrul Departamentului de Politie ar putea lucra oricand ca si psiholog sau psihiatru.

Un personaj care mie mi-a atras atentia desi a stat in umbra in acest volum a fost sergentul Doakes, despre care tind sa cred ca o sa aiba un rol important in urmatoarele volume. Acest personaj a aparut doar de doua sau trei ori, pentru scurt timp, dar a reusit sa fie atat de intrigant incat sa imi ramana in minte.

Un rol important a fost jucat si de sora vitrega a lui Dexter, Deborah. Desi in unele momente mi se parea mult prea obsedata de locul de munca si de functia ei, iar in altele mi se parea prostuta, Deborah reusea cumva sa faca in cele din urma un lucru care sa demonstreze contrariul. Totusi, in unele momente imi dadea impresia ca ea este o marioneta, iar Dexter papusarul implorat de marioneta sa o controleze.

Imbinand romanele politiste cu cele psihologice, provocand cititorul sa vada actiunea prin ochii unui criminal inteligent si ironic, “Duios demonicul Dexter” este un roman care merita citit.

miercuri, 23 octombrie 2013

Leapsa

Am vazut zilele trecute pe blogul Ghandei o leapsa care mi-a placut, asa ca am preluat-o si eu:

1. Ai vreun loc preferat in casa in care citesti?
Atunci cand citesc imi place sa ma aflu intr-un loc confortabil, in care sa nu fiu deranjata, prin urmare patul de la mine din camera este cea mai buna alegere. Ador sa ma intind in pat precum o pisica lenesa si sa ma bucur de o carte buna, lasandu-mi mintea sa zburde prin alte lumi.

2. Semn de carte sau o hartiuta oarecare?
Nu pot spune ca fac prea multe mofturi in aceasta privinta. Daca nu am la indemana un semn de carte, folosesc orice hartiuta gasesc prin zona, important pentru mine este sa stiu unde am ramas, fara a indoi colturile paginii.

3. Poti sa te opresti din citit brusc sau trebuie sa termini pagina/capitolul?
Daca este necesar, da, pot sa ma opresc brusc din citit, fara a termina pagina sau capitolul, dar nu fara a termina fraza.

4. Mananci sau bei in timp ce citesti?
Nu, nu am mancat in timp ce citeam si nici nu am baut. De obicei, daca mi se facea sete, ma opream din citit pentru a bea si dupa aceea reveneam la lectura.

5. Poti sa citesti in timp ce te uiti la TV sau asculti muzica?
Nu, nu pot. Televizorul nu ma deranjeaza foarte tare daca este in alta camera si se aude ca un zgomot de fundal deoarece il pot ignora si ma pot bucura de lectura. Cu muzica in schimb, e alta poveste, mai ales daca imi place melodia. La fel ca si atunci cand citesc, cand ascult muzica imi las mintea sa zboare printre versuri si note muzicale, astfel incat risc sa ajung la sfarsitul paginii si sa imi dau seama ca nu am inteles nimic din ea.

6. Citesti cartile pe rand sau mai multe simultan?
Intodeauna am citit cartile pe rand deoarece imi place sa ma bucur de fiecare lectura in parte.

7. Citesti doar acasa sau peste tot?
In general citesc doar acasa, unde nu ma deranjeaza nimeni din lectura. In plus, nu prea imi place sa aud oameni vorbind in jurul meu atunci cand citesc, asa ca pana si cele mai plictisitoare cursuri sunt taiate de pe lista mea de “locuri de citit”. Nici mijloacele de transport nu imi ofera ocazia deoarece nu pot sa citesc in picioare, inghesuita intr-o masina in care oamenii insista sa tot urce desi singurul loc liber este “tavanul” masinii, iar daca ocup un loc si ma las acaparata de lectura risc sa nu mai cobor la statia corecta. Prin urmare, prefer ca atunci cand folosesc transportul in comun sa ascult muzica.

