In acest weekend am vazut cel mai
nou film din universul Marvel, Capitanul America: Razboi Civil, un film pe care
il astept inca de la anuntarea lansarii acestuia.
De-a lungul timpului Razbunatorii
au infruntat personaje negative in lupte din ce in ce mai dificile si
periculoase, insa cea mai grea lupta a lor incepe acum: Razbunatorii nu mai
trebuie sa lupte impotriva unui inamic comun ci unii impotriva altora, fiecare
fiind sigur ca motivele si parerile lui sunt cele corecte.
Luptele purtate de Razbunatori au
dus la eliminarea unor pericole uriase, dar, in urma spectaculoaselor
confruntari dintre bine si rau nu a ramas doar pacea si linistea, ci si
numeroase victime colaterale, oameni simplii care au avut ghinionul de a se
afla in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Pentru a limita viitoarele
daune, eroilor li se cere semnarea unui tratat, Tratatul de la Sokovia, in urma
caruia ei nu vor mai fii o grupare privata, ci vor actiona doar in urma ordinelor
Organizatiei Natiunilor Unite.
In timp ce Tony Stark (Robert
Downey Jr.) sustine semnarea tratatului, Steve Rogers (Chris Evans) se opune
acestui lucru, considerand ca semnarea actului ar duce la posibilitatea unor situatii
in care Razbunatorii ar trebui sa actioneze impotriva propriilor valori.
Mi-a placut foarte mult povestea,
aceasta fiind bine construita si captivanta. Am apreciat faptul ca fiecare
personaj s-a bucurat de atentie si a avut momentul lui “sub lumina
reflectoarelor”, indiferent de importanta lui in cadrul echipei. Bineinteles,
nu au lipsit nici momentele amuzante, care s-au strecurat perfect printre
scenele serioase sau triste, astfel incat au fost numeroase momente in care
toti cei din sala am ras la replicile personajelor.
In acest film isi face aparitia
si un personaj de a carei introducere in poveste nu eram foarte sigura, pentru
mine el fiind cumva din o cu totul si cu totul alta poveste decat cea a
Razbunatorilor. Bineinteles, ma refer la celebrul Om Paianjen (Tom Holland), un
personaj care a avut parte de numeroase aparitii si adaptari. In timp, am avut
ocazia de a vedea numeroase variante ale acestuia, de la baiatul simpatic,
inteligent, dar timid pana la tipul usor arogant, care se crede mai bun decat
este. Personal, nu prea am mai urmarit ultimele filme ale lui Spidey deoarece
nu am fost fana a modificarilor recente ale personajului, ale atitudinii si ale
comportamentului acestuia. Din fericire pentru mine, in acest film am intalnit
un Peter Parker situat cumva la mijlocul versiunilor existente, fiind un tip
glumet, simpatic, dar care nu a devenit inca un fel de clovn cu super-puteri. In
plus, Tom Holland a facut o treaba grozava in interpretarea personajului,
aducandu-mi aminte de ce Spidey este unul dintre cei mai simpatici super-eroi.
Desi atat Tony, cat si Steve au
avut argumente logice si fiecare dintre ei a avut motivele lui, cred ca Steve a
fost mult mai cerebral in privinta Tratatului. Din punctul meu de vedere, Tony
a sustinut semnarea Tratatului de la Sokova doar din dorinta de a se elibera de
constiinta lui incarcata, simtindu-se vinovat pentru vietile nevinovate
pierdute. In cele din urma insa, lupta dintre Razbunatori nu a mai avut mare
legatura cu Tratatul, motivele lor devenind mult mai personale.
Finalul a fost bine construit si
surprinzator, iar scenele post-credits m-au facut si mai nerabdatoare in
privinta viitoarelor filme.
In incheiere, va recomand tuturor
sa vedeti filmul, acesta oferind mai mult de doua ore de actiune, suspans si
umor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu