Recenzie film: Captain America: Civil War - Capitanul America: Razboi Civil

In acest weekend am vazut cel mai nou film din universul Marvel, Capitanul America: Razboi Civil, un film pe care il astept inca de la anuntarea lansarii acestuia.

De-a lungul timpului Razbunatorii au infruntat personaje negative in lupte din ce in ce mai dificile si periculoase, insa cea mai grea lupta a lor incepe acum: Razbunatorii nu mai trebuie sa lupte impotriva unui inamic comun ci unii impotriva altora, fiecare fiind sigur ca motivele si parerile lui sunt cele corecte.

Luptele purtate de Razbunatori au dus la eliminarea unor pericole uriase, dar, in urma spectaculoaselor confruntari dintre bine si rau nu a ramas doar pacea si linistea, ci si numeroase victime colaterale, oameni simplii care au avut ghinionul de a se afla in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Pentru a limita viitoarele daune, eroilor li se cere semnarea unui tratat, Tratatul de la Sokovia, in urma caruia ei nu vor mai fii o grupare privata, ci vor actiona doar in urma ordinelor Organizatiei Natiunilor Unite.

In timp ce Tony Stark (Robert Downey Jr.) sustine semnarea tratatului, Steve Rogers (Chris Evans) se opune acestui lucru, considerand ca semnarea actului ar duce la posibilitatea unor situatii in care Razbunatorii ar trebui sa actioneze impotriva propriilor valori.

Mi-a placut foarte mult povestea, aceasta fiind bine construita si captivanta. Am apreciat faptul ca fiecare personaj s-a bucurat de atentie si a avut momentul lui “sub lumina reflectoarelor”, indiferent de importanta lui in cadrul echipei. Bineinteles, nu au lipsit nici momentele amuzante, care s-au strecurat perfect printre scenele serioase sau triste, astfel incat au fost numeroase momente in care toti cei din sala am ras la replicile personajelor.

In acest film isi face aparitia si un personaj de a carei introducere in poveste nu eram foarte sigura, pentru mine el fiind cumva din o cu totul si cu totul alta poveste decat cea a Razbunatorilor. Bineinteles, ma refer la celebrul Om Paianjen (Tom Holland), un personaj care a avut parte de numeroase aparitii si adaptari. In timp, am avut ocazia de a vedea numeroase variante ale acestuia, de la baiatul simpatic, inteligent, dar timid pana la tipul usor arogant, care se crede mai bun decat este. Personal, nu prea am mai urmarit ultimele filme ale lui Spidey deoarece nu am fost fana a modificarilor recente ale personajului, ale atitudinii si ale comportamentului acestuia. Din fericire pentru mine, in acest film am intalnit un Peter Parker situat cumva la mijlocul versiunilor existente, fiind un tip glumet, simpatic, dar care nu a devenit inca un fel de clovn cu super-puteri. In plus, Tom Holland a facut o treaba grozava in interpretarea personajului, aducandu-mi aminte de ce Spidey este unul dintre cei mai simpatici super-eroi.

Desi atat Tony, cat si Steve au avut argumente logice si fiecare dintre ei a avut motivele lui, cred ca Steve a fost mult mai cerebral in privinta Tratatului. Din punctul meu de vedere, Tony a sustinut semnarea Tratatului de la Sokova doar din dorinta de a se elibera de constiinta lui incarcata, simtindu-se vinovat pentru vietile nevinovate pierdute. In cele din urma insa, lupta dintre Razbunatori nu a mai avut mare legatura cu Tratatul, motivele lor devenind mult mai personale.

Finalul a fost bine construit si surprinzator, iar scenele post-credits m-au facut si mai nerabdatoare in privinta viitoarelor filme.

In incheiere, va recomand tuturor sa vedeti filmul, acesta oferind mai mult de doua ore de actiune, suspans si umor.

Recenzie film: Captain America: The Winter Soldier - Capitanul America: Razboinicul Iernii

Va era dor de eroii Marvel? Mie una da, asa ca am profitat de putinul timp liber de care dispun pentru a vedea filmul “Capitanul America: Razboinicul iernii”, film ce-i readuce in lumina reflectoarelor atat pe simpaticul Steve Rogers (Capitanul America), cat si pe frumoasa spioana Natasha Romanoff (Vaduva Neagra).