8. Citesti cu voce tare sau in gand?
Mereu in gand. Nu stiu de ce, dar atat vocea mea, cat si a altei persoane ma distrage de la lectura     propriu-zisa. Acesta e unul din motivele pentru care detestam momentele in care profesorilor le mai venea ideea geniala de a pune pe cineva sa citeasca cu voce tare un text pe care il aveam toti in fata si de asemenea este si motivul pentru care nu sunt fana a audiobook-urilor.

9. Sari pagini?
Marturisesc ca da, atunci cand dau de descrieri interminabile. Cred ca cele mai multe pagini le-am sarit atunci cand citeam “Stapanul Inelelor” de J.R.R.Tolkien, care avea pagini intregi de descrieri. Nu neg talentul autorului, dar romanele nu au fost pe gustul meu tocmai din cauza lungilor descrieri si probabil este una dintre putinele serii in cazul carora pot spune ca filmul a fost mai bun decat cartea.

10. Scrii pe carti?
Aici depinde de carti. Daca sunt carti de beletristica, nu, nu am scris niciodata pe ele, dar daca vorbim despre manuale, atunci da. Uneori, la examene, ne lasa doar cu manualul de la curs si atunci, pentru a-mi fii mai usor, mi-am subliniat ideile importante si am pus milioane de post-it-uri pe margini pentru a gasi exact pagina de care am nevoie. 


Leapsa o poate prelua oricine doreste ^^ 

vineri, 18 octombrie 2013

Recenzie carte: "Te iubesc" de Catherine Siguret

Stiti expresia “Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”? Pe cat de micuta si draguta parea cartea Catherinei Siguret, invesmantata       intr-o coperta roz si cu un titlu ce te indeamna sa zambesti, promitandu-ti o frumoasa poveste de dragoste, pe atat de enervanta mi s-a parut in timp ce o citeam.

Phillipe Musil este un scriitor faimos, seducator, capabil sa aiba orice femeie isi doreste, ocazie cu care isi schimba periodic partenerele.

Alice este o scriitoare anonima, singura, care inca nu si-a gasit marea iubire. Temandu-se de singuratate, aceasta prefera sa isi petreaca noptile alaturi de prieteni, de familie sau, de ce nu, cu cate un amant de-o noapte.

Atunci cand Alice il vede pe Phillipe la o conferinta se indragosteste de acesta. Fata incepe sa-i citeasca romanele si descopera ca toate o descriau pe ea, de la activitatile pe care le facea zilnic, la mobilierul din casa si la decoratiunile create de ea.

Cum o sa se sfarseasca oare o poveste inceputa simplu, printr-un e-mail care spunea doar  “Mi-ar placea sa va revad”?

Desi povestea in sine era draguta si poate, prezentata altfel ar fi fost una din acele carti care sa imi ramana in minte, personajele au fost atat de enervante, incat au distrus pentru mine intreg farmecul cartii. Desi din modul in care erau prezentati, cei doi indragostiti ar fi trebuit sa fie sustinuti si indragiti de catre toti cititorii, pe mine ma faceau sa imi dau ochii peste cap si sa ma minunez de prostia lor. Iubirea te poate face orb, surd si poate chiar te face sa o iei razna, dar cei doi indragostiti au abuzat prea mult de acest lucru …

