luni, 11 noiembrie 2013

Recenzie film: Thor: The Dark World - Thor 2: Intunericul

Cum primul film care il are ca protagonist pe Thor mi-a placut, nu puteam sa ratez continuarea acestuia, “Thor: The Dark World – Thor 2: Intunericul”. Filmul mi s-a parut mai reusit decat primul, avand mai multa actiune, suspans, momente amuzante, dar si intorsaturi de situatie la care nu te asteptai.
Actiunea din “Thor 2” are loc, din punct de vedere cronologic, dupa cea din “Thor” si din “The Avengers”.
Dupa intamplarile din cele doua filme mai sus mentionate, Thor este un om diferit, mult mai matur si nu atat de insetat de sange si copilaros precum era in “Thor”.  In timpul zilei eroul nostru lupta pentru a aduce pacea in Cele Noua Regate, dar noaptea, acesta vegheaza asupra iubirii lui aflate pe Pamant, Jane Foster.
Dar cand un rau antic, reprezentat de Malekith si elfii lui intunecati reapare, Thor trebuie sa porneasca intr-o lupta pe care nu-si permite sa o piarda, lupta in care o sa aiba nevoie de ajutor nu doar de la prietenii sai loiali, ci si de la fratele sau, Loki, aflat in inchisoarea Asgardului.
Actiunea filmului mi s-a parut interesanta, dar, mai mult decat scenariul, mi-a placut modul in care au fost construite si prezentate personajele. Din punctul meu de vedere, Loki ramane in continuare cel mai complex personaj (si personajul meu preferat din serie, de altfel), iar “Thor 2” ne ofera sansa sa vedem si o alta latura a sa. Tom Hiddleston interpreteaza perfect rolul lui Loki, atat in momentele de vulnerabilitate ale acestuia, cat si in cele in care sarmul si replicile personajului iti aduc zambetul pe buze. Momentele dintre Thor si fratele sau in timpul incercarii lor de a lucra impreuna au fost amuzante, iar la unele replici si scene ale lui Loki am ras cu lacrimi.
Desi in primul film personajul interpretat de Natalie Portman, Jane, mi-a placut, in acesta am fost dezamagita de ea. Desi se presupunea ca Jane este o femeie inteligenta, mie mi s-a parut ca s-a comportat stupid in anumite scene, in special cele de la inceputul filmului. Cat despre relatia ei cu Thor, in continuare consider ca Sif era mult mai potrivita pentru acesta.
Un alt element care mi-a placut la film a fost reprezentat de scenele de lupta, care mi s-au parut bine regizate, efectele folosite fiind spectaculoase.
Mie, personal, mi-a placut filmul si-l recomand cu drag, iar daca mergeti sa-l vedeti, ramaneti in sala pana la final pentru a vedea si scena de dupa generic, care promite un al treilea film cu Thor, dar si un dusman nou.



marți, 5 noiembrie 2013

Recenzie carte: "Fortareata digitala" de Dan Brown

Inca de la primele romane scrise de Dan Brown pe care le-am citit, acesta a ajuns unul dintre autorii mei preferati, cartile lui fiind unele dintre acele romane pe care pur si simplu nu le poti lasa din mana. Datorita subiectului abordat, dintre toate romanele lui Dan Brown preferatul meu este “Fortareata digitala”, un roman ce reuseste sa te tina cu sufletul la gura pe tot parcursul lecturii.
Agentia americana NSA (National Security Agency) detine in secret una dintre cele mai spectaculoase masinarii, TRANSLTR, un supercomputer capabil sa decripteze orice cod. Modul de functionare al acestuia este pe cat de simplu, pe atat de eficient, TRANSLTR folosind pentru spargerea codurilor nimic altceva decat “forta bruta”. Dar cand supercomputerul intalneste ceva ce nu se credea ca este posibil, un cod imposibil de descifrat, Susan Flatcher, “copilul de aur” al departamentului Crypto din cadrul NSA, este chemata in ajutor.
In scurt timp Susan se trezeste concurand intr-o cursa contracronometru impotriva unui virus, miza fiind mult mai mare decat si-a imaginat, in caz de nereusita pagubele fiind imposibil de reparat.
Prinsa in mijlocul unei panze de secrete si conspiratii, o sa poata Susan sa opreasca iminentul dezastru si in acelasi timp sa ramana in viata, atat ea, cat si persoana iubita, David Becker?
Am citit romanul pe nerasuflate, Dan Brown combinand cu mult talent actiunea si suspansul, reusind totodata sa construiasca o retea uriasa de secrete si conspiratii in care nu doar personajele, ci si cititorii aveau sa cada. Pe langa detaliile prezentate, mi-au atras atentia si m-au incantat in mod deosebit si codurile prezentate, toate dovedind ingeniozitate si talent. Autorul reuseste sa prezinte actiunea astfel incat, la un moment dat cititorul ajunge sa incerce sa descifreze codurile alaturi de Susan si echipa Crypto, resimtind astfel presiunea pe care o simt si personajele. In plus, toate intorsaturile de situatie care au avut loc au adus un plus lecturii, dovedind ca nimic nu este ceea ce pare a fi. In mod deosebit mi-a placut epilogul romanului, care, prin cateva paragrafe, reusea sa demonstreze ca uneori viata iti poate juca cele mai neasteptate si dure feste, adesea chiar fara sa-ti dai seama de acest lucru.
Singurul lucru care m-a deranjat putin la acest roman este norocul chior pe care il avea David Becker in misiunea lui. In timpul cautarii indicile pareau sa cada pur si simplu in fata acestuia, iar persoanele pe care le cauta ajungeau sa se loveasca practic de el. Mi-ar fi placut ca pe parcursul cautarii lui sa se evidentieze mai mult inteligenta si capacitatea acestuia de a face deductii logice decat norocul de a te afla in locul potrivit, la momentul potrivit. Totusi, la finalul romanului acesta si-a demonstrat inteligenta, fapt ce m-a facut sa trec cu vederea cateva intamplari din timpul cautarii.
“Fortareata digitala” este un roman ce merita citit cu atentie si savurat, acesta aducand in discutie si un subiect controversat: dreptul la intimitate in ceea ce priveste corespondenta. Acesta provoaca cititorul sa vada lucrurile si prin ochii agentiilor secrete si incerca sa prezinte atat latura pozitiva, cat si pe cea negativa in ceea ce priveste securitatea informatiilor si dreptul la intimitate sau, mai bine zis, incalcarea acestuia. Intr-o lume in care nimic nu mai este privat, romanul lasa in urma sa o intrebare: “Quis custodiet ipsos custodes?” (“Cine ii pazeste pe paznici?”)