Recenzie film: Pozitia copilului

“Pozitia copilului” este unul din acele filme pe care nu vreau sa-l mai vad si a doua oara. In timp ce il urmaream ma intrebam ce anume i-a adus premiul “Ursul de Aur”? Personal, m-am plictisit in timpul filmului si am verificat destul de des ceasul, vrand sa vad cat mai dureaza.

“Pozitia copilului” prezinta relatia dintre Cornelia, o mama dominatoare si Barbu, fiul ei. Atunci cand Barbu loveste cu masina un copil, provocandu-i acestuia moartea, Cornelia se foloseste de toate relatiile si toate mijloacele pe care le are la dispozitie pentru a-si salva “puiutul” de inchisoare.

Despre ideea filmului nu am ce comenta, a fost buna. Din pacate insa, mi s-a parut prost exploatata, relatia dintre Barbu si Cornelia, de exemplu, lasand anumite goluri. Mi-ar fi placut sa vad cateva amintiri din copilaria baiatului, modul in care percepea el comportamentul mamei. La fel de interesant mi s-ar fi parut sa fie vorba despre o aceeasi amintire, prezentata atat din punctul mamei dominatoare, cat si din punctul baiatului introvertit. Asa cum a fost prezentat, nu vedem decat o femeie din “inalta societate” care incearca sa pastreze aparentele, ascunzand relatia distrusa dintre ea si baiatul ei si un fiu ajuns acum la maturitate, incapabil sa se descurce singur, jongland intre nevoia ca “mama si tata sa rezolve totul” si dorinta de a fi independent si de a fi propriul lui stapan.

Desi filmul incerca sa prezinte o anumita realitate, in care de cele mai multe ori relatiile pe care le ai si mita pe care o poti da fac legea, iar vulgaritatea avea rolul de a soca, consider ca limbajul folosit a fost mai mult decat nepotrivit.  Pe langa scenele in care baiatul isi injura mama ca la usa cortului, filmul a avut si scene care mi s-au parut irelevante pentru actiune, facandu-ma sa ma intreb cat mai dureaza filmul. Dintre acestea imi amintesc acum de scena in care Cornelia era la baie si folosea toaleta, scena de la masa, in care oamenii discutau despre doctorul Ciomu si scena in care Cornelia si Barbu cautau casa familiei copilului ucis. In plus, sfarsitul filmului mi s-a parut sec, facandu-ma sa ma intreb “Asta este tot?”

Un alt minus al filmului a fost si calitatea imaginii si a sunetului, care mi-a dat impresia ca filmul a fost facut de amatori. Nu ma gandesc aici la calitatea imaginii si a sunetului a filmelor care se fac in prezent la Hollywood, dar nu exista comparatie nici cu alte filme romanesti, cel mai clar exemplu fiind dat de filmele regizate de Sergiu Nicolaescu, care merita incadrate in categoria “capodopere” ale cinematografiei.

Cred ca singurul lucru care mi-a placut si despre care nu am ce zice este modul in care au jucat actorii. Luminita Gheorghiu a jucat impecabil rolul mamei, reusind sa exprime foarte bine sentimentele si trairile. Doua scene mi-au placut din film, iar acest lucru s-a datorat in special talentului actorilor: scena in care Cornelia negocia cu martorul accidentului (interpretat de Vlad Ivanov) si scena in care mama vorbea cu parintii copilului decedat.

“Pozitia copilului” este un film pe care nu-l recomand decat celor care vor poate sa vada “capodopera” cu care ne mandrim ca ne-a adus “Ursul de Aur” de la Festivalul de la Berlin.