Alice se teme atat de mult de singuratate incat prefera sa isi petreaca noptile alaturi de cate un barbat pe care, poate, tocmai l-a cunoscut. La urma urmelor, e muuuuult mai putin infricosator sa-ti petreci noaptea cu un strain decat singura. Nu am zis nimic pana aici, fiecare e liber sa faca ce doreste cu viata lui, asa ca Alice isi putea petrece noptile cum si cu cine vrea ea. Dupa ce il cunoaste pe Phillipe si se indragosteste de acesta, fata ii citeste cartile si descopera ca eroina din cartile acestuia nu doar ca are aceleasi activitati ca si ea si ii plac aceleasi lucruri ca si ei, ci si locuieste intr-o casa care arata exact ca a ei. Fara a-si pune macar o clipa problema ca poate scriitorul este un obsedat care o urmareste, ea se decide ca este femeia vietii lui, ca este iubita la care acesta viseaza, iar dragostea ei pentru autor devine o adevarata obsesie. La un moment dat, dupa ce scriitorul a plecat din oras fara sa o anunte, iar Alice vede intr-un ziar un articol despre acesta, alaturi de o poza cu el si o tanara studenta, fata face o adevarata depresie: nu mai vorbeste cu nimeni, refuza toate contractele care ii sunt oferite, aruncand la gunoi nu doar toata munca ei, ci si prietenii si familia. In plus, atunci cand observa ca Phillipe nu mai da nici un semn de viata, aceasta continua sa ii scrie regulat e-mail-uri si se apuca sa scrie si un roman dedicat iubirii lor. Despre modul in care se comporta cu familia si prietenii si fazele pe care le face acestora de Craciun si Revelion nu mai pomenesc, Alice a demonstrat destul de clar in ce parte inclina balanta atunci cand are de ales intre cei care i-au fost alaturi mereu si cel pentru care a facut o adevarata obsesie.

Phillipe pe de alta parte a reusit sa pastreze in mare parte din roman aparenta de om normal la cap. Asta, pana cand face si el la randul lui o obsesie pentru Alice, ajungand sa angajeze un detectiv care sa o urmareasca. La urma urmelor, ce modalitate mai buna de a-ti demonstra iubirea fata de o persoana poate exista decat aceea de a pune un detectiv pe urmele ei?

“Te iubesc” este un roman pe care nu-l pot recomanda decat romanticilor incurabili, care, vor putea poate sa treaca peste comportamentul celor doi si sa-l puna pe seama iubirii imense pe care si-o poarta, reusind astfel sa se bucure de lectura.

miercuri, 16 octombrie 2013

Recenzie carte: "Jurnalele lui Stefan - Constrangerea" bazat pe romanele lui L.J.Smith si pe scenariul scris de Kevin Williamson si Julie Plec

“Constrangerea” este ultimul volum aparut pana acum din seria “Jurnalele lui Stefan” si prezinta lupta finala dintre cei doi frati Salvatore si vampirul Samuel. Plina de actiune, suspans si intorsaturi de situatie, acest volum te prinde inca de la primele pagini si te tine captiv pana la ultimele randuri, dezvaluindu-ti secretele vampirilor si nu numai.

La sfarsitul volumului precedent, “Azilul”, Samuel, cuprins de ura si durere pentru pierderea fratelui sau, l-a rapit pe Damon, jurand razbunare. Stefan, alaturi de Cora, trebuie sa-l salveze pe Damon, dupa care, impreuna, sa-l opreasca pe Samuel o data pentru totdeauna.

Dar planurile vampirului Samuel sunt mult mai intunecate decat credeau cei trei, iar daca acesta reuseste sa obtina ceea ce-si doreste, nici o fiinta nu o sa mai fie in siguranta, indiferent daca este om sau vampir.

Pentru a-l opri, cei doi frati si Cora isi dau seama ca au nevoie de ajutor din partea vrajitorilor. Dar intre acestia si vampiri domneste ura si neincrederea ...

Vor reusi vrajitorii si vampirii sa lucreze impreuna, fara a se trada reciproc? Si il vor putea ei opri pe Samuel inainte ca acesta sa-si puna planul in aplicare?

Spre surprinderea mea, in acest volum Stefan chiar nu m-a enervat, ceea ce este cu adevarat surprinzator. Exceptand un mic moment in care dorintele lui de a face pe eroul au distrus un plan bine pus la punct, Stefan a reusit sa nu ma calce pe nervi si a dovedit ca poate sa fie si inteligent si sa faca lucruri logice, nu doar sa actioneze fara sens.

