joi, 15 septembrie 2016

Recenzie carte: "Strabunii uitati" de Pavel Corutz

Recent am terminat romanul “Strabunii uitati”, o carte a carei poveste se potriveste perfect prezentului, mai ales daca ne gandim la modul inconstient in care sunt exploatate resursele planetei si la faptul ca recent s-a anuntat oficial consumarea tuturor resurselor naturale aferente anului 2016.

Alianta a ajuns intr-o situatie critica, populatia crescand alarmant si riscand ca in scurt timp sa finalizeze resursele naturale, dar si spatiul necesar unei vieti normale. Aceasta situatie duce la schimbarea unor reguli vechi de milioane de ani, dar si incercarea gasirii unor solutii. Printre deciziile luate de membrii Consiliului Aliantei se numara si trimiterea unei escadrile de astronave spre Terra, planeta cu care s-a pierdut contactul.

Mi-a placut drumul spre Terra parcurs de escadrila de astronave, dar, mai ales, opririle acesteia pe diverse planete. A fost interesant de urmarit modul in care membrii escadrilei incercau sa interactioneze cu salbaticii, actiunile luate pentru civilizarea acestora sau, in cazul planetelor inca nelocuite, metodele prin care se incepea geneza primara.

Zaris, Deira si Orejona au fost trei dintre personajele mele preferate din “Codul lui Zamolxe” si m-am bucurat sa vad ca acestia nu au fost uitati de catre locuitorii Aliantei. Kerom a fost si el un personaj interesant, pe care l-am indragit pentru inteligenta si hotararea lui, dar si pentru capacitatea de a lua cu mult calm decizii in situatii critice.

In volumele anterioare am detestat enorm Gasterii din cauza comportamentului si a faptelor lor. Din pacate insa, nu generatia care a provocat numeroase suferinte Pamantului si locuitorilor planetei ci urmasii acestora sunt cei care se lupta cu foametea si lipsurile cauzate de exploatarea necontrolata a resurselor si cu urmarile razboiului purtat, motiv pentru care mi-a fost mila de Reik si ceilalti gasteri intalniti de Kerom.

Se spune ca cei care nu pot invata din istorie sunt condamnati sa o repete. Istoria prezentata in seria Origini este o istorie fictiva, fiecare cititor avand posibilitatea de a decide cat e adevar si cat fictiune in functie de propriile pareri si convingeri. Totusi, din punctul meu de vedere, “Strabunii uitati” ofera numeroase avertismente si sfaturi din care populatia actuala a Pamantului ar trebui sa invete ceva, indiferent daca o considera ca fiind pura fictiune sau avand macar un sambure de adevar.

luni, 12 septembrie 2016

Recenzie carte: "Cantec pentru Lya" de George R. R. Martin

Inca de cand a aparut prima data la noi culegerea “Cantec pentru Lya” am vrut sa o citesc cat mai repede, George R. R. Martin fiind unul dintre autorii mei preferati.

Prima nuvela din carte, “In zori se ridica ceata”, ne poarta pe o planeta indepartata, unde se presupune ca ar exista fantome. In timp ce administratorul Castelului dintre Nori isi dorea ca oamenii sa pastreze misterul planetei si sa continue sa viseze la existenta fantomelor ce se presupune ca bantuie taramurile respective, Dubowski, seful echipei de cercetare este hotarat sa elucideze misterul fantomelor.

A doua nuvela, “Un alt fel de singuratate” este o istorisire interesanta, scrisa sub forma unui jurnal. Aflat pe Inelul Stelar Cerberus, autorul jurnalului descrie sentimentele prin care trece in asteptarea inlocuitorului lui si planurile acestuia pentru momentul in care se va intoarce pe Pamant. Dar singuratatea in care a trait in ultimii ani s-ar putea sa isi fi lasat amprenta asupra acestuia intr-un mod neasteptat.

“Comanda prioritara” este una dintre nuvelele mele preferate din carte, la finalul ei dorindu-mi sa existe o continuare a povestii. Kabaraijian are o slujba la care nu multi se incumeta si pe care multi o urasc si condamna: este un manipulator de cadavre. La fel ca si alti supraveghetori, Kabaraijian isi foloseste echipa de cadavre pentru a gasi voylburi, pietre pretioase ce se gasesc pe planeta Grotto. Lucrurile iau insa o intorsatura neasteptata atunci cand Kabaraijian este atacat de propriile cadavre.

O alta nuvela care mi-a placut in mod deosebit, “Negre, negre erau tunelurile” prezinta intalnirea dintre mai multe fiinte apartinand aceleasi rase, dar schimbate in mod total de mediul in care au trait. Greel mi-a devenit imediat simpatic, iar legatura lui cu H’ssig a fost induiosatoare, facandu-ma sa-i detest pe exploratori, in special pe Von der Stad.

