Recenzie carte: "Flashforward" de Robert J. Sawyer

Imagineaza-ti pentru o clipa ca ai putea sa vezi viitorul, ca timp de aproape doua minute ai vedea prin ochii eului tau din viitor, pentru ca mai apoi sa te intorci in prezent si sa constanti ca nu ai fost singurul care a facut acest lucru? Ce ai face atunci?

In anul 2009 un grup de cercetatori de la CERN realizeaza un experiment stiintific ce are ca scop crearea busonului Higgs, cunoscut si ca “particula lui Dumnezeu”. Experimentul ia insa o intorsatura neasteptata si ii arunca pe toti locuitorii planetei cu 21 de ani in viitor, permitandu-le sa vada o frantura din ceea ce avea viata lor sa fie.

Reintorsi in prezent, oamenii nu sunt socati doar de ceea ce tocmai au vazut, dar si de cum arata prezentul ce pare sa se fi transformat intr-un cosmar din cauza accidentelor si mortilor ce au avut loc in cele 2 minute. 

In timp ce unii oameni au vazut ca vor avea o viata fericita, plina de reusite, altii au vazut cum ceea ce parea iubirea adevarata si eterna a durat defapt mai putin de 21 de ani sau ca nu vor reusi sa aiba niciodata cariera dorita. Alti oameni in schimb, printre care si Theo Procopides, unul dintre conducatorii experimentului de la CERN, au alt tip de viziuni – un abis negru. Cu alte cuvinte, ei nu au vazut nimic din viitor pentru ca peste 21 de ani vor fi morti. In timp ce unele persoane sunt convinse de faptul ca viitorul nu poate fi modificat, altele sunt convinse ca ceea ce au vazut este doar un viitor posibil, dar care poate fi modificat de decizile luate in prezent. Theo, impreuna cu prietenul si colegul sau, Lloyd Simcoe si logodnica acestuia, Michiko Komura incearca sa inteleaga fenomenul si sa determine posibilitatea sau imposibilitatea modificarii viitorului.

Povestea reuseste sa imbine mai multe fire narative si sa prezinte cu veridicitate reactiile personajelor in urma fenomenului Flashforward. In timp ce Theo si Michiko aduc argumente in favoarea unui viitor posibil, ce poate fi schimbat de alegerile din prezent, Lloyd este convins de invariabilitatea acestuia si este convins ca viitorul vazut este singurul posibil.

Unul dintre personajele mele preferate a fost Michiko, aceasta reusind sa imbine viata personala cu viata profesionala, dar si sa treaca peste evenimentele dureroase de care a avut parte in timpul      Flashforward-ului. Relatia ei cu Lloyd a fost frumoasa si prezentata cu mult realism, dar cumva am avut in permanenta senzatia ca ea este singura care lupta sa mentina relatia, chiar si dupa viziunile pe care cei doi le-au avut.

Un alt personaj care mi-a placut a fost Theo, hotararea lui de a descoperi cine dorea sa-l ucida si de a-si impiedica propria moarte fiind prezentata cu mult talent de catre autor. M-am bucurat sa vad ca Theo este hotarat sa demonstreze ca viitorul se poate schimba si nu a cazut in depresie din cauza viziunilor.

Romanul “Flashforward” este bine construit, ofera raspunsuri la numeroase intrebari, dar lasa loc de interpretari si discutii pe tema viitorului si a liberului arbitru, permitand cititorului sa aleaga singur si sa-si construiasca propria parere. Recomand romanul tuturor, limbajul fiind accesibil si nu atat de specializat ca in alte carti ale autorului, cartea fiind o lectura interesanta ce se poate incadra cu usurinta in mai multe genuri literare.

Recenzie carte: "Programatorul divin" de Robert J. Sawyer

Robert J. Sawyer a adus in discutie in romanul sau, “Programatorul divin”, o tema controversata, ce creeaza discutii si dezbateri chiar si in ziua de azi: existenta lui Dumnezeu, prezentata insa prin ochii stiintei. Daca Universul cu intreg continutul sau ar reprezenta un program care ruleaza de miliarde de ani, iar legile fizicii si constantele fundamentale ar reprezenta codul sursa, atunci nu ar fi logica si existenta unui programator? Mai mult de atat, privind Universul ca pe un program, care este output-ul acestuia, care este scopul programului? Existenta noastra, dar si a altor fiinte are un scop anume, are un sens, sau suntem doar niste variabile locale, auxiliare, folosite pentru un scop ce depaseste imaginatia? In plus, ce facem cu bug-urile, a caror aparitie este inevitabila intr-un astfel de proiect?

Tom Jericho, un paleontolog talentat ce lucreaza la Muzeul Regal Ontario din Toronto are surpriza vietii lui cand in fata muzeului aterizeaza un OZN, iar din el iese un extraterestru ce doreste sa vorbeasca cu un paleontolog. Extraterestra Hollas ii explica lui Tom ca atat pe planeta ei natala, cat si pe planeta unei alte rase de extraterestrii care ii insoteste au existat extinctii in masa ce coincid cu cele care au avut loc pe Pamant. Spre mirarea lui Tom, un ateist convins, extraterestrii sustin ca aceste evenimente sunt dovada existentei lui Dumnezeu, care a manipulat evolutia vietii pe toate aceste planete.

Mi-a placut romanul si modul in care autorul a adus in discutie teorii si ipoteze, desi, in prima jumatate a acestuia, sumedenia de informatii din diverse stiinte il facea sa para putin greoi. Autorul a strecurat totusi printre ipoteze si teorii si un fir narativ, oferindu-ne sansa de a citi si despre viata de familie a lui Tom, dar si despre lupta acestuia cu o boala necrutatoare: cancerul. Atacurile extremistilor, aparitia supernovei, dar si calatoria de la final aduc si ele un plus actiunii romanului, dar tema principala ramane totusi existenta lui Dumnezeu.

Am apreciat la romanul lui Robert J. Sawyer faptul ca a reusit sa prezinte ipotezele existentei lui Dumnezeu si sa dezbata existenta acestuia atat din punctul de vedere al extraterestrei Hollas, convinsa de existenta divinitatii, cat si din punctul de vedere al lui Tom, care era convins ca acesta nu exista.

Singurele lucruri pe care le-as putea reprosa romanului sunt reactiile oamenilor la venirea extraterestrilor pe Pamant, care mie, personal, mi s-au parut false si nerealiste si limbajul folosit, care mi se parea uneori obositor si greoi, continand termeni din fizica, biologie, chimie, astronomie, etc.

Romanul lui Robert J. Sawyer aduce in discutie pe langa tema principala, existenta lui Dumnezeu, probleme de moralitate si etica, iar finalul acestuia este interesant, oferind raspunsuri la anumite intrebari dar lasand totodata loc si pentru noi ipoteze.

Desi la inceput poate parea greoi si chiar usor plictisitor, in special pentru cititorii care prefera romanele pline de actiune, romanul dovedeste pe parcurs ca merita citit, motiv pentru care il recomand cu incredere.