miercuri, 31 decembrie 2014

Cu bine, 2014! Bine te-am gasit, 2015!

In fiecare an, de Revelion, privim cu nostalgie spre anul ce tocmai s-a terminat si se pregateste sa plece, punandu-ne dorinte si facandu-ne planuri pentru noul an. Poate sunt aceleasi dorinte pe care le-am pus si in urma cu un an, poate sunt aceleasi promisiuni pe care stim ca le vom incalca a doua zi sau poate sunt planuri noi, mai mult decat realizabile. Oricum ar fi, in acel moment credem cu adevarat in noi si in faptul ca vom bifa toate lucrurile pe care le scriem in carnetelul mintii noastre in acele clipe.

In momentul de fata pot spune ca imi iau la revedere de la anul 2014 ca de la un prieten drag. In mare a fost un an interesant, alaturi de care am pasit cu bune si cu rele, alaturi de familie si prieteni. Am reusit sa fac multe din lucrurile pe care mi le-am propus, dar au si ramas destule, perfecte pentru a le rescrie in carnetel pentru anul urmator.

In august 2014 s-a implinit un an de cand am inceput sa scriu pe blog, iar acum, privind postarile publicate in aceasta perioada pot spune ca am avut ocazia sa citesc romane ce au devenit preferatele mele, dar si sa vad anumite filme sau seriale de care imi amintesc cu drag. Astfel, in 2014 am reusit sa citesc cele patru volume aparute pana in prezent din seria “Cantec de gheata si foc”, serie care a devenit preferata mea inca de la primul volum. Aproape de sfarsitul anului am reusit sa citesc si seria ce a devenit distopia mea preferata, formata din cele doua volume ale Lissei Price, “Starters” si “Enders”, dar am avut ocazia si sa pasesc alaturi de Natalia, eroina seriei “Dincolo de moarte” in misterioasa si in acelasi timp periculoasa Strygorra. Un alt roman care m-a cucerit imediat este “… si la sfarsit a mai ramas cosmarul” de Oliviu Craznic, felul de a scrie al autorului captivandu-ma de la primele pagini. Si nu pot sa nu amintesc de unul dintre romanele mele preferate, “Erebos – Jocul razbunarii” scris de catre Ursula Poznanski, o poveste captivanta in care realul se imbina perfect cu virtualul.

Daca in anul 2014 am reusit sa citesc destul de multe dintre cartile pe care mi le-am dorit, nu am fost la fel de norocoasa in ceea ce priveste filmele si serialele, eu si timpul liber fiind intr-o permanenta joaca de-a soarecele si pisica. Am reusit insa sa vad sezonul 2 din Violetta si sa fiu la zi cu serialul Mica Mireasa, dar si sa revad unul dintre filmele mele preferate, Frozen.

Anul 2014 a fost un an plin, iar la finalul acestuia doresc sa le urez tuturor cititorilor un An Nou fericit in care sa-si indeplineasca toate planurile si toate dorintele si la finalul caruia sa poata sa zambeasca si sa zica faptul ca a fost cel mai bun an al lor.

Cu bine, 2014! Bine te-am gasit, 2015! La Multi Ani!

luni, 29 decembrie 2014

Recenzie carte: "Ingeri de gheata" de Adina Speteanu

Dupa ce am citit primele doua volume din seria “Dincolo de moarte” am profitat de faptul ca aveam deja si al treilea volum, “Ingeri de gheata”, pentru a mai ramane cateva clipe in Strygorra, alaturi de vampirii si strigoii mei preferati.

Dupa ce a devenit conducatoarea strigoilor, Natalia incearca sa se obisnuiasca cu statutul ei, asta in ciuda faptului ca este adesea contestata din simplul fapt ca este om. Faptul ca nu doar ea nu este in siguranta, ci si familia si prietenii ei sunt in pericol devine mai evident ca niciodata. Mai mult de atat, prezenta unui tradator printre locuitorii din Strygorra o face pe Natalia sa nu mai aiba nici un loc in care sa se poata refugia si in care sa spere ca este in siguranta. Natalia face tot posibilul pentru a-si indeplini datoriile de lider, dar si pentru a-si proteja familia si prietenii, dar toate acestea devin din ce in ce mai dificile cu fiecare clipa care trece …

Cateva dintre banuielile mele s-au dovedit adevarate, dar din pacate, s-a dovedit adevarata si banuiala mea legata de relatia dintre anumite doua personaje. Mai mult, ca si cum relatia lor nu ar fi destul de cliseica, sfarsitul romanului promite si aparitia clasicului triunghi amoros. Sper totusi ca acestea vor ramane la stadiul de aparente, iar volumul patru o sa-mi reaminteasca de originalitatea pe care am admirat-o inca din primul volum.

Mi-a placut faptul ca in acest volum accentul a fost pus mai mult pe relatiile dintre personaje, pe sentimentele acestora, dar si pe secretele din trecutul lor, avand astfel ocazia sa cunosc mai bine anumite personaje.

Daca in volumul anterior am fost dezamagita de comportamentul Lydei, in acest roman aceasta a parut sa-si aminteasca, macar pentru cateva clipe, cine este ea cu adevarat si a luat intr-un moment crucial decizia perfecta.

Vera mi-a placut la fel de mult ca si in primele doua romane si m-am bucurat sa vad ca ea este cu adevarat cine banuiam eu ca este. Sunt curioasa sa vad cum vor decurge lucrurile in urmatorul volum, mai ales dupa finalul acestuia.

Fisele personajelor de la sfarsitul romanului au fost un mare plus al cartii, acestea oferindu-mi ocazia de a afla trecutul anumitor personaje si de a descoperi cateva dintre secretele lor. Astfel, am putut sa aflu mai multe informatii despre Vampirii Intunericului, dar si despre Lyda si Alexander.

Din pacate pentru mine, acesta este ultimul volum care a aparut pana in prezent, prin urmare acum trebuie sa parasesc taramurile ascunse din Strygorra si sa astept aparitia urmatorului roman din serie. Intre timp, recomand inca o data intreaga serie “Dincolo de moarte” tuturor cititorilor, Adina Speteanu dovedindu-si talentul in fiecare pagina a celor trei romane.

duminică, 28 decembrie 2014

Recenzie carte: "Jocul secretelor" de Adina Speteanu

Imediat ce am terminat de citit primul volum, m-am apucat de urmatorul roman din serie, “Jocul secretelor”. La fel de captivant ca si primul, acesta prezinta continuarea povestilor personajelor pe care le-am indragit in “Destine pierdute”, dar aduce si noi personaje, fiecare dintre ele avand propriile secrete.

Dupa ce a aflat ca este Stapana nemuritorilor, Natalia a ales sa lupte de partea strigoilor. Dar cum acestia nu sunt singurii care au aflat de existenta ei, fata este intr-un pericol mai mare ca niciodata, Dragos fiind hotarat sa o distruga. In plus, vampirii reprezinta si ei un pericol, Lyda nefiind deloc incantata de posibilitatea de a-si pierde tronul in favoarea Nataliei.

Intre timp, Natalia face tot ce poate pentru a intelege regulile nemuritorilor, incercand sa devina regina asteptata de acestia si sa nu mai fie doar un pion, manevrat de cei din jur dupa bunul plac. Dar faptul ca inca nu isi cunoaste in totalitate puterile si nu are idee cum sa le controleze nu o ajuta prea mult …

Povestea a fost alerta si prezentata cu mult talent de catre Adina Speteanu, aceasta reusind sa ofere treptat cititorului anumite piese din puzzle, dar in acelasi timp sa pastreze suspansul in timpul lecturii. Multe secrete au fost dezvaluite, dar anumite istorisiri continua sa aiba semne de intrebare, diverse personaje avand propria versiune de adevar.

Mi-a placut evolutia Nataliei in acest volum, aceasta parand a fi in sfarsit hotarata sa-si ia soarta in propriile maini si sa nu se mai lase manevrata precum o marioneta. Desi Dragos este un personaj diabolic de genial, capabil sa profite de orice slabiciune a inamicului, Natalia a demonstrat ca are destula tarie si curaj pentru a nu se lasa calcata in picioare de acesta. Mi-a placut modul ei de a actiona, in special la finalul romanului, acela fiind unul din momentele in care Natalia a demonstrat de ce este capabila si a parut, macar pentru cateva clipe, a fi legenda asteptata de nemuritori.