Nuvela “Eroul” prezinta soarta unui erou legendar care, dupa o viata plina de lupte, decide sa se intoarca pe Pamant pentru a-si trai restul vietii in pace si liniste, departe de tumultul luptelor.

A sasea nuvela din roman, “Ai dracului sarlatani” are doar cateva pagini si abordeaza subiectul hiperspatiului si posibilitatea dezvoltarii unor nave superluminice.

“Campionatul de fotbal” a fost o nuvela interesanta, care ne poarta in viitor, la scurt timp dupa terminarea unui cumplit razboi intre pamanteni si brish’diri. Hill isi traieste linistit viata pe Pamant, ocupandu-se cu organizarea Campionatului de fotbal. Viata lui normala se poate schimba insa radical in momentul in care un reprezentant al brish’dirilor isi doreste sa isi inscrie echipa de footbal in Campionat.

A opta povestire din carte, “Iesirea spre San Breta”, ne poarta intr-un viitor indepartat, in care masinile si drumurile nu mai sunt folosite. Un sofer ce nu doreste sa renunte la pasiunea lui pentru masini continua sa conduca cu viteza pe drumurile ce nu mai sunt folosite, dar, spre surpriza lui, in timpul calatoriei intalneste o alta masina.

Penultima povestire din carte, “Expunere de holograme” prezinta povestea lui Becker, un fost explorator spatial, ce incearca sa se adapteze la noua lui viata.

Ultima nuvela din carte, cea care da si titlul romanului, “Cantec pentru Lya” este o nuvela emotionanta ce cu siguranta cucereste orice cititor. Lya, un telepat extrem de talentat si Robb, inzestrat cu capacitatea de a citi emotiile, sunt chemati pe planeta Shkeen pentru a investiga situatiile neobisnuite cu care se confrunta locuitorii planetei.

Fiecare poveste a fost captivanta si mi-a atras atentia prin diferite elemente, astfel incat, la finalul lecturii, pot recomanda cartea oricarui fan SF. Culegerea de nuvele poate reprezenta un punct de plecare pentru cei care nu l-au descoperit inca pe George R. R. Martin si care nu doresc sa inceapa direct cu seria “Cantec de Gheata si Foc”, dar si o lectura placuta pentru cei fascinati deja de scrierile autorului. 

vineri, 9 septembrie 2016

Recenzie carte: "The Official A Game of Thrones Colouring Book" de George R. R. Martin

Evident, nebunia cartilor de colorat pentru adulti m-a prins si pe mine, astfel incat, cu prima ocazie, mi-am cumparat “The Official A Game of Thrones Colouring Book”.

Cartea cuprinde numeroase ilustratii reprezentand locuri si personaje din celebra serie “Cantec de gheata si foc”, realizate cu mult talent de echipa de artisti formata din: John Howe, Levi Pinfold, Adam Stower, Yvonne Gilbert si Tomislav Tomic. Mi-a placut atentia la detalii a acestora, fiecare imagine fiind plina de viata. Imaginile reprezinta viziunile personale ale artistilor asupra personajelor si locurilor, unele dintre acestea fiind total diferite de cum au fost reprezentate in serial, dar acest lucru nu m-a deranjat, ba chiar l-am considerat un plus al cartii.

Fiecare imagine este insotita de un citat din seria “Cantec de gheata si foc” reprezentativ, ce ofera detalii despre locul, simbolul, evenimentul sau personajul respectiv. Calitatea paginii este foarte buna, am observat ca pot folosi linistita pixuri sau carioci pentru a oferi culoare imaginilor, dar, personal, prefer sa folosesc in continuare creioane colorate.

Inca nu am terminat de colorat toate imaginile, ceea ce ma bucura deoarece cu siguranta voi avea ce face mult timp de acum inainte in momentele in care sunt prea agitata pentru a citi, scrie sau face orice altceva (de exemplu, atunci cand astept rezultatul unui examen important).

Cu siguranta cartea reprezinta un cadou perfect pentru orice fan “Cantec de gheata si foc”, aceasta oferind o activitate perfecta pana la aparitia urmatorului volum din serie sau, cel putin, a urmatorului sezon din serial.

marți, 6 septembrie 2016

Recenzie carte: "Falsa identitate" de Mirela Oprea

In general nu imi place sa scriu recenzii negative si am evitat destul de mult timp sa scriu recenzia romanului “Falsa identitate” scris de Mirela Oprea.

Romanul spune povestea Joannei, o tanara frumoasa si bogata care incearca in fiecare zi sa ajute persoanele sarmane, de multe ori deghizandu-se pentru a se integra mai usor printre acestia. Intr-o zi, misiunile ei umanitare o fac sa se deghizeze in prostituata, iar soarta ii intersecteaza pasii cu cei ai lui Nicholas, un tanar bogat si aratos.