Dintre personaje, foarte mult mi-a placut de Cora. Fata a dovedit calm si curaj si a facut lucruri de care nu o credeam capabila. Foarte mult mi-a placut si capacitatea ei de a-i intelege pe cei doi frati Salvatore chiar mai bine decat se inteleg ei insisi, la un moment dat, aceasta reusind sa-i descrie perfect.

Damon a fost in continuare vampirul meu preferat, aratand curaj, inteligenta, dar si impulsivitatea care il caracterizeaza.

Mi-a placut sa-i vad pe cei doi frati lucrand impreuna, intelegand probabil cat de bine se completeaza unul pe altul. La fel de interesanta a fost si alianta intre vampiri si vrajitori, cu toate suisurile si coborasurile ei.

Un personaj interesant mi s-a parut si vampirul Samuel, care a dovedit ca nu este doar un ticnit sadic si insetat de putere, ci un geniu malefic, capabil sa faca orice pentru a-si atinge scopul. Ce am apreciat la el a fost corectitudinea, ca sa o numesc  asa. Desi nu avea nici un motiv sa faca acest lucru, vampirul si-a tinut totusi, spre surprinderea mea, promisiunea facuta.

Un bonus al acestui volum a fost si povestea despre Elijah, care mi-a adus un zambet pe buze, dezvaluind o intamplare din viata Originalului. Avand in minte imaginea acestuia din serial, nu ma asteptam sa aflu ca ascunde si astfel de povesti. Pasajul referitor la Elijah m-a facut si mai curioasa cu privire la serialul “The Vampire Diaries: The Originals”, din care sper sa  aflu mai multe despre Klaus, Elijah, Rebekah si ceilalti Originali.

Daca atunci cand am inceput sa citesc aceasta serie am avut anumite indoieli legate de ea din cauza lui Stefan, acum, cand am terminat-o, pot spune ca a meritat sa risc si sa-i dau o sansa. “Jurnalele lui Stefan” este o serie care merita citita, in special de fanii serialului, dar cred ca orice fan al lumii din “Jurnalele Vampirilor” ar trebui sa ii dea o sansa. 

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Recenzie carte: "Jurnalele lui Stefan - Azilul" bazat pe romanele lui L.J.Smith si pe scenariul scris de Kevin Williamson si Julie Plec

Cred ca “Azilul” este singurul volum de pana acum din serie in care Stefan nu m-a mai enervat pe tot parcursul cartii. Nu zic ca nu au fost in continuare momente in care isi arata prostia, dar cel putin nu s-a mai vaicarit si plans pe tot parcursul romanului.

Acest volum ii aduce impreuna pe cei doi frati Salvatore, nevoiti sa infrunte un dusman comun: vampirul Samuel. Cei doi sunt insotiti si de Cora, sora lui Violet, care spera sa o salveze pe aceasta din ghearele lui Samuel. Dar oare cum vede Violet transformarea ei in vampir? O vede ca pe un dar, asa cum face Damon sau o vede ca pe un blestem, precum Stefan?

Cei trei se intorc in Londra, hotarati sa-l invinga pe Samuel. Dar cum Damon este considerat cel mai sangeros criminal ce a existat vreodata, iar Londra este impanzita de afise reprezentand chipul vampirului, lucrurile se dovedesc mult mai complicate decat par la prima vedere.

Ce sanse au cei trei in lupta impotriva lui Samuel, un vampir puternic si bogat care are intreaga populatie a Londrei la degetul mic?  In plus, o sa reziste alianta fragila a celor doi frati, mai ales in momentul in care vor afla ca dorinta de razbunare a lui Samuel are legatura cu Katherine?

Cartea a fost bine scrisa, actiunea si suspansul fiind imbinate perfect intr-un roman ce m-a facut sa-l citesc pe nerasuflate. Scenele de lupta au reprezentat un plus al romanului, fiind prezentate cu mult talent.