Spre fericirea mea, in acest volum am avut ocazia sa citesc mai multe despre Vera si sa aflu cateva detalii despre trecutul ei si despre cine este ea cu adevarat. Desi inca nu mi s-au confirmat banuielile, sunt din ce in ce mai sigura ca intre ea si un anumit membru al Garzii exista legaturi de care nici macar ei nu stiu.

Mi-au placut si personajele noi din roman, in special cei doi membrii ai grupului Vampirii Intunericului, Dymas si Anna. Daca de Dymas am fost putin dezamagita, asteptandu-ma la cu totul si cu totul altceva de la un membru al grupului lui Sarys, Anna a fost un personaj bine conturat, loialitatea, forta, curajul si inteligenta acesteia fiind impresionante.

Un alt personaj care m-a dezamagit in acest roman a fost Lyda. Modul in care se lasa manipulata de catre Dragos si deciziile pe care le-a luat in anumite momente m-au facut sa vreau ca cineva sa-i dea  doua palme si sa o readuca cu picioarele pe pamant, amintindu-i ca ea este conducatoarea vampirilor, nu marioneta lui Dragos.

Un volum la fel de captivant ca si primul, daca nu poate chiar mai plin de suspans si actiune, “Jocul secretelor” este un roman pe care il recomand tuturor cititorilor.

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Leapsa: Lectura de iarna

Am primit aceasta leapsa de la Duca si Ella, carora le multumesc pentru nominalizare ^^


1. Unde vei fi de Craciun anul acesta?
Anul acesta am petrecut Craciunul acasa, cu familia.

2. Care este cartea “must be read on Christmas” din acest an?
Cu siguranta seria “Cantec de gheata si foc” de George R. R. Martin. Caderea fulgilor de zapada reprezinta peisajul perfect pentru momentele in care citesti cunoscuta fraza “Vine iarna!”.

3. Care este filmul “must be seen on Christmas” din acest an?
Aici cred ca pot nominaliza doua filme: “Frozen” si “Grumpy Cat’s Worst Christmas Ever”. Primul film l-am vazut deja de doua sau trei ori, ajungand inca de la prima vizionare unul dintre preferatele mele. Nu am reusit sa vad inca filmul celebrei pisicute morocanoase, dar intentionez sa-l vad anul acesta.

4. Care sunt cele trei carti care vrei sa te astepte sub brad in dimineata de Craciun?
Doar trei? Ei bine, as vrea urmatorul volum din seria “Cantec de gheata si foc”, romanul “The Winds of Winter”, dar cred ca nici macar Mos Craciun nu imi poate aduce o carte ce inca nu a fost publicata :)) Dupa lungi dezbateri ce au avut loc in mintea mea, unde toate cartile din wishlist strigau “Eu! Eu!”, o sa aleg cele trei romane din seria “Prima lege” de Joe Abercrombie. Am citit numeroase recenzii pozitive ale acestor carti si sunt foarte curioasa in privinta lor.

5. Alege cate un personaj dintr-o carte, un film si un serial care sa te sarute sub vasc.
Se poate sa lipseasca aceasta intrebare dintr-o leapsa de iarna? :)) Sa vedem … Damon (Jurnalele vampirilor) sau Jon (Cantec de gheata si foc), Legolas (Stapanul inelelor si Hobbitul) si Zuko (ATLA).

6. Cu ce autor/autoare ti-ai petrece Craciunul si de ce?
Cred ca il voi alege pe George R. R. Martin. Autorul este pur si simplu genial, iar talentul lui se vede in fiecare roman pe care l-a scris. In plus, as putea profita de ocazie pentru a incerca sa aflu informatii despre ce urmeaza sa se intample in volumele urmatoare din seria “Cantec de gheata si foc”.

7. Care este colindul ideal pentru cartea citita in ziua de Craciun?
Nu stiu sa zic un colind anume, important este sa-mi placa si sa-mi transmita bucuria si magia Craciunului si a iernii.

8. Care este cartea cu iz de Craciun pe care ai citit-o anul acesta?
Din pacate, nu cred ca am citit anul acesta vreo carte care sa ma faca sa ma gandesc la Craciun. Poate anul urmator o sa am mai mult noroc.

9. De Craciun ai ocazia sa fii in pielea unui personaj dintr-un film/serial/carte. Care ar fi acela si de ce?
Cred ca as prefera sa fiu eu insami, sa fiu propriul meu personaj in lumile create de autorii mei preferati. Daca trebuie sa aleg insa un personaj deja existent, o voi alege pe Natalia (seria “Dincolo de moarte”). Spre deosebire de ea, probabil as accepta mult mai repede cadoul oferit de soarta si as incerca sa inteleg cat mai bine lumea strigoilor si a vampirilor, dar si sa ma apropii de poporul pe care se presupune ca ar trebui sa-l conduc. Mai mult, desi Natalia nu a parut sa se gandeasca pana acum la acest lucru, probabil as lua in considerare si o posibila transformare in vampir, acesta fiind unul dintre lucrurile care probabil ar ajuta destul de mult la unirea celor doua popoare.

10. Pentru ca anul acesta ai fost cuminte, Mos Craciun te lasa sa schimbi actiunea unui roman. Care este acela si de ce?
Primul roman care imi vine in minte este “Ramai vesnic vrajitoare” de Carolyn MacCullough. Pur si simplu finalul acestuia mi s-a parut nedrept pentru Tamsin, si cred ca aceasta merita ceva mai mult pentru toate sacrificile facute.


Voi nominaliza blog-urile Jurnalul unei cititoare si Walking on letters, dar leapsa poate fi preluata de oricine doreste ^^

vineri, 26 decembrie 2014

Recenzie carte: "Destine pierdute" de Adina Speteanu

Am primul volum in biblioteca inca de anul trecut, de la targul de carte Gaudeamus, dar nu stiu cum, am tot citit alte carti si aproape am uitat de el. Anul acesta insa, am profitat de acelasi targ de carte pentru a cumpara si celelalte doua volume din serie, hotarata sa le citesc pana la sfarsitul anului. Primul volum, “Destine pierdute”, a reusit sa-mi capteze atentia inca de la primele pagini, oferindu-mi sansa de a invata alaturi de Natalia regulile unei lumi secrete, a carei existenta este ascunsa de ochii oamenilor de ani si ani de zile.

Natalia duce o viata obisnuita, dar greutatile nu au incercat niciodata sa o ocoleasca: parintii ei au divortat, tatal ei a disparut din viata fetei si a mamei acesteia, iar bunicul ei ajunge in spital. Pe langa toate acestea, Natalia are din ce in ce mai des cosmaruri, pe cat de reale, pe atat de inspaimantatoare. In plus, Natalia nu stie ce sa inteleaga din sentimentele de déjà vu pe care le are in preajma Lorenei, noua colega de clasa.

Natalia se vede prinsa intr-o plasa de secrete, minciuni si tradari, in mijloc unei lupte eterne intre vampiri si strigoi despre care nici macar nu stia ca exista.

Mi-a placut povestea, aceasta reusind sa fie, in ciuda micilor clisee din ea, originala. Cu fiecare pagina citita aveam ocazia sa aflu mai multe lucruri atat despre personaje, cat si despre lumea acestora. Mi-a placut modul in care a fost construita si prezentata Strygorra, linistea si pericolul imbinandu-se intr-un mod fascinant pe fiecare drum si in fiecare locuinta din aceasta.

Lorena si Zero au fost doua dintre personajele mele preferate. Puterea si in acelasi timp fragilitatea Lorenei au fost prezentate cu mult talent, fiind dezvaluite treptat, in timp ce povestea inainta. Modul ei de a fi, de a vedea lucrurile in ciuda a tot ceea ce a patit m-au facut sa o indragesc imediat. Curajul si devotamentul lui Zero l-au transformat pe acesta in unul dintre personajele mele preferate inca de la primele capitole. Loialitatea si inteligenta acestuia il transforma in cel mai bun lider pe care l-ar putea avea Garda, iar bunatatea si rabdarea in cel mai bun prieten pe care si l-ar putea dori cineva.

