Prima data cand am auzit de romanul “Fete stralucitoare” am
fost atrasa de ideea calatoriilor in timp, de existenta unui criminal ce nu
poate fi gasit, dar si a unei victime care decide sa porneasca in cautarea
criminalului. Romanul nu m-a dezamagit si s-a dovedit a fi o lectura
intunecata, originala, care imbina cu maiestrie cruda realitate cu fictiunea.
Harper Curtis este un om violent care nu a stiut niciodata
sa empatizeze cu cei din jur. Atunci cand gaseste Casa si descopera ca prin
intermediul acesteia poate calatori in timp, Harper face ceea ce stie cel mai
bine: ucide. Inconjurat de secretele intunecate ale Casei, barbatul incepe sa
le vaneze pe “fetele stralucitoare” pentru ca, la momentul potrivit, sa le
poata ucide.
Dar cand Kirby Mazrachi, datorita catelului acesteia, Tokyo,
reuseste sa supravietuiasca atacului lui Harper, regulile jocului se schimba,
iar prada devine vanator si vanatorul vanat.
Mi-a placut modul in care a fost construita povestea, in
special pentru ca, desi stii inca de la prima pagina cine este criminalul,
suspansul continua sa existe in roman. Faptul ca de la un capitol la altul se
sare nu doar de la un personaj la altul, ci au loc si diverse salturi in timp
mi s-a parut un element interesant al romanului, in special pentru ca iti
oferea sansa de a face singur legaturi, de a vedea cum un element sau un
personaj caruia poate nu i-ai dat prea multa atentie capata mai apoi un rol
important si iti ofera sansa de a vedea cum piesele puzzle-ului se aseaza la
locul lor, oferindu-ti o imagine realista a unui criminal bolnav mintal si a
victimelor acestuia.
Harper este unul dintre putinele personaje care m-au facut
sa le urasc inca de la prima pagina in care apar, iar pe masura ce citeam
romanul il detestam din ce in ce mai mult. In timpul lecturii imi doream sa
faca o greseala, sa pateasca ceva, orice, care sa-l faca sa sufere, sa treaca
prin ceea ce au trecut toate fiintele pe care le-a ranit si sa plateasca pentru
crimele comise.
Desi mi-a provocat in unele momente mila, Kirby nu a reusit
sa ma impresioneze ca si personaj. In ciuda faptului ca mi-a fost simpatica si
i-am apreciat curajul si perseverenta, mi s-a parut ca personajul ei nu este
destul de complex. Asta nu m-a oprit insa din a empatiza cu ea si din a-mi dori
ca ea sa aiba puterea de a-l face pe Harper sa plateasca pentru faptele sale.
Finalul romanului, desi inchide cercul intamplarilor, m-a
lasat cu numeroase intrebari si m-a facut sa am senzatia ca parca lipseste
ceva, inca un capitol sau poate un epilog. Acest lucru nu a facut insa ca
romanul sa scada in ochii mei, “Fete stralucitoare” ramanand un thriller
intunecat si captivant, pe care il recomand tuturor fanilor genului.
