Recenzie carte: "Viitorul nostru" de Jay Asher si Carolyn Mackler

Deschidem calculatorul, introducem adresa de e-mail si parola si ne conectam la Facebook. Nimic ciudat pana aici, nu? Ei bine, nici nu ar trebui sa fie nimic ciudat daca ne-am afla in prezent, dar noi suntem in anul 1996, iar Facebook-ul  nu a fost inca inventat!

Josh si Emma sunt doi adolescenti, care, datorita faptului ca erau vecini, au fost prieteni dintodeauna. Lucrurile s-au stricat insa cu ceva timp in urma, iar relatia lor s-a rezumat din acel moment la a se saluta cand trec unul pe langa celalalt si la … cam atat.

Cand Emma primeste in dar un calculator, Josh este trimis de catre parintii lui pentru a-i da fetei un CD de la America Online pentru a-l instala pe noul ei computer.

Cand cei doi adolescenti se logheaza ajung automat pe pagina de Facebook …. site care nu a fost inca creeat! Astfel, cei doi au ocazia sa-si vada conturile din viitor, afland cine o sa le fie partenerul de viata, unde o sa lucreze, unde o sa-si petreaca vacantele, cati copii o sa aiba si toate celelalte detalii din viitor postate de ei pe site-ul de socializare. In timp ce viata Emmei pare un dezastru, cu o casnicie nefericita si un loc de munca dezamagitor, viata lui Josh pare perfecta. Bogat, casatorit cu cea mai dorita fata din liceu, vacante in destinatii exotice, Josh pare sa aiba tot ce si-a dorit.

Dar cum afecteaza actiunile din prezent viitorul? Si ce vor face cei doi cu aceasta oportunitate de a se conecta direct la viitor?

Dupa ce am terminat de citit cartea pot spune ca a fost buna. Nu geniala, dar totusi o lectura placuta, usoara, care m-a provocat sa ma pun in locul personajelor si sa ma gandesc ce as fi facut eu in situatia de a ma conecta la pagina mea de Facebook de peste 15 ani. Nu am cum sa stiu cu exactitate ce as fi facut deoarece nu poti stii cu adevarat acest lucru decat atunci cand se intampla. Dar cred ca as fi facut mai mult decat cei doi. Nu stiu cat de multe as fi aflat din pagina mea deoarece nu-mi place sa-mi astern viata pe o retea de socializare, dar probabil as cauta paginile tuturor persoanelor cunoscute: familie, prieteni, colegi sau simple cunostiinte.  Vreau sa spun ca daca as fi avut o astfel de ocazie, as fi profitat de ea mai mult decat Josh si Emma.

Personajele au fost simpatice, dar din punctul meu de vedere nu destul de complexe incat sa-ti ramana in memorie. Desi in unele momente ma enervau si in altele imi erau chiar simpatici, nici Josh, nici Emma nu au fost acel tip de personaje memorabile care sa te faca sa-ti amintesti de ele si peste cativa ani.

Ideea prezentata, cum ca viitorul nu este batut in cuie, iar actiunile noastre din prezent il pot modifica a fost bine prezentata, dovedind ca noi suntem cei care ne decidem soarta, avand puterea sa ne construim propriul destin.  Cand am ajuns la final am fost putin dezamagita deoarece as fi vrut sa stiu daca viitorul lui Kellan a fost schimbat sau nu, sa aflu daca David chiar avea o relatie cu Phillip sau era pur si simplu un status pus in gluma, dar si alte detalii despre Josh si Emma. Totusi, mi-am dat seama ca pe cat de frustrant parea sfarsitul, pe atat de corecta a fost decizia autorilor de a-l face astfel, dovedind inca o data ca viitorul este un mister, este schimbator si influentat de decizile noastre din prezent.

Per total, romanul “Viitorul nostru” a fost o lectura placuta, care te provoaca sa visezi si sa-ti pui intrebari legate de viitor, dar care in acelasi timp iti aduce aminte ca este important sa traiesti in prezent.

“Yesterday is history, tomorrow is a mystery, today is God's gift, that's why we call it the present.”

Sunt curioasa sa aflu si parerea voastra, voi ce ati face daca v-ati putea conecta la pagina voastra de Facebook din viitor, de peste 15 ani? ^^