Un alt personaj care mi-a placut, dar despre care nu am aflat prea multe este Vera. Am o vaga banuiala legata de cine este ea cu adevarat si sper sa aflu mai multe despre aceasta in volumele urmatoare, pentru moment povestea ei fiind invaluita in mister. La fel de misterioasa este si Lyda, frumoasa si puternica conducatoare a vampirilor. Sper ca in volumele urmatoarea sa aflu mai multe despre viata si secretele celor doua, ambele personaje fiind complexe si interesante.

Natalia mi-a placut in cea mai mare parte a romanului, desi au fost momente in care ma enerva destul de mult, in special dupa ce a aflat adevarul despre strigoi si vampiri si despre cine este ea cu adevarat. Nu stiu de ce, dar in timpul lecturii am avut adesea senzatia ca ea si Andrei vor ajunge impreuna, lucru care sincer cred ca ar distruge toata originalitatea povestii.

O poveste captivanta, plina de mistere, seria “Dincolo de moarte” promite sa fie una dintre cele mai bune serii pe care le-am citit in acest an. Recomand romanul tuturor cititorilor, lumea nemuritorilor fiind un taram misterios ce cu siguranta ii va cuceri de la primele capitole. 

luni, 22 decembrie 2014

Recenzie carte: "Enders" de Lissa Price

Imediat ce am terminat primul volum al seriei, “Starters”, am inceput sa citesc continuarea acestuia, dorind sa aflu cum se termina povestea tinerei Callie. Romanul “Enders” s-a dovedit a fi o lectura la fel de placuta precum primul volum, ritmul fiind alert, iar intorsaturile de situatie eliminand orice urma  a previzibilului.

Banca de corpuri a fost distrusa, dar acest lucru nu a imbunatatit cu mult viata lui Callie. Batranul a reusit sa scape si are in continuare puterea de a controla si manipula Starterii carora li    s-au implantat cipuri, cunoscuti acum sub numele de Metalici. Mai mult de atat, Callie descopera nu doar ca Batranul poate sa transforme dupa bunul plac orice Metalic in bomba, dar si ca fratele ei, Tyler, are si el implantat un cip.

Mi-a placut modul in care a fost scris romanul, acesta avand un ritm alert, suspansul facand cititorul sa vrea sa afle cat mai repede modul in care o sa se termine aventurile personajelor. Povestea a avut numeroase intorsaturi de situatie astfel incat, oricat de mult am incercat sa prevad ce urmeaza sa se intample, am fost mereu luata prin surprindere. Au fost cateva elemente care au parut sa nu se lege perfect cu intamplarile din primul volum, dar am trecut cu usurinta peste ele, acestea neafectand cu nimic placerea lecturii.

Personajele au fost bine conturate, atat cele deja cunoscute in primul volum, cat si cele cu care facem cunostinta in acesta. In timp ce in privinta unora dintre personaje sunt sigura de “tabara” din care fac parte, am inca indoieli in privinta altora, despre care nu sunt atat de sigura ca sunt atat de bune sau atat de rele pe cat s-a lasat sa se inteleaga la finalul romanului, acest lucru fiind un alt plus al cartii.

Recomand seria oricarui cititor care doreste sa aiba parte de o lectura placuta, relaxanta si in acelasi timp capabila sa-l tina permanent in alerta, seria “Starters” fiind cu siguranta una dintre acele distopii care ies in evidenta prin originalitate.

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Recenzie carte: "Starters" de Lissa Price

De foarte mult timp am vrut sa citesc cele doua volume din seria “Starters” de Lissa Price, convinsa atat de ideea romanelor, cat si de recenziile pozitive pe care le-am citit. Dupa ce am terminat primul volum, “Starters”, pot zice ca romanul merita toate laudele pe care le-a primit si inca mai multe de atat, cartea ajungand rapid si in top-ul distopiilor mele preferate.

In urma Razboiului Porilor populatia planetei a suferit o scadere drastica, ramanand in viata doar cei care au fost vaccinati: tinerii (Starterii), batranii (Enderii) si persoanele de varsta mijlocie cu suficiente relatii si resurse materiale pentru a cumpara in secret vaccinul. Cum tehnologia le permitea oamenilor sa traiasca pana la varste inaintate de aproape 200 de ani, s-a decis ca tinerilor sa nu li se permita sa lucreze pentru ca batranii sa poata avea locuri de munca. Daca unii Starteri au fost destul de norocosi pentru a fi revendicati si luati sub aripa protectoare a unui Ender, ceilalti trebuie sa supravietuiasca pe strazi, sa lupte pentru mancare si sunt in permanenta vanati de autoritati, care incearca sa ii arunce in Institutii asemanatoare unor lagare. Intr-o lume in care batranii par a avea totul, mai exista un singur lucru pe care doar Starterii il au: tineretea.

Callie este o tanara in varsta de 16 ani, nerevendicata, care face tot posibilul pentru a supravietui pe strazi. Cum fratele ei este grav bolnav, fata isi da seama ca singura ei sansa de salvare este sa mearga la Destinatii Splendide, un loc care promite sa le ofere tuturor ceea ce isi doresc. Astfel, prin intermediul tehnologiei detinute de acestia, batranii ce isi doresc sa fie tineri din nou pot inchiria corpul unui Starter pentru o perioada limitata de timp. In cazul lui Callie insa lucrurile nu merg asa cum trebuie, iar fata se trezeste inapoi in corpul ei inainte de finalizarea inchirierii.

Mi-a placut foarte mult ideea romanului si mai ales posibilitatea transferului intr-un alt corp. Daca lucrurile ar sta cu adevarat asa cum erau prezentate in contractul initial de la Destinatii Splendide si ar exista o supraveghere mai stricta a “chiriasilor”, probabil lucrurile ar fi mers intr-o directie mai buna, atat pentru cei care isi inchiriaza corpul, cat si pentru chiriasi.

Lissa Price a reusit sa construiasca o lume veridica, in care personajele sunt complexe si realiste. Autoarea distruge ideea conform careia o data cu varsta vine si intelepciunea si demonstreaza ca o persoana egoista si rea va fi intodeauna asa, indiferent de varsta inaintata la care ajunge.

Callie a fost unul dintre personajele mele preferate si m-am bucurat sa vad ca autoarea a reusit sa construiasca o protagonista echilibrata, care sa castige inimile cititorilor. Cand am inceput sa citesc cartea imi era teama ca o sa am parte de acea protagonista perfecta, care face totul perfect si care nu greseste niciodata sau de acea protagonista proasta, care ia intodeauna cele mai stupide decizii. Din fericire, Callie nu intra in aceste tipare si reuseste sa fie un personaj echilibrat si realist. Mi-a placut foarte mult si legatura intre aceasta si Helena, in unele momente relatia dintre cele doua amintindu-mi de cea dintre Wanda si Melanie din romanul “Gazda” de Stephenie Meyer.

Recomand romanul tuturor celor care citesc cu placere distopiile deoarece sunt sigura ca atunci cand vor incepe sa citeasca “Starters”, nu se vor opri pana nu vor ajunge la finalul acestuia.

joi, 18 decembrie 2014

Leapsa: Problemele cititorilor

Am primit aceasta leapsa de la Ghanda, careia ii multumesc pentru nominalizare ^^


1. Ai sute de carti care asteapta sa fie citite, cum naiba alegi dintre ele care sa fie urmatoarea ta lectura?
Nu pot sa zic ca am o regula anume atunci cand aleg ce carte urmeaza sa citesc. In general ma bazez pe instinct, pe acel ceva care te face sa zici “Aceasta este cartea pe care vreau sa o citesc acum!”.


2. Esti la jumatatea unei carti si nu-ti place. O lasi balta sau continui sa citesti?
In general nu-mi place sa renunt la o carte pe care am inceput sa o citesc, indiferent cat de mult ma enerveaza in acel moment. Exista, desigur si exceptii, singurele carti la care am renuntat din a le citi fiind cele din seria “Stapanul Inelelor” de J. R. R. Tolkien. Descrierile mult prea lungi si mult prea detaliate si plictisitoare pentru mine m-au facut sa abandonez undeva pe la mijlocul primului volum.