Actiunea filmului este plasata dupa intamplarile din Avengers si aduce in discutie problema libertatii pusa in balanta cu siguranta. Steve Rogers (Chris Evans) continua sa protejeze omenirea lucrand impreuna cu Natasha Romanoff (Scarlett Johansson) ca agent S.H.I.E.L.D. si in acelasi timp incearca sa se obisnuiasca cu lumea moderna. Lucrurile iau insa o intorsatura neasteptata atunci cand Nick Fury (Samuel L. Jackson) este atacat, iar Capitanul America intelege ca nu poate avea incredere in nimeni. Alaturi de Vaduva Neagra, acesta incearca sa descopere secretele agentiei S.H.I.E.L.D. si sa dezlege un mister ce ameninta intreaga omenire.

La fel ca toate filmele ce au in centru eroii Marvel si “Capitanul America: Razboinicul iernii” are numeroase scene de lupta si efecte speciale care reusesc sa te faca sa te simti prins in mijlocul actiunii, luptand si incercand sa dezlegi misterul ce pluteste in jurul agentiei S.H.I.E.L.D., dar si in jurul HYDRA, care se pare ca nu a murit o data cu maleficul Craniu Rosu. Mare dreptate a avut cel care a spus ca “atunci cand tai un cap, alte doua cresc in loc”, motto-ul potrivindu-se perfect agentilor HYDRA.

Povestea a fost interesanta si mi s-a parut ca a incercat sa fie mult mai profunda decat cea din celelalte filme, modul in care a prezentat problema sigurantei omenirii fiind interesant. Merita oare sa fie sacrificata libertatea pentru a fi in siguranta? Merita sacrificate vietile unor oameni ce ar putea face in viitor rau omenirii pentru binele celorlalti? Daca un algoritm decide ca mai bine de trei sferturi din omenire trebuie ucisa deoarece in viitor acesti oameni vor reprezenta un pericol, merita sacrificarea lor pentru ca ceilalti oameni sa fie in siguranta?

Am apreciat si modul in care a fost prezentat nivelul tehnologic existent, algoritmul Zola fiind diabolic de inteligent, iar inteligenta artificiala fiind si ea un plus al filmului.

O aparitie surprinzatoare a fost cea a Razboinicului Iernii (Sebastian Stan), un personaj care in realitate nu este asa de necunoscut eroului nostru pe cat credea acesta, dovedindu-se a fi o persoana pe care la sfarsitul primului film, “Capitanul America: Primul razbunator”, o credeam moarta. Aparitia acestuia nu face decat sa-l faca pe Steve si mai confuz in ceea ce priveste granita fina dintre bine si rau, intre ce este corect si ce este gresit si care este cel mai bun si corect lucru pe care ar trebui sa-l faca.

La fel ca si in celelalte filme Marvel, nu au lipsit momentele comice care sa te faca sa razi, replicile Natashei fiind la fel ca intodeauna, inteligente si amuzante. Una dintre cele mai amuzante scene mi s-a parut cea a interogatorului facuta de aceasta, de Steve si de Sam (Anthony Mackie) pe acoperis, roscata demonstrand inca o data care este “stilul ei de lucru”.

Actorii au fost talentati, interpretandu-si cu mult talent rolurile. Scarlett Johansson a fost spectaculoasa in rolul Vaduvei Negre, iar Chris Evans i-a dat cu usurinta viata Capitanului America. O surpriza placuta a fost si aparitia lui Sebastian Stan in rolul misteriosul Razboinic al Iernii, actorul reusind sa se ridice la nivelul colegilor de platou si sa-si interpreteze rolul cu talent.

Filmul reuseste sa aduca pe ecrane magia benzilor desenate cu super-eroi si merita vazut, acesta combinand elementele specifice filmelor cu eroii Marvel cu jocurile politice, abordand intr-un mod interesant probleme contemporane si lasand in urma lui intrebari la care ar trebui cu totii sa ne gandim, macar pentru cateva clipe. In plus, daca vedeti filmul la cinema, ramaneti in sala pana la sfarsit deoarece exista si o scena post-credits, aceasta adaugand si ea cateva intrebari referitoare la ce urmeaza sa se intample in urmatoarele filme.