Dupa cum am zis si la inceputul recenziei, in acest volum Stefan nu m-a mai enervat atat de tare, comportandu-se probabil, pentru prima data, ca un vampir. Mi-au placut momentele in care el si Damon lucrau impreuna, in echipa, impotriva lui Samuel. Totusi, in acest volum, din punctul meu de vedere, ambii frati s-au comportat prosteste, parand doar niste amatori in lupta lor impotriva lui Samuel. Atunci cand esti intr-o lupta pe viata si pe moarte cu un adversar mult mai puternic decat tine si ai in sfarsit ocazia sa-l ucizi, o faci pur si simplu. Nu stai la discutii, nu incerci sa-l torturezi, nu pierzi vremea cu predici sau tinand un discurs despre ce o sa-i faci tu inainte sa-l omori. Il ucizi pur si simplu, altfel risti ca adversarul sa-ti scape printre degete sau sa ajungi tu cel ucis, lucru pe care cei doi frati Salvatore il invata mult prea tarziu.

Ce m-a deranjat la Stefan era incapatanarea lui in ceea ce o priveste pe Violet. In ciuda faptului ca vede ca aceasta este fericita, ca a acceptat faptul ca este vampir si se bucura de eternitatea pe care o are in fata, el se incapataneaza asupra faptului ca e gresit ce face aceasta si vrea sa o schimbe, sa o faca un vampir la fel ca el, care se hraneste doar cu sangele animalelor, un vampir prea slab pentru a putea lupta si pentru a-si folosi cu adevarat Puterea.

Sfarsitul romanului a fost bine construit si m-a facut curioasa cu privire la ce urmeaza sa se intample in urmatorul volum, care promite multa actiune, suspans, dar si o lupta finala intre fratii Salvatore si vampirul Samuel, ambele parti fiind mai dornice decat niciodata sa verse sange.


joi, 10 octombrie 2013

Noutati la editura Leda

Cum am adorat primele doua volume din seria “Maximum Ride” de James Patterson, m-am bucurat cand am vazut surpriza pregatita de editura Leda: volumul 3, intitulat “Salvarea lumii si alte sporturi extreme”.

Max, Fang, Nudge, Iggy, Gasman si Angel - si, bineinteles, cainele vorbitor Total - au fost capturati din nou de catre Scoala. Aceasta insa nu mai e interesata de experientele facute pe copii, caci oamenii de stiinta au decis ca este vremea sa ii „retraga” definitiv pe hibrizii umano-aviari, in favoarea unei noi generatii de mutanti.

Inscrisi si ei pe lista de exterminare de catre oamenii de stiinta care i-au creat, Max si gasca ei - toti detinatori de ADN aviar si aripi functionale - descopera ca Scoala este doar o mica parte dintr-o mare corporatie multinationala malefica numita Itex, care are ca scop eliminarea a jumatate din populatia lumii. Doar cativa au fost alesi de catre Itex pentru a supravietui, si acestia sunt meniti a crea o utopie pe planeta ramasa mult mai goala.

Cand Max realizeaza insa ca a fost creata pentru a salva lumea, ea hotaraste ca a venit momentul sa-si urmeze destinul si sa-si asume rolul de salvatoare a omenirii - sa infrunte, alaturi de stolul ei, inamicul suprem si sa opreasca implementarea        Re-Evolutiei, sinistrul experiment eugenic.

La fel ca si celelalte doua volume anterioare, Salvarea lumi si alte sporturi extreme este o aventura uluitoare, plina de actiune, comedie si drama, rasturnari de situatie, intalniri neasteptate si momente neprevazute, dragoste, descoperiri formidabile si lupte pe viata si pe moarte. Intr-un cuvant, o lectura fascinanta, ca o cursa intr-un montagne-russe, ce te lasa cu rasuflarea taiata.