3. Vine sfarsitul anului, iar tu esti atat de aproape, dar atat de departe de a-ti atinge numarul de carti pe care ti le-ai propus sa le citesti anul asta. Mai incerci sa prinzi din urma? Si daca da, cum?
Sincer, nu am numarat niciodata cartile pe care le-am citit intr-un an si nici nu mi-am propus sa citesc un numar anume de carti. Mi s-a intamplat uneori sa nu pot sa citesc nici macar o carte timp de o luna sau doua din cauza programului foarte incarcat, dar si sa citesc trei sau patru carti in cateva zile in care am avut timp si chef sa stau pur si simplu si sa ma relaxez alaturi de o carte buna.


4. Copertile unei serii care-ti place nu se potrivesc. Cum reactionezi?
In general nu dau foarte multa atentie la coperta cu exceptia cazurilor in care imi place foarte mult cum arata. Saaaau, cu exceptia cazurilor in care coperta si descrierea m-au facut sa cred ca o sa fie o carte interesanta, daca nu chiar geniala si m-am trezit in timpul lecturii intrebandu-ma ce citesc – a se vedea “Piercing” de Ryu Murakami.


5. Toata lumea iubeste o carte care tie nu-ti place. Cu cine totusi impartasesti opinii asemanatoare?
Oricat de asemanatoare ar fi gusturile in ceea ce priveste cititul si oricat de mult ar semana in general opiniile in privinta cartilor intodeauna va exista Acea carte in privinta careia sa nu fie toata lumea de acord. Mi s-a intamplat ca prietenilor sau persoanelor al carui blog il urmaresc sa le placa o carte care mie mi-a scos peri albi sau sa “desfiinteze” o carte pe care eu am considerat-o o capodopera. Reciproca e si ea valabila. In general, in astfel de situatii fiecare isi expune parerea si “we agree to disagree”.


6. Citesti o carte si esti aproape de a incepe sa plangi in public. Ce faci?
In general eu citesc doar acasa, cand pot sa ma bucur de lectura linistita, fara zgomotul si aglomeratia din masina, tramvai, metrou si asa mai departe. Din acest motiv, nu am nici cea mai mica idee ce as face     intr-o astfel de situatie.


7. Ultima carte dintr-o serie care iti place tocmai a aparut, insa nu mai tii minte nimic din volumele anterioare. Recitesti volumele? Sari peste ultima carte? Cauti rezumate? Plangi in frustrare?
Mi s-a intamplat de cateva ori ca din cauza timpului lung intre aparitii sa uit intamplarile din volumele anterioare, iar atunci pur si simplu le-am recitit. Desi mi-a fost putin teama de faptul ca atunci cand o sa recitesc acele carti nu o sa-mi mai placa la fel de mult ca si prima data, in general am avut noroc si m-am bucurat la fel de mult de lectura.


8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, sa-ti imprumute cartile. Cum le spui oamenilor, politicos, “nu” atunci cand te intreaba?
Desi mereu exista teama de a primi cartea inapoi “vatamata”, daca am incredere intr-o persoana ii imprumut cu placere cartea, in speranta ca o sa-i placa la fel de mult ca si mie. Daca se intampla ca o persoana care nu a stiut cum sa aiba grija de carte sa ceara din nou sa-i imprumut un roman ii spun direct “nu” si ii si explic motivul refuzului.


9. Ai inceput si ai lasat balta cinci carti luna trecuta. Cum treci peste sentimentul enervant de neputinta cand vine vorba de citit?
Nu mi s-a intamplat pana acum sa nu citesc nimic timp de o luna pentru ca nu aveam chef de citit. Au fost perioade in care nu m-am atins de carti din cauza programului incarcat, dar niciodata pentru ca aveam o perioada in care nu aveam chef sa citesc.


10. Sunt atat de multe carti care apar in aceasta perioada si abia astepti sa le citesti. Cat de multe dintre ele chiar iti cumperi?
In general nu cumpar o carte atunci cand apare decat daca este una din acele carti pe care TREBUIE sa le citesc chiar in acel moment. De obicei cumpar cartile de la targuri de carte, lansari sau de Black Friday, evenimente in urma carora teancul meu de carti de citit atinge mereu inaltimi … neasteptat de mari.


11. Dupa ce ti-ai cumparat cartile pe care abia asteptai sa le citesti, cat timp va mai trece pana cand chiar vei incepe sa le citesti?
Din pacate, uneori dureaza mult … foarte mult … am in biblioteca cateva carti care asteapta de aproape un an sa le vina randul, dar sper sa am cat mai curand timpul necesar pentru a le citi.


Dau leapsa mai departe blog-urilor Reader’s Republic si Walking on letters.

luni, 15 decembrie 2014

Recenzie carte: "... si la sfarsit a mai ramas cosmarul" de Oliviu Craznic

In ultima vreme, majoritatea cartilor pe care le-am citit au prezentat creaturile noptii intr-o lumina favorabila, acestea devenind uneori chiar cele mai indragite personaje. Desi prin natura lor erau rele, in timpul lecturii ajungeai la concluzia ca sunt doar diferite si neintelese. Desi faceau greseli, tocmai aceste greseli le umanizau si le apropiau de cititor, transformandu-le in cele mai interesante si indragite personaje. Opera lui Oliviu Craznic schimba insa acest lucru si aminteste in romanul “… si la sfarsit a mai ramas cosmarul” faptul ca raul e Rau si nu trebuie niciodata subestimat.

Invitat la nunta marchizei Josephine de Lauras, o tanara pe care a intalnit-o o singura data in urma cu mai bine de un an, cavalerul Arthur de Seragens ajunge in Castelul Ultimelor Turnuri, un loc despre care se sopteste ca se afla sub conducerea fortelor Raului. Impreuna cu prietenul sau din copilarie, vicontele de Vincennes, Arthur incepe sa observe ca invitatii sunt alesi cu aproape mult prea multa grija de catre un papusar misterios. Atunci cand Raul isi face cu adevarat simtita prezenta si oaspetii incep sa cada in bratele Mortii, Arthur trebuie sa se alieze cu invitatii de la nunta ramasi in viata, uniti de un scop comun, dar separati de secrete, tradari si neincredere. Cum fiecare invitat este invaluit in mister si are propriile lui secrete mai mult sau mai putin intunecate, Binele pare sa aiba din ce in ce mai putine sanse in fata fortelor Raului…

Inca de la inceput am avut senzatia ca personajele romanului sunt doar pioni pe o tabla de sah, prinsi in mijlocul unui joc fara de reguli intre Bine si Rau. Daca in jocul de sah piesele sunt albe si negre, in acest joc toate piesele sunt gri, suspiciunile, barfele si neincrederea plutind printre personaje.

Alaturi de Arthur am incercat si eu sa descopar cine se ascunde in spatele crimelor si ororilor, sa aflu chipul uman in spatele caruia se ascunde forta inumana a Raului, dar nu am reusit sa fac acest lucru, banuind mereu persoana gresita. Astfel, nu pot decat sa fiu de acord cu vorbele spuse de Ioana Lazarescu in anexa romanului, “… si la sfarsit au mai ramas intrebarile”: “Tot ce au reusit insa personajele a fost, in cuvintele autorului, sa faca ceea ce trebuie, cui nu trebuia.”

Mi-a placut foarte mult modul de a scrie al autorului, fiecare pagina fiind imbibata cu suspans si mister, acest lucru facandu-ma sa nu vreau sa las cartea din mana, spunand mereu ca mai citesc o pagina, pentru ca mai apoi sa termin un capitol.

Mi-au placut personajele romanului, in special vicontele de Vincennes, singurul care mi-a amintit cu adevarat de cavalerii din Evul Mediu prin felul lui de a fi si prin curajul uneori prostesc de a se arunca in situatii primejdioase. Un alt personaj care mi-a placut si despre care consider ca merita ceva mai bun este marchiza Josephine. Totusi, modul in care au decurs lucrurile in ceea ce o priveste se potriveste perfect cu atmosfera gotica a romanului si evidentiaza inca o data intunecimea Raului. Un personaj destul de controversat, despre care inca am sentimente contradictorii este Albert de Guy, inchizitorul. Recunosc, nu am o parere prea buna despre Inchizitie, despre arderile pe rug si torturile la care erau supusi cei banuiti de practicarea magiei negre, dar Albert reuseste cumva sa prezinte lucrurile intr-o cu totul alta lumina. In privinta intamplarilor din Castelul Utlimelor Turnuri, au fost faptele lui un abuz ascuns in spatele ideii ca scopul scuza mijloacele sau a fost un rau necesar? Inca oscilez intre cele doua si nu cred ca il pot incadra pe Albert intr-o categorie, el insusi fiind, din punctul meu de vedere, o contradictie – un om al Binelui, dar care, prin faptele sale (necesare?) pare la fel de crud si inspaimantatorul precum creaturile Raului.

