marți, 24 februarie 2015

Recenzie carte: "Endgame. Jocul final: Convocarea" de James Frey si Nils Johnson-Shelton

Romanul “Endgame. Jocul final: Convocarea” de James Frey si Nils Johnson-Shelton a avut o promovare puternica, lansarea romanului fiind insotita de numeroase concursuri la care puteai castiga cartea. Prezentarea romanului si in special partea interactiva carte-joc despre care s-a vorbit foarte mult m-au facut curioasa in privinta cartii, prin urmare asteptarile mele erau uriase.

Prabusirea a 12 meteoriti pe Pamant arunca un voal de haos asupra omenirii, generand numeroase victime. Ceea ce majoritatea oamenilor nu stiu este faptul ca prabusirea meteoritilor reprezinta doar inceputul, acestia anuntand inceperea Jocului final. 12 tineri din semintii stravechi trebuie sa lupte unul impotriva altuia si sa rezolve Marea Enigma a Salvarii pentru a castiga. Daca unul dintre concurenti moare, impreuna cu el moare si intreaga semintie pe care o reprezinta. Jocul final are un singur castigator, iar daca nici unul dintre ei nu reuseste sa invinga, intreaga omenire va pieri.

De la primele pagini mi-am dat seama ca nu puteam sa ma concentrez atat pe latura interactiva a romanului, cat si pe povestea in sine. Daca ma opream la fiecare pagina pentru a accesa link-urile si a descoperi indiciile pur si simplu nu ma mai bucuram de povestea romanului si nu mai dadeam atentie personajelor. Prin urmare, am decis ca la prima lectura sa urmaresc aventurile personajelor, urmand ca la o citire viitoare sa ma concentrez pe partea interactiva si pe dezlegarea enigmelor.

Din pacate, povestea a fost destul de previzibila, in sensul ca banuiam cine o sa invinga cel putin in aceasta prima runda inca de la prima aparitie a personajului. Desi au fost numeroase clisee, enigmele prezente in roman mi-au captat atentia si m-au facut sa vreau sa le dezleg cu aceeasi curiozitate si dorinta ca si cei 12 participanti.

Faptul ca povestea a fost prezentata din perspectiva mai multor personaje a fost un mare plus al cartii din punctul meu de vedere. Datorita acestui lucru am putut sa vad Jocul din mai multe puncte de vedere si sa imi construiesc o imagine de ansamblu asupra acestuia.

Chiyoko si An au fost personajele mele preferate.  Separat, cei doi erau puternici, fiecare in felul lui. Impreuna insa, formau o echipa perfecta, completandu-se unul pe celalalt. La inceput An mi s-a parut destul de ciudatel, dar, mai apoi, in timp ce aflam mai multe despre el, imi devenea din ce in ce mai simpatic.

Sarah in schimb m-a scos din sarite, desi inca nu sunt sigura cine m-a stresat mai mult in timpul lecturii: ea sau iubitul ei, “nebunul, incapatanatul, frumosul Christopher”. Mai mult, triunghiul format de cei doi si un alt Jucator nu m-a ajutat deloc in a avea o parere mai buna despre Sarah, care isi batea in permanenta joc de cei doi.

Romanul a fost interesant si in ciuda cliseelor prezente in el a fost o lectura placuta. Astept continuarea seriei si sper ca in volumul urmator lucrurile sa se schimbe, iar castigatorul celei de-a doua runde a jocului sa nu mai fie atat de evident. In acelasi timp sper ca in volumele urmatoare sa aflu mai multe despre Joc, despre fiintele care il coordoneaza si despre scopul acestora.

vineri, 20 februarie 2015

Cititorul - specie pe cale de disparitie?

Luni seara, cand veneam de la facultate, a urcat in masina o doamna cu o carte in mana. Dansa s-a retras intr-un colt al masinii astfel incat sa nu deranjeze pe nimeni si a inceput sa citeasca. In acel moment, mai multi oameni din masina au inceput sa se holbeze, efectiv sa se holbeze la ea ca la o creatura ciudata sau pe cale de disparitie, pe fetele unora dintre ei citindu-se cu usurinta uimirea, amuzamentul sau chiar dispretul. Cativa “plozi“ au tinut chiar sa arate ca ei lupta impotriva cititului de la varste fragede si isi gasisera distractie in a se impinge unul pe altul inspre respectiva doamna sau a se face ca citesc pe langa ea, schimonosindu-si fetele si razand in hohote sau dandu-si ochii peste cap (probabil isi cautau creierul ... ). Dupa cateva observatii s-au potolit si s-au limitat la a se holba si a-si da ochii peste cap timp de inca o statie, pana cand au coborat.