Pentru precomanda click aici!

marți, 8 octombrie 2013

Recenzie carte: "Jurnalele lui Stefan - Spintecatorul" bazat pe romanele lui L.J.Smith si pe scenariul scris de Kevin Williamson si Julie Plec

Tocmai am terminat de citit “Spintecatorul” si pot spune ca acest volum mi-a lasat o impresie buna. A avut actiune, suspans, mister, iar momentele amuzante nu au lipsit, toate acestea facandu-ma sa nu pot lasa cartea din mana.

Anii au trecut, iar Stefan se afla acum in Anglia anului 1888, in conacul familiei Abbott, situat intr-o regiune retrasa si linistita, lucrand pentru acestia. Cand George Abbott ii cere lui Stefan sa-l insoteasca la Londra pentru afaceri, vampirul isi da seama ca trecutul o sa-l urmareasca pentru intreaga lui eternitate. Si la fel o sa faca si fratele lui, Damon.

In Londra, Stefan descopera existenta unui ucigas sadic cunoscut sub numele de “Jack Spintecatorul”, care face ravagii printre “pasarile de noapte”. Cum toate indicile indica spre faptul ca ucigasul este un vampir, Stefan incearca sa descopere identitatea Spintecatorului, sperand sa-l opreasca pe acesta inainte de aparitia unui nou cadavru.

Spre deosebire de celelalte volume, in “Spintecatorul” prostia lui Stefan nici macar nu ma mai enerva, ci, dimpotriva, chiar ma amuza. De ce? Pentru ca nimic din ceea ce facea nu avea sens, reusind de fiecare data sa faca exact contrariul a ceea ce sustinea ca incearca. De exemplu, Stefan sustine ca vrea sa stea departe de oameni. Ce face? Se duce in casa familiei Abbott, incercand sa se integreze in familia acestora. Sustine ca nu vrea sa-si mai vada niciodata fratele? Gaseste numele lui intr-un ziar si pleaca in cautarea lui Damon. Sustine ca viata de vampir este un blestem si ca nu vrea sa constranga oamenii? Isi foloseste Puterea asupra persoanelor din jur. Un vampir criminal terorizeaza Anglia? De ce sa nu faca pe eroul plecand in cautarea acestuia si ca bonus, luand cu el in aceasta cautare si fata pe care sustine ca doreste sa o protejeze? Vrea sa-l prinda pe Spintecator? Cand are ocazia, isi da seama ca mai bine cere ajutoare si fuge mancand pamantul in directia opusa. Vrea sa protejeze familia Abbott? Ce modalitate mai buna de a-i proteja pe sarmanii oameni decat aducandu-le un vampir in tranzitie in casa poate exista?

Damon in schimb, cu replicile lui ironice si zeflemitoare a fost din nou sarea si piperul intregului volum, oferindu-mi o pauza de la vaicarerile lui Stefan.

Sfarsitul volumului a fost bine construit, desi m-a lasat cu o multime de intrebari, carora sper sa le aflu raspunsul in volumul urmator.

“Spintecatorul” este probabil cel mai bun volum din seria “Jurnalele lui Stefan” de pana acum si-l recomand cu drag tuturor fanilor serialului si nu numai.

duminică, 6 octombrie 2013

Recenzie carte: "Jurnalele lui Stefan - Nesatul" bazat pe romanele lui L.J.Smith si pe scenariul scris de Kevin Williamson si Julie Plec

Din volumele seriei “Jurnalele lui Stefan” citite pana acum, cred ca “Nesatul” mi-a placut cel mai mult. Personajele incep sa semene din ce in ce mai mult cu cele pe care le stim, actiunea nu a lipsit, iar suspansul a existat in fiecare pagina.

Dupa moartea lui Callie, Stefan fuge in Manhattan, cautand un nou inceput, departe de oameni si mai ales, de fratele lui, Damon. Dar cum fuga de trecut nu a fost niciodata o solutie buna, Stefan ajunge sa cada exact in capcana fratelui sau, trezindu-se in scurt timp un vampir … insurat.

