Va mai amintiti povestea
Frumoasei din padurea adormita? Cati dintre noi nu am condamnat-o atunci pe
zana cea rea pentru blestemul aruncat asupra Aurorei, fara a ne intreba cum a
ajuns oare zana respectiva sa aiba atat de multa ura in suflet? Ei bine, filmul
Maleficent ne ofera o noua versiune a povestii, o versiune in care sa o cunoastem pe
Maleficent inainte de a deveni personajul negativ.
Intre taramul oamenilor si Moors,
taramul creaturilor fermecate, exista un razboi lung de secole, nici uneia dintre
parti nefiindu-i permis sa paseasca pe teritoriul celeilalte. In ciuda acestor
reguli, o prietenie stranie apare intre zana Maleficient (Isobelle Molloy /
Ella Purnell / Angelina Jolie) si tanarul Stefan (Michael Higgins / Jackson
Bews / Sharlto Copley). In timp ce puterile zanei cresc, iar ea se pregateste
sa devina protectoarea taramului Moors, ambitia lui Stefan de a deveni un om
important devine din ce in ce mai puternica, toate acestea ducand la racirea
relatiei dintre cei doi.
Timpul trece, iar regele (Kenneth
Cranham) decide ca Moors trebuie cucerit si porneste atacul asupra fiintelor
magice. Din fericire, Maleficent reuseste sa-si protejeze taramul de lacomia
oamenilor, iar armata regelui este invinsa. Grav ranit in lupta, pe patul de
moarte, regele promite sa ofere tronul celui care o va ucide pe Maleficent.
Manat de dorinta de a deveni conducatorul regatului, Stefan se apropie din nou
de aceasta, dupa care o tradeaza, taindu-i aripile.
Stefan obtine tronul mult dorit
si devine rege, dar Maleficent nu poate uita si nu poate ierta tradarea
acestuia, iar razbunarea ei il va lovi pe Stefan in unul din cele mai fericite
momente din viata acestuia.
Mi-a placut ideea filmului, acesta
reusind sa ma surprinda in mod placut prin prezentarea personajelor cunoscute
inca din copilarie intr-o alta lumina. In plus, filmul a reusit sa distruga si
cateva clisee, oferind, la fel ca si “Frozen”, o alta versiune a ceea ce
inseamna iubirea adevarata.
Maleficent a fost de la inceput
pana la sfarsit personajul meu preferat din acest film si nu o pot condamna
pentru nimic din ceea ce a facut. Tradata si ranita, fara puterea de a mai
zbura, de a se bucura de frumoasele si puternicele ei aripi, aceasta nu a putut
sa nu-si doreasca sa se razbune. Si o inteleg perfect, iar decizia ei de a
arunca blestemul asupra Aurorei (Vivienne Jolie-Pitt / Eleanor Worthington-Cox
/ Elle Fanning) era logica: Stefan ii luase cel mai de pret lucru, iar acum,
era randul ca si el sa vada cum este sa pierzi ceea ce iubesti.
Un alt personaje foarte simpatic
a fost si Diaval (Sam Riley), cioara loiala a lui Maleficent. La un moment dat,
in timpul filmului, speram ca cei doi sa ajunga impreuna, replicile lui
amuzante fiind uneori exact lucrul de care avea ea nevoie.
Cele trei zane care trebuiau sa o
protejeze pe Aurora au fost unele dintre cele mai stupide si enervante
personaje, in unele momente avand impresia ca s-a exagerat putin in privinta
lor. Chiar daca acestea trebuiau sa para neindemanatice si incapabile sa aiba
grija de Aurora, in unele momente demonstrau prostie pura, astfel incat, in loc
sa ma amuze, mai mult ma enervau.
Aurora a fost un personaj
simpatic, dar nu pot sa zic ca mi-a atras atentia in mod deosebit. Totusi, mi-a
placut cum a evoluat relatia dintre ea si Maleficent, totul intamplandu-se
treptat si fara a parea fortat.
“Maleficent” a fost un film
relaxant, care mi-a amintit de basmele copilariei, acesta reusind sa prezinte o
poveste veche intr-o lumina noua. Recomand filmul tuturor celor care vor sa-si
aminteasca de copilarie, de clipele cand visau zane si printi pe cai albi si
care vor ca, macar pentru cateva ore, sa creada din nou in magie.