Intr-o astfel de societate, in care cititorii sunt vazuti ca niste creaturi ciudate, pe cale de disparitie, anumite persoane vin cu o “idee salvatoare”: taxa pe cultura. Evident, cartile sunt la fel de periculoase si daunatoare ca si tigarile sau bauturile alcoolice prin urmare trebuie sa fie tratate la fel ca si acestea.

Desi este trist si deprimant, viata de zi cu zi dovedeste ca un om obisnuit, cu venituri medii, cu greu isi permite sa mearga la film, la teatru, la spectacol, la concert sau sa cumpere o carte. In ziua de azi, oamenii fac eforturi pentru a se bucura de un drept fundamental – dreptul la cultura. Din pacate, mergand pe acest drum, in curand cartile vor deveni un lux, iar analfabetismul si pirateria vor creste.

Legea timbrului cultural poate fi citita aici. Voi ce parere aveti de aceasta lege?





sâmbătă, 14 februarie 2015

Leapsa: Ultimate book tag

A trecut mai bine de o luna de la ultima mea postare si inca nu sunt foarte sigura cand a zburat timpul. Cea mai mare parte a lunii a fost “mancata” de sesiune, iar restul timpului ramas … ei bine cred ca pot spune ca in restul timpului cea care a decis programul zilnic a fost starea mea de lene si chef de a nu face nimic. Dupa ce am dat ultimul examen si am putut sa zic ca sunt in sfarsit in vacanta am preferat sa citesc, sa ies cu prietenii sau sa vad un film, pur si simplu neavand starea necesara pentru a scrie un articol. Acum insa m-am “trezit” din starea de leneveala si am decis ca primul articol din 2015 sa fie o leapsa interesanta pe care am primit-o de la Ghanda si cu care am ramas datoare de pe la sfarsitul lunii ianuarie.

1. Ti se face rau daca citesti in masina?
Nu mi se face rau daca citesc in masina, dar nu prea obisnuiesc sa fac acest lucru.

2. Stilul carui autor ti se pare unic si de ce?
Din punctul meu de vedere fiecare autor are un stil unic de a scrie si mi se pare imposibil sa explici motivele pentru care modul de a scrie al unui autor nu are asemanare. Daca trebuie totusi sa mentionez un autor, o voi alege pe Tahereh Mafi, autoarea seriei “Atingerea lui Juliette”.

3. Harry Potter sau Twilight? Da-ne trei motive.
Cu siguranta “Harry Potter”! Romanele din aceasta serie au fost cartile copilariei mele, alaturi de care am crescut. Motivele sunt nenumarate, de la lumea cu adevarat magica pe care J.K.Rowling a construit-o, la personajele complexe, pe care inca le indragesc si imi amintesc cu drag de ele.

4. Cari dupa tine o geanta cu carti? Daca da, ce e in ea in afara de carti?
In general nu citesc pe strada sau in masina, deci nu obisnuiesc sa iau la mine carti. In rest, am in geanta lucruri obisnuite: actele, servetele umede si uscate,  stick usb, pixuri, mini-parfum, luciu de buze si, daca merg la cursuri, am si o mapa cu foi albe in geanta.

5. Mirosi carti?
Nu chiar … adica da, imi place mirosul cartilor proaspete care se simte in librarii si biblioteci, dar nu pot sa zic ca efectiv stau si miros o carte.

6. Carti cu sau fara ilustratii?
Imi este indiferent, atata timp cat romanul respectiv reuseste sa ma captiveze si sa ma faca sa citesc pagina dupa pagina.

7. Ce carte ai iubit in timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai tarziu ca nu e chiar atat de grozava?
Cand a aparut la noi am citit seria “Amurg”, iar in acel moment stiu ca mi-a placut foarte mult. In prezent, dupa ce am citit si alte carti cu vampiri, unele mai bune, altele mai slabe decat aceasta serie pot spune ca exista povesti cu vampiri mult “mai grozave”. Totusi, chiar daca acum am devenit poate mai critica in privinta romanelor, nu voi nega niciodata faptul ca atunci cand am citit prima data seria “Amurg”, aceasta mi s-a parut geniala.