In plus, cei doi frati nu au nici cea mai mica idee despre pericolul in care se afla si despre dusmanul care ii pandeste din umbra …

Cel mai mult la acest volum mi-au placut schimbarile personajelor. Damon incepe sa devina vampirul puternic, inteligent, sarcastic si amuzant care-si accepta soarta si se bucura de Puterea lui. In ciuda faptului ca Stefan considera ca fratele lui este controlat doar de instincte si ucide oameni din amuzament, lucrurile se dovedesc diferite: persoanele din care Damon se hraneste raman in viata, el preferand ca dupa ce se hraneste sa-si foloseasca Puterea pentru a le face sa uite acest lucru, singurele momente in care oamenii ajung morti fiind cele in care dorea sa-l faca pe Stefan sa sufere.

Stefan in schimb devine vampirul ce-si uraste soarta si considera transformarea sa un blestem, nu un dar. Astfel, incearca sa se renege pe el insusi si decide sa nu se mai atinga de sangele omenesc, alegand sa se hraneasca doar cu cel al animalelor. Pe langa faptul ca prin acest lucru Puterea ii scade enorm, Stefan nu-si pune nici macar o clipa problema ca bietele animale au si ele suflet si ca poate nu meritau sa fie ucise, iar trupurile lor golite de sange aruncate precum niste gunoaie.

Actiunea acestui volum mi-a placut, fiecare capitol fiind plin de suspans si provocandu-ma sa-mi dau seama ce planuieste Damon, dar si sa aflu cine este vanatorul ce se afla pe urmele celor doi frati. Sfarsitul a fost surprinzator, nu ma asteptam sa apara atat de repede in scena Originalii, dar acest lucru m-a facut sa vreau sa citesc cat mai curand continuarea.

“Nesatul” este un volum pe care nici un fan al seriei nu ar trebui sa-l rateze, fiind o lectura usoara, relaxanta, in care vedem cum personajele se transforma, devenind cele pe care le cunoastem.

vineri, 4 octombrie 2013

Recenzie carte: "Viitorul nostru" de Jay Asher si Carolyn Mackler

Deschidem calculatorul, introducem adresa de e-mail si parola si ne conectam la Facebook. Nimic ciudat pana aici, nu? Ei bine, nici nu ar trebui sa fie nimic ciudat daca ne-am afla in prezent, dar noi suntem in anul 1996, iar Facebook-ul  nu a fost inca inventat!

Josh si Emma sunt doi adolescenti, care, datorita faptului ca erau vecini, au fost prieteni dintodeauna. Lucrurile s-au stricat insa cu ceva timp in urma, iar relatia lor s-a rezumat din acel moment la a se saluta cand trec unul pe langa celalalt si la … cam atat.

Cand Emma primeste in dar un calculator, Josh este trimis de catre parintii lui pentru a-i da fetei un CD de la America Online pentru a-l instala pe noul ei computer.

Cand cei doi adolescenti se logheaza ajung automat pe pagina de Facebook …. site care nu a fost inca creeat! Astfel, cei doi au ocazia sa-si vada conturile din viitor, afland cine o sa le fie partenerul de viata, unde o sa lucreze, unde o sa-si petreaca vacantele, cati copii o sa aiba si toate celelalte detalii din viitor postate de ei pe site-ul de socializare. In timp ce viata Emmei pare un dezastru, cu o casnicie nefericita si un loc de munca dezamagitor, viata lui Josh pare perfecta. Bogat, casatorit cu cea mai dorita fata din liceu, vacante in destinatii exotice, Josh pare sa aiba tot ce si-a dorit.

Dar cum afecteaza actiunile din prezent viitorul? Si ce vor face cei doi cu aceasta oportunitate de a se conecta direct la viitor?

