Recenzie film: Frozen - Regatul de gheata

Tocmai am vazut filmul “Frozen” si pot spune ca acesta reuseste sa pastreze in totalitate magia filmelor cu care ne-a obisnuit Disney. Bazat pe povestea lui Hans Christian Andersen, “Craiasa zapezii”, filmul ne invita sa urmarim impreuna cu familia o poveste despre importanta acceptarii lucrurilor care te fac diferit si a propriilor puteri, indiferent cat de inspaimantatoare,  ciudate si magice pot parea, despre faptul ca trebuie sa iti invingi fricile, dar mai ales, despre puterea familiei si legaturile puternice dintre membrii acesteia.

In copilarie, cele doua printese ale regatului Arendelle, Elsa si Anna erau cele mai bune prietene, bucurandu-se de fiecare clipa petrecuta impreuna. Intr-o noapte, in timp ce cele doua se jucau folosind magia Elsei asupra ghetii, din neatentie are loc un accident, iar Anna este ranita de vraja surorii sale. Pentru a o salva, parintii celor doua fete cer ajutorul regelui trolilor, care reuseste sa-i salveze viata Annei. Pentru siguranta celor doua, acesta decide sa-i stearga Annei amintirile despre magie si despre puterea Elsei, iar parintii fetelor, dorind sa o protejeze pe Elsa, decid sa izoleze castelul de restul poporului pana cand aceasta o sa invete   sa-si controleze puterile. Speriata de ceea ce poate face si temandu-se sa nu-i raneasca pe cei din jurul ei, Elsa devine din ce in ce mai singuratica, tinandu-i la distanta pe toti cei din jurul ei, inclusiv pe Anna.

Anii trec, iar cele doua fete cresc in singuratatea propriului castel alaturi de parintii lor. Spre tristetea Annei, Elsa isi petrecea majoritatea timpului in propria camera, cu usa inchisa, cat mai departe de sora ei, sperand astfel sa o protejeze. Durerea celor doua fete creste in momentul in care afla ca parintii lor au murit in timpul unei furtuni, in timp ce se aflau pe o corabie. Dupa trei ani, Elsa ajunge la varsta majoratului si urmeaza sa fie incoronata ca regina a Regatului Arendelle. Spre disperarea Elsei si spre fericirea Annei, in ziua incoronarii portile castelului se vor deschide, iar palatul o sa fie plin de lume. Pe cat de mult se bucura Anna ca va avea ocazia sa cunoasca oameni noi, pe atat de mult se temea Elsa ca o sa piarda controlul asupra propriilor puteri si toata lumea o sa afle despre magia ei.

In timpul incoronarii lucrurile nu merg in totalitate asa cum trebuie, iar magia Elsei este dezvaluita, ingrozindu-i pe cei din jurul ei. Speriata, Elsa fuge cat mai departe de regatul Arendelle, fara sa-si dea seama ca a lasat in urma ei o iarna vesnica ce ameninta sa ii ucida pe toti locuitorii tinutului.

Anna pleaca pe urmele surorii ei sperand ca impreuna vor putea rezolva totul, atat in privinta iernii vesnice ce ameninta Arendelle, cat si in privinta propriei  lor relatii. Pe drum, Anna il intalneste pe Kristoff si pe renul acestuia, Sven, dar si un simpatic om de zapada construit de Elsa, Olaf.

Filmul a fost plin de actiune, suspans si intorsaturi de situatie si a imbinat cu maiestrie momentele in care nu te puteai opri din ras cu cele in care nu puteai sa nu versi cateva lacrimi. Fiind un film Disney, era logic ca totul avea sa se termine cu bine, dar modul in care povestea a avut un sfarsit fericit a fost usor neasteptat si diferit de situatiile clasice, lucru pe care l-am apreciat in mod deosebit.

Personajele au fost complexe si bine construite, reusind sa te faca sa le indragesti inca din primele minute. Personajul meu preferat a fost cu siguranta Elsa, aceasta dovedind in fiecare minut al filmului inima de aur ce se ascunde in spatele atitudinii de regina de gheata. Iubirea pentru cei din jur, in special pentru sora ei, Anna, si dorinta de a o tine pe aceasta in siguranta, au facut-o pe Elsa sa faca numeroase sacrificii, sa se inchida in ea si sa construiasca un zid de gheata in jurul ei pentru a-i tine pe toti la distanta. Teama si stresul de a nu-i rani pe cei din jur o faceau pe Elsa sa-i fie din ce in ce mai greu sa-si controleze puterile, intrand astfel intr-un cerc vicios din care fata nu stia cum sa iasa. In momentul in care Elsa fuge in munti, unde este singura si nu are in jurul ei persoane pe care sa riste sa le raneasca, Elsa se elibereaza de proprile temeri si dovedeste cat de frumoasa este puterea ei, construind un castel de gheata de o frumuste atat de pura incat, pentru a-l cita pe Kristoff,  “te face sa plangi”.

Melodiile din film au fost toate bine realizate, preferata mea fiind “Let it go”. Desi versiunea originala din film a fost frumoasa, mult mai mult imi plac versiunea cantata de Demi Lovato si versiunea cantata de Martina Stoessel, ambele reusind sa surprinda magia filmului.

“Frozen” este un film perfect pentru aceasta perioada a anului, prin urmare nu pot decat sa va sfatuiesc sa ii luati langa voi pe toti membrii familiei, sa va asezati in fata ecranelor si sa pasiti in regatul magic Arendelle.