Inca de la primele romane
scrise de Dan Brown pe care le-am citit, acesta a ajuns unul dintre autorii mei
preferati, cartile lui fiind unele dintre acele romane pe care pur si simplu nu
le poti lasa din mana. Datorita subiectului abordat, dintre toate romanele lui
Dan Brown preferatul meu este “Fortareata digitala”, un roman ce reuseste sa te
tina cu sufletul la gura pe tot parcursul lecturii.
Agentia americana NSA (National
Security Agency) detine in secret una dintre cele mai spectaculoase masinarii,
TRANSLTR, un supercomputer capabil sa decripteze orice cod. Modul de functionare
al acestuia este pe cat de simplu, pe atat de eficient, TRANSLTR folosind
pentru spargerea codurilor nimic altceva decat “forta bruta”. Dar cand
supercomputerul intalneste ceva ce nu se credea ca este posibil, un cod
imposibil de descifrat, Susan Flatcher, “copilul de aur” al departamentului
Crypto din cadrul NSA, este chemata in ajutor.
In scurt timp Susan se trezeste
concurand intr-o cursa contracronometru impotriva unui virus, miza fiind mult
mai mare decat si-a imaginat, in caz de nereusita pagubele fiind imposibil de
reparat.
Prinsa in mijlocul unei panze
de secrete si conspiratii, o sa poata Susan sa opreasca iminentul dezastru si
in acelasi timp sa ramana in viata, atat ea, cat si persoana iubita, David
Becker?
Am citit romanul pe nerasuflate,
Dan Brown combinand cu mult talent actiunea si suspansul, reusind totodata sa
construiasca o retea uriasa de secrete si conspiratii in care nu doar
personajele, ci si cititorii aveau sa cada. Pe langa detaliile prezentate,
mi-au atras atentia si m-au incantat in mod deosebit si codurile prezentate,
toate dovedind ingeniozitate si talent. Autorul reuseste sa prezinte actiunea
astfel incat, la un moment dat cititorul ajunge sa incerce sa descifreze
codurile alaturi de Susan si echipa Crypto, resimtind astfel presiunea pe care
o simt si personajele. In plus, toate intorsaturile de situatie care au avut
loc au adus un plus lecturii, dovedind ca nimic nu este ceea ce pare a fi. In
mod deosebit mi-a placut epilogul romanului, care, prin cateva paragrafe, reusea
sa demonstreze ca uneori viata iti poate juca cele mai neasteptate si dure
feste, adesea chiar fara sa-ti dai seama de acest lucru.
Singurul lucru care m-a
deranjat putin la acest roman este norocul chior pe care il avea David Becker
in misiunea lui. In timpul cautarii indicile pareau sa cada pur si simplu in
fata acestuia, iar persoanele pe care le cauta ajungeau sa se loveasca practic de
el. Mi-ar fi placut ca pe parcursul cautarii lui sa se evidentieze mai mult
inteligenta si capacitatea acestuia de a face deductii logice decat norocul de
a te afla in locul potrivit, la momentul potrivit. Totusi, la finalul romanului
acesta si-a demonstrat inteligenta, fapt ce m-a facut sa trec cu vederea cateva
intamplari din timpul cautarii.
“Fortareata digitala” este un
roman ce merita citit cu atentie si savurat, acesta aducand in discutie si un
subiect controversat: dreptul la intimitate in ceea ce priveste corespondenta. Acesta
provoaca cititorul sa vada lucrurile si prin ochii agentiilor secrete si incerca
sa prezinte atat latura pozitiva, cat si pe cea negativa in ceea ce priveste
securitatea informatiilor si dreptul la intimitate sau, mai bine zis,
incalcarea acestuia. Intr-o lume in care nimic nu mai este privat, romanul lasa
in urma sa o intrebare: “Quis custodiet ipsos custodes?” (“Cine ii pazeste pe
paznici?”)