Dupa ce am terminat de citit cartea pot spune ca a fost buna. Nu geniala, dar totusi o lectura placuta, usoara, care m-a provocat sa ma pun in locul personajelor si sa ma gandesc ce as fi facut eu in situatia de a ma conecta la pagina mea de Facebook de peste 15 ani. Nu am cum sa stiu cu exactitate ce as fi facut deoarece nu poti stii cu adevarat acest lucru decat atunci cand se intampla. Dar cred ca as fi facut mai mult decat cei doi. Nu stiu cat de multe as fi aflat din pagina mea deoarece nu-mi place sa-mi astern viata pe o retea de socializare, dar probabil as cauta paginile tuturor persoanelor cunoscute: familie, prieteni, colegi sau simple cunostiinte.  Vreau sa spun ca daca as fi avut o astfel de ocazie, as fi profitat de ea mai mult decat Josh si Emma.

Personajele au fost simpatice, dar din punctul meu de vedere nu destul de complexe incat sa-ti ramana in memorie. Desi in unele momente ma enervau si in altele imi erau chiar simpatici, nici Josh, nici Emma nu au fost acel tip de personaje memorabile care sa te faca sa-ti amintesti de ele si peste cativa ani.

Ideea prezentata, cum ca viitorul nu este batut in cuie, iar actiunile noastre din prezent il pot modifica a fost bine prezentata, dovedind ca noi suntem cei care ne decidem soarta, avand puterea sa ne construim propriul destin.  Cand am ajuns la final am fost putin dezamagita deoarece as fi vrut sa stiu daca viitorul lui Kellan a fost schimbat sau nu, sa aflu daca David chiar avea o relatie cu Phillip sau era pur si simplu un status pus in gluma, dar si alte detalii despre Josh si Emma. Totusi, mi-am dat seama ca pe cat de frustrant parea sfarsitul, pe atat de corecta a fost decizia autorilor de a-l face astfel, dovedind inca o data ca viitorul este un mister, este schimbator si influentat de decizile noastre din prezent.

Per total, romanul “Viitorul nostru” a fost o lectura placuta, care te provoaca sa visezi si sa-ti pui intrebari legate de viitor, dar care in acelasi timp iti aduce aminte ca este important sa traiesti in prezent.

“Yesterday is history, tomorrow is a mystery, today is God's gift, that's why we call it the present.”

Sunt curioasa sa aflu si parerea voastra, voi ce ati face daca v-ati putea conecta la pagina voastra de Facebook din viitor, de peste 15 ani? ^^

marți, 1 octombrie 2013

Studenteala

Daca in urma cu doua saptamanii elevii au inceput scoala, a venit acum si randul studentilor sa paraseasca vacanta si sa se intoarca pe bancile universitatilor.

Astazi, facultatile si-au intampinat studentii prin Festivitati de Deschidere, majoritatea participantilor fiind boboci, curiosi sa isi cunoasca colegii, profesorii si sa inspire “aerul de facultate”. Astfel, am avut ocazia sa imi amintesc cum am pasit si eu anul trecut in cladirea Universitatii, cu emotie si curiozitate, traind primele clipe de studenta. Colegii mai mari din Asociatia Studentilor la Matematica si Informatica au avut o idee foarte draguta, organizand “Proiectul ratusca”. Dupa festivitate, am fost impartiti pe grupe si condusi de catre un student din asociatie intr-o sala, unde ni s-au explicat primii pasi si ni s-a raspuns la toate intrebarile care ne-au trecut atunci prin minte, mai mult sau mai putin stupide. Acest proiect a avut loc si in acest an si sunt sigura ca noii boboci au avut la fel de multe intrebari si curiozitati ca si noi.

Prima zi de facultate este deosebita in fiecare an, dar emotia pe care o traiesti cand esti boboc si patrunzi pentru prima data in viata de student o traiesti o singura data.

Va doresc un an universitar plin de succes si distractie in care sa va bucurati din plin de “studenteala”!

Dar pentru voi, dragi studenti, cum a fost ziua de azi?