Un alt plus al romanului a fost si postfata scrisa de autor, “O saga in negru”, care prezinta nu doar motivatia si scopul acestuia, dar si numeroase surse si teme de inspiratie abordate in roman pentru ca oricine doreste sa afle mai mult sa aiba un punct de plecare.

Mi-a placut foarte mult romanul “… si la sfarsit a mai ramas cosmarul” si il recomand tuturor celor care vor sa citeasca o carte care sa le aminteasca de vechile legende si mituri, in care raul era cu adevarat Rau.

vineri, 5 decembrie 2014

Recenzie carte: CPSF Anticipatia #1

Prima data am aflat despre Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice Anticipatia de pe blog-ul Ghandei si cum seria parea interesanta, dand impresia unei oaze de liniste pentru fanii SF, in luna mai am profitat de oferta de atunci a editurii Nemira pentru a cumpara numerele ce aparusera pana in acel moment. Cumva insa am tot citit alte romane intre timp, lasand numerele din revista sa astepte cuminti in biblioteca pana acum cateva saptamani cand am citit primul numar din CPSF.

Cum eu nu am avut ocazia sa citesc revista atunci cand a aparut ea pentru prima data, in anii '50, m-am bucurat sa gasesc in primul numar al actualei editii o scurta istorie a Colectiei de Povestiri Stiintifico-Fantastice, scrisa cu mult talent de catre Mircea Oprita.

Povestea “vedeta” a primului numar a fost “Insula”, scrisa de Peter Watts, o povestire captivanta, cu un final neasteptat. Actiunea din “Insula” ne poarta la bordul navei Eriophora, o nava condusa de un computer – Cimpanzeul, oamenii de pe aceasta aflandu-se in hibernare. Scopul navei este de a construi Porti ce unesc diverse locatii din spatiu, usurand astfel modul de a calatori. Cand Sunday este trezita din hibernare prezentul pare sa o loveasca din toate partile: nu doar ca descopera ca are un copil ce s-a nascut in timp ce ea era in hibernare, Dix, dar se pare ca acesta a si fost crescut de catre Cimpanzeu, fata de care Sunday are anumite resentimente. Mai mult de atat, motivul trezirii ei din hibernare este faptul ca nava a primit un semnal din apropierea unei stele, nici Dix si nici Cimpanzeul nefiind capabili sa inteleaga mesajul sau sa decida daca entitatea care l-a transmis este sau nu inteligenta.

Mi-a placut faptul ca pe langa povestea despre o posibila prima intalnire intre omenire si o entitate inteligenta din spatiu, povestea din “Insula” este presarata cu numeroase detalii care ofera cititorului informatii despre intamplari din trecut, precum revolta oamenilor impotriva tehnologiei. Finalul povestii reprezinta o adevarata intorsatura de situatie si, in ciuda faptului ca ofera raspunsuri la numeroase intrebari, lasa in urma la fel de multe intrebari, provocand cititorul sa se gandeasca si sa-si gaseasca propriile raspunsuri.

Un alt lucru care mi-a placut la acest prim numar a fost articolul Alinei Sarbu, “Stiinta si fantastic”, in care sunt explicate majoritatea tehnologiilor prezente in “Insula”.

Recomand CPSF Anticipatia fanilor SF deoarece sunt sigura ca va reprezenta o lectura pe placul lor.  

miercuri, 3 decembrie 2014

Recenzie carte: "Din intelepciunea lui Tyrion Lannister" de George R. R. Martin

Seria “Cantec de gheata si foc” de George R. R. Martin este una dintre preferatele mele, iar atunci cand am vazut ca cei de la editura Nemira au adus la noi “Din intelepciunea lui Tyrion Lannister” m-am bucurat foarte mult, Tyrion fiind unul dintre personajele mele preferate din serie.

“Din intelepciunea lui Tyrion Lannister” aduna in paginile sale unele dintre cele mai iubite, sarcastice si amuzante replici ale simpaticului pitic. Citatele sunt impartite pe mai multe “categorii” in functie de subiectul abordat, in carte fiind adunate parerile lui Tyrion “Despre cum e sa fii pitic”, “Despre puterea cuvintelor”, “Despre amor”, ”Despre valori de familie”, “Despre conditia umana”, “Despre muzica”, “Despre mancare si bautura”, “Despre regi”, “Despre realpolitik”, “Despre dragoni si alte mituri” si “Despre religie”, dar si despre “Arta razboiului”, “Arta de a-ti salva pielea” si “Arta de a minti”.

Citind citatele mi-am amintit majoritatea situatiilor in care Tyrion a spus acele replici, amuzandu-ma la fel de mult pe cat m-am amuzat si cand le-am citit prima data in cartile din seria “Cantec de gheata si foc”.

Mi-au placut foarte mult si caricaturile din carte, Jonty Clark dovedindu-si talentul prin realizarea acestor ilustratii.

Singurul lucru care m-a dezamagit putin a fost calitatea cartii din punct de vedere tipografic. Mi-ar fi placut ca cei de la editura Nemira sa fie putin mai atenti la modul de legare a paginilor deoarece acestea se dezlipesc foarte usor si exista riscul de a le pierde. Totusi, nu stiu sigur daca asa sunt toate exemplarele sau pur si simplu am avut eu ghinion, dar, din fericire, acest mic amanunt nu strica bucuria lecturii.

“Din intelepciunea lui Tyrion Lannister” este o carte mica si relaxanta, pe care o recomand in special fanilor “Cantec de gheata si foc”, acestia avand ocazia, la fel ca si mine, sa-si aminteasca momentele si situatiile in care Tyrion a spus acele replici. Totusi, ar putea incerca sa citeasca aceasta carte si cei care nu sunt familiarizati cu tinuturile din Westeros, replicile sarcastice ale lui Tyrion putand reprezenta exact imboldul necesar pentru a citi seria lui George R. R. Martin.  

marți, 11 noiembrie 2014

Leapsa: Autumn Melancholy

Am vazut acum ceva timp aceasta leapsa pe blog-ul Walking on letters si am vrut inca de atunci sa raspund la ea, dar nu am avut timpul necesar pana acum. Dar, cum este inca toamna, o sa aplic principiul mai bine mai tarziu decat niciodata si voi raspunde si eu la intrebari.

Reguli:

- ataseaza in postare si bannerul tag-ului
- da mai departe tag-ul si altora








* 4 cuvinte care iti vin in minte atunci cand spui toamna
Frunze, ploaie, crizanteme si gladiole

* 4 senzatii pe care le simti in acest anotimp
Liniste, melancolie, inspiratie, fericire

* 4 planuri pe care vrei sa le indeplinesti in toamna asta
Daca la faptul ca nu obisnuiesc sa imi fac prea multe planuri pe perioade scurte de timp adaug si faptul ca suntem in luna noiembrie deja imi este destul de greu sa raspund la aceasta intrebare. Voi mentiona totusi ca planuiesc sa ma bucur de zilele de toamna ramase, sa ajung la targul de carte Gaudeamus de la sfarsitul lunii si sa profit si de Black Friday pentru a-mi completa colectia de carti (pentru ca mereu exista Acea carte pe care inca nu ai apucat sa o cumperi), sa finalizez aplicatia pentru lucrarea de licenta, sa ma bucur de timpul pe care il mai am pentru a citii cateva romane din teancul “De citit” si, de ce nu, poate sa reusesc sa ajung la zi cu serialele (poate!).

* Transcrie citatul tau preferat despre toamna
Primele cuvinte care imi vin in minte sunt celebrele versuri ale lui Nichita Stanescu:
“A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac, sau, mai bine, cu umbra ta.”

