Recenzie carte: "Destine pierdute" de Adina Speteanu

Am primul volum in biblioteca inca de anul trecut, de la targul de carte Gaudeamus, dar nu stiu cum, am tot citit alte carti si aproape am uitat de el. Anul acesta insa, am profitat de acelasi targ de carte pentru a cumpara si celelalte doua volume din serie, hotarata sa le citesc pana la sfarsitul anului. Primul volum, “Destine pierdute”, a reusit sa-mi capteze atentia inca de la primele pagini, oferindu-mi sansa de a invata alaturi de Natalia regulile unei lumi secrete, a carei existenta este ascunsa de ochii oamenilor de ani si ani de zile.

Natalia duce o viata obisnuita, dar greutatile nu au incercat niciodata sa o ocoleasca: parintii ei au divortat, tatal ei a disparut din viata fetei si a mamei acesteia, iar bunicul ei ajunge in spital. Pe langa toate acestea, Natalia are din ce in ce mai des cosmaruri, pe cat de reale, pe atat de inspaimantatoare. In plus, Natalia nu stie ce sa inteleaga din sentimentele de déjà vu pe care le are in preajma Lorenei, noua colega de clasa.

Natalia se vede prinsa intr-o plasa de secrete, minciuni si tradari, in mijloc unei lupte eterne intre vampiri si strigoi despre care nici macar nu stia ca exista.

Mi-a placut povestea, aceasta reusind sa fie, in ciuda micilor clisee din ea, originala. Cu fiecare pagina citita aveam ocazia sa aflu mai multe lucruri atat despre personaje, cat si despre lumea acestora. Mi-a placut modul in care a fost construita si prezentata Strygorra, linistea si pericolul imbinandu-se intr-un mod fascinant pe fiecare drum si in fiecare locuinta din aceasta.

Lorena si Zero au fost doua dintre personajele mele preferate. Puterea si in acelasi timp fragilitatea Lorenei au fost prezentate cu mult talent, fiind dezvaluite treptat, in timp ce povestea inainta. Modul ei de a fi, de a vedea lucrurile in ciuda a tot ceea ce a patit m-au facut sa o indragesc imediat. Curajul si devotamentul lui Zero l-au transformat pe acesta in unul dintre personajele mele preferate inca de la primele capitole. Loialitatea si inteligenta acestuia il transforma in cel mai bun lider pe care l-ar putea avea Garda, iar bunatatea si rabdarea in cel mai bun prieten pe care si l-ar putea dori cineva.

Un alt personaj care mi-a placut, dar despre care nu am aflat prea multe este Vera. Am o vaga banuiala legata de cine este ea cu adevarat si sper sa aflu mai multe despre aceasta in volumele urmatoare, pentru moment povestea ei fiind invaluita in mister. La fel de misterioasa este si Lyda, frumoasa si puternica conducatoare a vampirilor. Sper ca in volumele urmatoarea sa aflu mai multe despre viata si secretele celor doua, ambele personaje fiind complexe si interesante.

Natalia mi-a placut in cea mai mare parte a romanului, desi au fost momente in care ma enerva destul de mult, in special dupa ce a aflat adevarul despre strigoi si vampiri si despre cine este ea cu adevarat. Nu stiu de ce, dar in timpul lecturii am avut adesea senzatia ca ea si Andrei vor ajunge impreuna, lucru care sincer cred ca ar distruge toata originalitatea povestii.

O poveste captivanta, plina de mistere, seria “Dincolo de moarte” promite sa fie una dintre cele mai bune serii pe care le-am citit in acest an. Recomand romanul tuturor cititorilor, lumea nemuritorilor fiind un taram misterios ce cu siguranta ii va cuceri de la primele capitole.