Recenzie film: Aquamarine

Desi am fost dezamagita de carte, atunci cand am aflat ca a fost facut un film pe baza romanului “Aquamarine” curiozitatea m-a impins sa-l urmaresc. Si ma bucur ca am facut acest lucru deoarece acesta a fost unul din acele putine cazuri in care filmul mi s-a parut mai reusit decat cartea. Povestea este putin diferita decat cea din roman, dar modificarile aduse au oferit un plus de suspans si de actiune intregii intamplari.

Claire (Emma Roberts) si Hailey (JoJo) sunt doua fete de 13 ani care isi petrec ultima vara impreuna. Spre supararea lor, Hailey trebuie sa se mute in scurt timp din cauza serviciului mamei sale, un talentat biolog marin. Cele doua fete isi petrec zilele ramase impreuna, bucurandu-se de plaja, dar, mai ales, admirandu-l pe baiatul viselor lor, salvamarul Raymond (Jake McDorman).

Dar cand o furtuna puternica aduce in viata fetelor o fiinta speciala, o frumoasa sirena pe nume Aquamarine (Sara Paxton), acestea descopera ca nu sunt singurele adolescente care se cearta cu parintii. Aquamarine a venit in lumea lor pentru a-i demonstra tatalui ei ca dragostea exista cu adevarat si pentru a scapa astfel de o nunta aranjata pe care nu si-o doreste. Avand la dispozitie doar trei zile pentru a demonstra ca dragostea exista, Aquamarine le cere ajutorul fetelor, dar cand acestea isi dau seama ca cel pe care sirena vrea sa-l faca sa se indragosteasca de ea este nimeni altul decat Raymond, o vor ajuta ele?

Actiunea, chiar daca nu a fost plina de suspans, a reusit sa ma faca sa fiu atenta pe tot parcursul filmului. Momentele amuzante nu au lipsit, iar unele scene m-au facut sa rad cu lacrimi. M-am bucurat sa vad ca in film regizorii i-au oferit lui Aquamarine sansa de a avea picioare in anumite conditii: doar pe timpul zilei si doar atat timp cat acestea sunt uscate.  Aceasta situatie a dus la creearea unor momente amuzante, precum scenele in care, la apusul soarelui, Aquamarine fugea disperata de la intalnire, lasandu-si partenerul nedumerit.

Spre deosebire de carte, unde persoanjele mi s-au parut sterse si enervante in acelasi timp, in film Claire, Hailey si Aquamarine mi s-au parut simpatice si amuzante si cel mai important, complexe. Personajele au avut fiecare o personalitate proprie, o poveste si un comportament rational si logic, schimbarile de personalitate avand loc treptat si intr-un mod plauzibil. Un plus de viata a fost dat personajelor si de catre actori, care si-au interpretat cu talent rolurile, in special Sara Paxton, in rolul sirenei Aquamarine.

Desi “Aquamarine” nu este genul de film care sa-ti ramana in minte pentru mult timp, este destul de reusit pentru a te tine “cu ochii in ecran” pe durata vizionarii si pentru a-ti lasa un zambet pe buze la sfarsitul acesteia.