* Acum creeaza tu un scurt fragment / cateva versuri dedicate acestui anotimp: (cerinta optionala, daca aveti inspiratie)
Daca trebuia sa fac acest lucru in perioada cand eram la liceu, probabil mi-ar fi fost usor, acum insa ma simt mult prea lipsita de insipiratie asa ca voi sari peste aceasta cerinta.








1. Covor de frunze: Carti citite de tine cu un subiect mai trist, dar care au pana la final un mesaj optimist (si ce mesaje ti-au transmis)
“Din Bagdad, cu dragoste” de lt.-col. Jay Copelman si Melinda Roth este acel gen de carte care reuseste sa iti redea speranta in omenire si sa-ti aminteasca ca mai sunt si persoane capabile sa iubeasca si sa pretuiasca inocenta, blandetea si nevinovatia unui animal.
“Hotul de carti” de Markus Zusak aminteste de calitati precum bunatate, onoare, toleranta, calitati pe care insa nu toata lumea le are.


2. Picaturi de ploaie: Ultima carte citita care te-a facut sa lacrimezi si 2-3 cuvinte despre carte.
Desi nu obisnuiesc sa plang in timp ce citesc o carte, exista si cateva romane care au reusit sa faca imposibilul posibil din acest punct de vedere. Unele dintre aceste “romane – exceptie de la regula” se numara “Din Bagdad, cu dragoste” de lt.-col. Jay Copelman si Melinda Roth, “Adio, Ringo!” de Traian Tandin si “Hotul de carti” de Markus Zusak.


3. Cana aburinda cu ceai / ciocolata calda: O carte care ti-a incalzit sufletul in zilele reci.
Aici chiar nu stiu ce sa aleg, dar pana la urma voi mentiona romanul lui Robert J. Sawyer, “Flashforward”.


4. Plimbare lunga prin parc: O carte cu multe pagini, pe care ai citit-o fara sa simti cum trece timpul.
Asta cu siguranta este o intrebare la care nu trebuie sa ma gandesc prea mult inainte de a raspunde: seria “Cantec de gheata si foc” de George R. R. Martin.


5. Pulover calduros: Cea mai dragalasa carte pe care ai citit-o vreodata.
Ehm … in ce sens dragalasa? Daca ma gandesc la carti dragalase in sensul ca au fost scrise pentru copii cu siguranta voi mentiona cartile din seria “Tara Duncan” de Sophie Audoin-Mamikonian. Daca ma gandesc la dragalasa in sensul larg al cuvantului o sa aleg “Sapte zile pentru o eternitate” de Marc Levy, cei doi protagonisti, Lucas si Zofia, fiind pur si simplu adorabili.


6. Must (suc de struguri): O carte excesiv de siropoasa, plina de dulcegarii.
Cu siguranta “Te iubesc” de Catherine Sguret, o carte ce a reusit sa-mi scoata peri albi in timpul lecturii. Pe langa acest roman voi mentiona si “Creatura” de Nely Cab, pentru ca da, se pare ca David nu era destul de enervant si fara sa aiba niste replici siropoase …


7. Dovleac sculptat: Lectura ideala pentru Halloween.
Nu prea am reusit eu sa citesc de Halloween, dar cred ca in aceasta perioada se potrivesc perfect romanele horror, precum “Carrie” sau “Christine” de Stephen King.


8. Ceata de toamna: O carte complicata pe care nu ai inteles-o, pe care nu ai reusit sa o  deslusesti integral.
Chiar nu stiu ce carte sa mentionez aici. Poate candva am citit o carte pe care atunci nu am inteles-o in totalitate, dar acum nu imi vine nici un roman de acest gen in minte.


9. Miros de scortisoara: O carte tentanta, de care te-ai apuca chiar acum sa o citesti, daca ar fi in posesia ta.
“The Winds of Winter”! Pacat insa ca nu a fost inca publicata … si nici terminata de catre autor … Asteptam, asteptam ….


10. Castane: O carte de care dai peste tot, despre care se scrie pe toate blog-urile, dar care tie nu ti-a trezit interesul pana acum.
Cred ca aici pot mentiona mai multe carti, printre care “nymphette_dark99” de Cristina Nemerovski si “Fluturi” de Irina Binder.


11. Melancolie: Cartea pe care o recomanzi tuturor sa o citeasca toamna asta.
Cartile din seria “Cantec de gheata si foc” de George R.R. Martin si romanul “Erebos – Jocul razbunarii” de Ursula Poznanski.


Leapsa o poate prelua oricine doreste, dar voi mentiona blog-urile Jurnalul unei cititoare si Reader’s Republic.

joi, 23 octombrie 2014

Recenzie carte: "Praxis" de Walter Jon Williams

Nu stiu cum de a trecut atat de mult timp de cand am cumparat romanul lui Walter Jon Williams de la un targ de carte si cum de nu l-am citit pana acum, dar ma bucur ca intr-un final am reusit sa fac acest lucru. “Praxis” este primul volum al seriei “Prabusirea imperiului groazei” si cea mai simpla modalitate de  a-l descrie este aceea de a spune ca el reprezinta doar linistea dinaintea furtunii.

Intr-un viitor indepartat rasa extraterestra shaa a reusit sa conduca cu o mana de fier Universul, impunand codul Praxis tuturor popoarelor subjugate. Stabilitatea Imperului  este insa zdruncinata in momentul in care extraterestrii shaa decid sa se sinucida unul cate unul, lasand astfel liber locul rasei conducatoare. Naxizii, prima rasa ingenuncheata  de catre shaa considera ca ei sunt singurii capabili sa inteleaga adevarul Praxisului si decid sa devina noii conducatori. Complotul lor este descoperit insa de catre locotenentul Gareth Martinez, acesta fiind doar inceputul unei lupte nemiloase intre naxizi si alianta formata din celelalte rase.

Povestea din “Praxis” a fost interesanta si scrisa cu talent de catre autor. In acest prim volum este prezentata in detaliu societatea condusa de tiranicii shaa, dar si organizarea sociala a popoarelor, avand astfel ocazia de a citi atat despre personaje aflate pe pozitii sociale inalte, cat si despre cei aflati pe cele mai joase nivele. Mi-a placut atentia la detalii acordata de autor diverselor rase extraterestre, fiecare fiind unica in felul ei. Modul de comunicare al naxizilor mi s-a parut interesant si original, acesta oferindu-le un avantaj in fata celorlalte popoare.

Capitolele mele preferate au fost cele despre trecutul Carolinei Sylla (sau mai bine spus Gretel), aceasta fiind un personaj complex si captivant. Caroline este o femeie inteligenta si hotarata, un pilot talentat si cu un potential urias. Am adorat sarcasmul ei, unele dintre reactiile acesteia facandu-ma sa rad de mai multe ori in timpul lecturii. Posibila relatie romantica dintre ea si Gareth mi s-a parut nerealista si sper ca cei doi sa nu formeze un cuplu in volumele urmatoare deoarece acesta ar fi mai mult decat neverosimil.

Finalul romanului a  fost bine construit si promite o continuare plina de lupte sangeroase pentru controlul asupra intregului Univers, prin urmare, in asteptarea urmatorului volum al seriei va recomand sa cititi “Praxis” si sa nu va lasati descurajati de primele capitole ale acestuia, chiar daca par usor plictisitoare si neinteresante.

luni, 20 octombrie 2014

Cu labutele pe MyDog

Probabil marea noastra majoritate intram pe diverse retele de socializare macar o data pe zi, poate pentru a cauta ceva anume sau doar din plictiseala. Dar cum ar fi ca si prietenii nostri cu patru labute sa faca acest lucru? Totusi, prietenii nostri cu blanita prefera sa vorbeasca in mediul offline, atunci cand se intalnesc in parc sau pe strada, prin urmare mediul online ramane deschis proprietarilor acestora.

MyDog.xyz este o aplicatie romaneasca dedicata stapanilor de caini ce ofera utilizatorilor posibilitatea de a socializa, de a vedea care sunt cele mai apropiate si bune tarcuri, dar si cele mai recomandate clinici. Aplicatia permite proprietarilor sa verifice ce catei (sau mai bine zis care dintre stapanii lor) au dat check-in intr-un anumit tarc, sa gaseasca parteneri de joaca pentru patrupezii lor si de ce nu, sa le gaseasca si perechea potrivita.