Cand am citit prima data despre aceasta carte ma asteptam la un roman psihologic despre mastile purtate de oameni in societate si contrastul dintre aparente si realitate. Din pacate, din punctul meu de vedere, romanul s-a dovedit a fii cu totul si cu totul altceva.

Joanna si Nicholas sunt unii dintre cei mai detestabili protagonisti pe care i-am intalnit, amandoi facandu-ma sa numar constant paginile ramase pana la finalul cartii, sperand sa termin cat mai repede povestea lor.

Joanna e o adevarata Mary Sue, prezentata ca o zeita perfecta coborata pe pamant, desi din punctul meu de vedere aceasta a fost unul dintre cele mai ipocrite personaje din serie. Toti o laudau pentru faptele ei marinimoase, insa, in realitate, ea nu facea cu adevarat acest lucru pentru a-i ajuta pe acei oameni, ci pentru a se simti ea mai bine, lucru pe care chiar si ea il recunoaste la un moment dat. Mai mult, cred ca toate personajele feminine, cu exceptia a doua personaje care aproape o idolatrizau erau prezentate ca fiind superficiale, usoare, materialiste si, evident, invidioase pe Joanna. Cat despre personajele masculine, cu mici exceptii toate se indragosteau de ea de la prima vedere si, eventual, o si cereau imediat in casatorie. Nu pot spune decat ca l-am inteles pe sarmanul ei tata, care spera sa o marite cu un barbat bogat, tinand cont de faptul ca Joanna nu isi castiga in nici un mod proprii bani, ci doar arunca in stanga si in dreapta cu banii tatalui ei.  

Nicholas e varianta masculina a Joannei, insa, spre deosebire de ea, e un adevarat nemernic. Comportamentul acestuia atat fata de Joanna, cat si fata de alte personaje m-a facut sa-l detest imediat si, indiferent cate scuze s-au adus in favoarea acestuia, pentru mine a ramas un nemernic. Cat despre usurinta cu care Joanna a trecut peste umilinte si peste o anumita intamplare, din punctul meu de vedere nu demonstreaza decat pura prostie.

Aveam sperante macar in privinta personajului negativ al povestii, care a fost bine construit, dar chiar si acesta se prosteste atunci cand o intalneste pe Joanna, facand anumite lucruri care nu au nici cel mai mic sens.

M-a deranjat destul de mult modul in care a fost scrisa cartea, adesea descrierile fiind mult prea false si dandu-mi impresia ca autoarea a incercat prea mult sa foloseasca numeroase metafore si adjective, dar am ales sa ignor acest aspect, fiind un roman de debut si fiind sigura ca, in viitor, modul de a scrie al autoarei se va imbunatati.

O felicit si admir pe autoare pentru taria de caracter si optimismul pe care le-a transmis intr-un interviu pe care l-am citit. Ma bucur ca am descoperit-o ca autoare (ii multumesc Alinei pentru acest lucru) si in ciuda faptului ca romanul “Falsa identitate” este departe de a fi pe placul meu, intentionez ca in viitor sa citesc si alte carti ale acesteia.

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Recenzie carte: "A Delirium Story - Alex" de Lauren Oliver

M-am bucurat sa descopar la finalul romanului “Requiem” una din cele patru nuvele satelit scrise de Lauren Oliver, nuvele ce completeaza universul ”Delirium” cu noi povesti si detalii.

Scrisa din perspectiva lui Alex, aceasta prezinta povestea acestuia din momentul capturarii lui de catre autoritati si inchiderea in Criptele din Portland, pana in momentul evadarii din timpul Incidentelor.

Citind nuvela, am descoperit cateva detalii din copilaria lui Alex, dar si o parte din secretele acestuia. In cele trei volume ale seriei l-am cunoscut pe Alex prin ochii Lenei, prin urmare nu am putut afla cu adevarat mai multe detalii despre el, despre ce gandea si ce simtea in realitate.

Cumva, dupa ce am citit nuvela, am incercat sa privesc putin diferit comportamentul lui din “Requiem”. Desi inca ma deranjeaza atitudinea si comportamentul lui din al treilea volum, privind lucrurile din punctul lui de vedere pot sa-i gasesc cateva scuze.

Nuvela “Alex” mi-a amintit putin de capitolele “Atunci” din “Pandemonium”, cand Lena si-a gasit puterea de a supravietui si de a merge mai departe in amintirea lui Alex. Mi-a placut sa o vad pe Lena si prin ochii lui Alex si sa aflu si parerile acestuia si sentimentele lui.

Despre Incidente, distrugerea Criptelor si evadarea celor inchisi am aflat doar cateva detalii, mentionate de diverse personaje. Din perspectiva lui Alex am putut participa la evadarea din Cripte si la fuga acestora in Salbaticie.

Mi-a placut nuvela si intentionez sa le citesc si pe celelalte trei (Hana, Raven si Annabel) si cred ca toti cei care au citit seria “Delirium” ar trebui sa dea o sansa si nuvelelor satelit.