8. Ai vreo poveste din copilaria ta care include carti?
Sincer, nici macar nu mai stiu care a fost prima carte pe care am citit-o. Cumva, cartile au facut mereu parte din viata mea si imi amintesc cu placere de povesti, basme, benzi desenate si romane pe care       le-am citit cu multi ani in urma. 

9. Cea mai subtire carte a ta?
Nu sunt foarte sigura, dar cred ca mai am prin biblioteca cartile din seria WITCH, serie dupa care eram innebunita in copilarie.

10. Scrii la fel de bine precum citesti? Te vezi in viitor scriind si publicand o carte?
La prima intrebare cred ca cel mai bun raspuns nu l-as putea da niciodata eu, ci cei care ar citi ceea ce am scris. Am scris cateva fan-ficuri si poezii, dar nu am considerat niciodata ca acestea sunt la nivelul de a fii publicate. Altfel spus, nu, nu cred ca scriu la fel de bine precum citesc, dar nici nu resping ideea ca poate, candva, in viitor, o sa scriu o carte ce va fi publicata.

11. Cand ai devenit pasionat/a de citit?
Nu stiu exact cand si cum am devenit pasionata de citit, dar stiu ca inca din copilarie imi placea sa citesc, sa descopar lumi noi, cu personaje fascinante, conturate cu mult talent de catre autori pur si simplu geniali.

12. Cartea clasica preferata?
Romanele din seria “Ciresarii” de Constantin Chirita.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la scoala?
Daca ma gandesc la momentele cand eram in liceu cu siguranta informatica si matematica.

14. Ai primit cadou o carte pe care ai citit-o deja si o urasti – ce faci?
Personal, consider ca gestul conteaza si in nici un caz nu o sa ma apuc sa comentez ceva referitor la cadoul primit. Mai mult ca sigur o sa pastrez cartea langa “sora geamana” a acesteia, in biblioteca.

15. Carti asemanatoare cu Harry Potter sau Jocurile Foamei?
Nu stiu daca pot sa le numesc neaparat asemanatoare, dar  o sa aleg romanele din seria “Septimus Heap”,  trilogia “Divergent”, “Endgame. Jocul final” si seria “Tara Duncan”.

16. Obiceiuri proaste in timp ce scrii postari pentru blog?
Mi s-a intamplat de cateva ori sa incep sa scriu un articol, sa ma opresc si sa-l continui peste cateva ore sau peste cateva zile.

17. Cuvantul tau preferat?
Hmm … nu am nici cea mai mica idee.

18. Vampiri sau zane? De ce?
Cred ca depinde foarte mult de ce fel de vampiri si ce fel de zane e vorba. Ambele fiinte au fost prezentate in milioane si milioane de moduri, in functie de imaginatia autorului, prin urmare nu pot sa generalizez si sa aleg pur si simplu.

19. Persoane care isi pot schimba forma sau ingeri? De ce?
La fel ca si mai sus, depinde.

20. Spirite sau varcolaci?
La fel ca si la cele doua intrebari de mai sus, depinde de cum sunt prezentate, depinde de ce fel de spirite si ce fel de varcolaci este vorba.

21. Zombie sau vampiri?
La fel ca si la intrebarile anterioare … depinde.

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisa?
In general triunghiurile amoroase ma enerveaza. De obicei avem un el sau o ea care isi bate joc de doua persoane, ascunzandu-se in spatele ideii ca nu stie pe cine sa aleaga. Personal, as prefera oricand sa citesc o poveste despre o dragoste interzisa decat una despre un triunghi amoros care sa ma faca sa vreau sa strang de gat cel putin unul dintre personaje.

23. Carti strict romantice sau carti cu actiune si dragoste combinate?
Nu sunt o fire romantica si in general cartile strict romantice ma plictisesc. Nu zic ca nu am dat si peste carti bune, care sa merite citite si care sa-mi placa, dar acestea sunt rare (sau am eu ghinionul permanent de a nu da de ele), prin urmare aleg cartile cu actiune si dragoste combinate.


Oricine doreste poate sa preia aceasta leapsa, dar o sa nominalizez blog-urile Reader’s Republic si Walking on letters.