Data estimativa de lansare a aplicatiei este 31 Octombrie, data pe care atat eu, cat si Goldy, o asteptam cu nerabdare. Intre timp, mai multe informatii puteti afla pe pagina de facebook a aplicatiei.




vineri, 17 octombrie 2014

Recenzie carte: "Flashforward" de Robert J. Sawyer

Imagineaza-ti pentru o clipa ca ai putea sa vezi viitorul, ca timp de aproape doua minute ai vedea prin ochii eului tau din viitor, pentru ca mai apoi sa te intorci in prezent si sa constanti ca nu ai fost singurul care a facut acest lucru? Ce ai face atunci?

In anul 2009 un grup de cercetatori de la CERN realizeaza un experiment stiintific ce are ca scop crearea busonului Higgs, cunoscut si ca “particula lui Dumnezeu”. Experimentul ia insa o intorsatura neasteptata si ii arunca pe toti locuitorii planetei cu 21 de ani in viitor, permitandu-le sa vada o frantura din ceea ce avea viata lor sa fie.

Reintorsi in prezent, oamenii nu sunt socati doar de ceea ce tocmai au vazut, dar si de cum arata prezentul ce pare sa se fi transformat intr-un cosmar din cauza accidentelor si mortilor ce au avut loc in cele 2 minute. 

In timp ce unii oameni au vazut ca vor avea o viata fericita, plina de reusite, altii au vazut cum ceea ce parea iubirea adevarata si eterna a durat defapt mai putin de 21 de ani sau ca nu vor reusi sa aiba niciodata cariera dorita. Alti oameni in schimb, printre care si Theo Procopides, unul dintre conducatorii experimentului de la CERN, au alt tip de viziuni – un abis negru. Cu alte cuvinte, ei nu au vazut nimic din viitor pentru ca peste 21 de ani vor fi morti. In timp ce unele persoane sunt convinse de faptul ca viitorul nu poate fi modificat, altele sunt convinse ca ceea ce au vazut este doar un viitor posibil, dar care poate fi modificat de decizile luate in prezent. Theo, impreuna cu prietenul si colegul sau, Lloyd Simcoe si logodnica acestuia, Michiko Komura incearca sa inteleaga fenomenul si sa determine posibilitatea sau imposibilitatea modificarii viitorului.

Povestea reuseste sa imbine mai multe fire narative si sa prezinte cu veridicitate reactiile personajelor in urma fenomenului Flashforward. In timp ce Theo si Michiko aduc argumente in favoarea unui viitor posibil, ce poate fi schimbat de alegerile din prezent, Lloyd este convins de invariabilitatea acestuia si este convins ca viitorul vazut este singurul posibil.

Unul dintre personajele mele preferate a fost Michiko, aceasta reusind sa imbine viata personala cu viata profesionala, dar si sa treaca peste evenimentele dureroase de care a avut parte in timpul      Flashforward-ului. Relatia ei cu Lloyd a fost frumoasa si prezentata cu mult realism, dar cumva am avut in permanenta senzatia ca ea este singura care lupta sa mentina relatia, chiar si dupa viziunile pe care cei doi le-au avut.

Un alt personaj care mi-a placut a fost Theo, hotararea lui de a descoperi cine dorea sa-l ucida si de a-si impiedica propria moarte fiind prezentata cu mult talent de catre autor. M-am bucurat sa vad ca Theo este hotarat sa demonstreze ca viitorul se poate schimba si nu a cazut in depresie din cauza viziunilor.

Romanul “Flashforward” este bine construit, ofera raspunsuri la numeroase intrebari, dar lasa loc de interpretari si discutii pe tema viitorului si a liberului arbitru, permitand cititorului sa aleaga singur si sa-si construiasca propria parere. Recomand romanul tuturor, limbajul fiind accesibil si nu atat de specializat ca in alte carti ale autorului, cartea fiind o lectura interesanta ce se poate incadra cu usurinta in mai multe genuri literare.

marți, 30 septembrie 2014

Recenzie carte: "Cronicile martiene" de Ray Bradbury

Cand am inceput sa citesc “Cronicile martiene” aveam asteptari foarte mari de la aceasta carte, lucru datorat probabil numeroaselor cuvinte de lauda auzite la adresa modului de a scrie al autorului. Desi mi-a placut modul in care Ray Bradbury a prezentat lucrurile, am simtit ca romanul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor pe care le aveam, lucru datorat probabil structurii romanului sau personajelor prezente in acesta.

Romanul lui Ray Bradbury contine mai multe povestiri ce par initial a nu avea legatura una cu alta, dar care, impreuna, prezinta colonizarea planetei Marte. Manati de dorinta de a scapa de razboaiele ce ameninta Pamantul, oamenii decid sa evadeze, gasindu-si refugiul pe planeta rosie. Dupa mai multe incercari esuate, pamantenii reusesc sa cucereasca batrana planeta, descoperind ca aproape toti martienii au fost ucisi de o boala adusa de pe Pamant. Bucurosi de victoria lor, oamenii nu sunt multumiti cu simplul fapt ca au distrus o civilizatie si continua sa faca ceea ce stiu ei cel mai bine: sa distruga intreaga planeta.

Desi povestea si intriga este simpla, in unele momente romanul parand chiar plictisitor, Ray Bradbury reuseste sa se joace cu sentimentele cititorului, reusind sa te faca uneori sa iti fie rusine pentru ca faci parte din rasa umana, iar alte ori sa fii mandru de semenii tai, sau, mai bine spus, de o parte dintre acestia.

Mi-a placut faptul ca dincolo de talentul oamenilor de a distruge tot ceea ce ii inconjoara, autorul prezinta si o alta problema: nehotararea oamenilor in ceea ce vor defapt de la viata. Pamantenii fug de pe Terra pentru a scapa de lucrurile de aici, de a scapa de societatea in care traiesc, dar, ajunsi pe Marte, construiesc acelasi lucru, distrug minunatiile lasate in urma de civilizatia martiana pentru a face locul sa arate precum Pamantul, cladind o societate exact ca cea din care incearca sa evadeze.

Unul dintre capitolele mele preferate (sau mai bine zis una dintre povestirile mele preferate) este “Usher II”, care prezinta povestea unui iubitor de carte, Stendahl. In acest capitol, printre numeroasele referinte la operele lui Edgar Allan Poe, am gasit si o referinta la un alt roman al autorului pe care vreau de foarte mult timp sa-l citesc, “Fahrenheit 451”, lucru care m-a facut si mai curioasa decat eram in privinta acestuia.

Majoritatea personajelor din roman mi s-au parut enervante sau mult prea simple pentru a le da atentie, parand false si mereu in extreme. Au fost insa si cateva personaje care mi-au fost simpatice precum arheologul Spender si capitanul Wilder, martiana Ylla si martianul “Tom” din povestirea intitulata “Martianul”.

Desi romanul lui Bradbury nu mi s-a parut o capodopera, a fost totusi o lectura placuta care m-a facut sa vreau sa citesc cat mai curand si alte carti ale acestuia.

vineri, 26 septembrie 2014

Recenzie carte: "Dansul dragonilor" de George R. R. Martin

A trecut mai bine de o luna de cand am terminat de citit “Dansul dragonilor”, dar poate este mai bine ca nu am scris atunci recenzia deoarece probabil as fi scris doar despre Jon si despre cat de mult vreau sa citesc urmatorul volum. Acum insa am reusit sa-mi pun oarecum ordine in idei si sa ma gandesc, macar putin, si la celelalte personaje din roman.

Actiunea din “Dansul dragonilor” merge in mare parte in paralel cu cea din “Festinul ciorilor”, oferindu-ne posibilitatea de a afla ce s-a intamplat cu personajele ce nu au aparut in volumul anterior, precum Jon, Daenerys si Tyrion.

In primele patru volume Daenerys a fost unul dintre personajele mele preferate, dar in “Dansul dragonilor” aceasta a fost o adevarata dezamagire pentru mine. Desi inteleg ca avea si alte probleme si lucruri carora trebuia sa le acorde atentie, ea a uitat sa se ocupe de cel mai important lucru: de dragonii ei. Cat despre decizia pe care a luat-o in privinta lor cred ca a fost cea mai proasta decizie posibila. La un moment dat era o scena in care ea se plangea ca de cand i-a inchis, Viserion si Rhaegal au devenit mai salbatici. Cum sa nu devina mai salbatici dupa ce s-au trezit inchisi in intuneric, tradati de singura fiinta in care aveau incredere si pe care o considerau mama lor!?

Jon Snow a ramas unul dintre personajele mele preferate si cu siguranta cel care ma face sa vreau sa citesc cat mai curand volumul urmator. Desi aveam de mult timp aceasta banuiala, dupa ce am citit “Dansul Dragonilor” sunt sigura ca el este Azor Ahai, iar evenimentul din ultimul capitol reprezinta doar renasterea lui sub forma eroului asteptat de Melisandre.

Un alt personaj care mi-a ramas la fel de simpatic ca si in celelate volume este Tyrion, desi, in acest roman a parut sa-si piarda putin din farmec. Totusi, tinand cont de toate intamplarile prin care a trecut, nu-l pot condamna ca a mai diminuat putin numarul replicilor sarcastice, mai ales ca acestea pareau sa-i aduca constant numai belele.

“Dansul dragonilor” a fost un roman la fel de captivant ca si celelalte volume, dar, cumva, mi-a dat senzatia ca el reprezinta doar linistea dinaintea furtunii. In asteptarea aparitiei urmatorului volum nu pot decat sa va recomand sa cititi seria “Cantec de gheata si foc” si sa va lasati purtati de aripile puternicile ale dragonilor in periculosul taram Westeros.

miercuri, 24 septembrie 2014

Leapsa: Back to school

Am primit aceasta leapsa de la Ghanda si mi s-a parut foarte simpatica, provocandu-ma sa imi amintesc de anii de liceu, dar si de materiile pe care le-am iubit sau poate le-am urat in acea perioada. Indiferent daca mi-au placut sau nu, recunosc ca nu m-am gandit vreodata sa le asociez cu o carte anume (poate doar cu manualul materiei respective),  asa ca aceasta leapsa este pe cat de simpatica, pe atat de interesanta.




Reguli:
1. Incorporati imaginea tag-ului in postarea voastra
2. Dati tag-ul mai departe
3. Nu mentionati aceleasi carti de doua ori
4. Postati link-ul cu leapsa completata pe blog-ul Padeniye


1) Romana: luati cartea preferata de anul acesta si deschideti-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieti mai jos ceea ce se afla acolo, mentionand de unde ati luat fragmentul.

Anul acesta am reusit sa citesc seria “Cantec de gheata si foc” de George R. R. Martin si fiecare volum din aceasta serie a devenit preferatul meu in momentul lecturii. Dar, cum trebuie sa aleg o singura carte, voi alege cel de-al treilea volum al seriei, “Iuresul sabiilor”.

“Acela e fratele tau? intreba Sansa.”

(Trebuia neaparat sa fie o replica a Sansei, nu-i asa? -_-  )


2) Geografie: Ati citit anul acesta (sau in decursul a doi ani) vreo carte cu o coperta verde sau care sa aiba pe ea ceva legat de natura? Daca da, puneti o fotografie cu ea.





3) Istorie: Va plac biografiile sau cartile care trateaza ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ati citit-o, care sa urmareasca astfel de subiecte?

Biiiine, aici am o mica problema pentru ca eu nu prea ma dau in vant dupa cartile istorice sau biografice. Cred totusi ca pot incadra aici cartiile citite in liceu pentru studiile de caz si dezbaterile literare facute la limba si literatura romana.


4) Sport: Sa faci sport este un lucru benefic corpului, te improspatezi si-ti da o stare fresh dupa; in ciuda faptului ca esti obosit de mori, tot te vei simti mai bine. Ce carte fresh, usor de citit, ati lecturat si care v-a placut?

In aceasta categorie ar putea intra majoritatea cartilor din colectia “Chic”, dar voi alege un roman care nu face parte din aceasta colectie, mai exact “Clubul V” de Kate Brian.


5) Matematica: Chiar daca matematica nu este o materie agreata de multa lume, tot trebuie sa o faci, chiar daca dureaza mai mult timp sa o intelegi. La ce carte ti-ar fi foarte greu sa renunti, pentru a invata?

In mod straniu, in liceu matematica era una dintre materiile mele preferate. Totusi, in general, atunci cand ai de invatat, orice roman devine mai interesant decat cursurile sau materialele pe care trebuie sa le inveti asa ca pot spune ca nu exista o carte anume care sa intre in aceasta categorie. Sau, mai bine zis, in aceasta categorie intra absolut toate romanele citite, fiecare dintre ele refuzand sa fie parasit pentru cursuri.


6) Desen: Sa desenezi, sa pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa in timpul generalei, dar chiar si in liceu pentru unii. Culorile iti dadeau imaginatie asa ca: ce coperta a unei carti o urasti din tot sufletul si ai vrea sa o schimbi daca ai avea ocazia?

Tinand cont de “talentul” meu la desen, numai relaxante nu erau orele acestea. :))
In general nu dau foarte multa atentie copertei unei carti si incerc sa nu judec o carte dupa coperta, dar, exista uneori si exceptii. Una dintre cartile carora as vrea sa le modific copertile este “Piercing” de Riu Murakami pentru ca aceasta are un talent aparte de a te induce in eroare. Coperta e draguta si simpatica si m-a facut sa ma gandesti la anime-uri, prezentarea era si ea interesanta, dar, dupa ce am terminat cartea efectiv ma uitam la ea, gandindu-ma “Ce tocmai am citit!?”


7) Biologie: Tuturor ne plac animalele si nu cred ca exista cineva care sa nu iubeasca un animal, oricat de dragut sau inspaimantator ar fi el. Postati mai jos o poza a unei carti in care apar astfel de vietati.




8) Engleza: Multi cititori au in biblioteca literatura internationala, asa ca presupun ca printre sumedenile de carti se strecoara si un autor preferat. Ce scriitor american sau englez va place cel mai mult? Descrieti-i in trei cuvinte ideile sau modul de a scrie.

Aici as avea o lista foarte lungta de autori, dar ii voi mentiona pe primii trei care imi vin in minte: J.K.Rowling, George R.R. Martin si Dan Brown. Fiecare dintre ei are un mod unic de a scrie care te face ca atunci cand incepi sa citesti o carte scrisa de ei sa patrunzi intr-o alta lume, una in care misterul si magia te pandesc si te insotesc pe tot parcursul lecturii si nimic nu pare imposibil.


9) Muzica: Sa asculti muzica este ceva relaxant, care te face sa zambesti, iar cea impletita cu cititul este cu atat mai buna. Aveti vreo carte care sa va fi facut sa cantati (la figurat) de fericire atunci cand ati terminat-o? Sau o melodie pe care sa o fi descoperit intr-o carte?

Singura melodie pe care imi amintesc ca am cautat-o dupa ce am citit de ea intr-o carte cred ca este Clar de luna a lui Debussy. Imi amintesc ca dadusem de ea acum cativa ani, pe cand citeam Saga Amurg si, dupa ce am ascultat-o, aceasta a ajuns in playlist-ul meu si o mai ascult si acum, cand vreau o melodie linistita, fara versuri.


10) Dorinta: Sunt ferm convinsa ca exista o carte pe care va doriti foarte mult sa puneti mana. Care este aceea si de ce vreti atat de mult sa o cititi?

In mod clar volumul 6 din seria “Cantec de gheata si foc”. Dupa ce am terminat "Dansul dragonilor" si mai ales dupa ce am citit un anumit capitol despre unul dintre personajele mele preferate vreau sa aflu cat mai repede ce soarta a avut acesta. Optimismul meu si faptul ca sunt destul de sigura ca acesta este Azor Ahai, iar evenimentul respectiv reprezinta renasterea lui profetica, plus alte cateva indicii ma fac sa fiu sigura ca nu a murit, dar cum George R. R. Martin e maestrul intorsaturilor de situatie, pana nu citesc ca el e in viata, nu pot fii sigura de nimic. Prin urmare, nu pot decat sa ma alatur fanilor seriei si sa spun alaturi de ei: “Vrem sa citim The Winds of Winter!”


Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, dar voi nominaliza blog-urile “Reader’s Republic” si “Walking on letters”.