Recenzie carte: "Viata dubla la Venetia" de Monica Ramirez

Am citit pe multe blog-uri recenzii pozitive pentru romanele scrise de catre Monica Ramirez si eram foarte curioasa cu privire la acestea. La unul din targurile de carte de anul trecut am reusit sa cumpar “Viata dubla la Venetia”, un roman pe care intentionam sa-l cumpar inca de cand am citit recenzia Ghandei.

Kate Martin decide sa plece in Venetia, sperand ca aceasta calatorie sa-i ofere raspunsuri sau, cel putin, sa o ajute in privinta viziunilor pe care le are despre Venetia perioadei renascentiste. Ajunsa in Italia, Kate cumpara dintr-un anticariat un colier superb, la un pret mult prea mic pentru valoarea lui.

In scurt timp insa Kate descopera ca pe urmele acestuia se afla mai multe persoane, unele dintre ele neezitand nici o clipa inainte de a ucide pentru a obtine bijuteria.

In incercarea ei de a supravietui si de a elucida misterul din jurul colierului i se alatura Patrick Stone, un tanar pictor bantuit de aceleasi viziuni si senzatii de deja-vu ca si Kate.

Mi-a placut ideea romanului, povestea, dar si modul in care a fost prezentata aceasta de catre Monica Ramirez. Autoarea a impletit cu talent cele doua fire, povestea celor doi indragostiti din Venetia renascentista imbinandu-se intr-un mod unic cu povestea reincarnarilor lor, Kate si Patrick. Suspansul a existat pe tot parcursul lecturii, facandu-ma sa incerc sa dezleg misterului colierului, dar si finalul povestii dintre Caterina si Patrizio in acelasi timp cu Kate si Patrick.

Dintre cele doua povesti, cel mai mult mi-a placut cea din trecut, dintre Caterina si Patrizio. Personajul Caterinei a devenit rapid unul dintre preferatele mele, asta in ciuda faptului ca reincarnarea ei, Kate, m-a enervat in cea mai mare parte a lecturii.

Daca in cazul lui Kate, mi-a placut varianta ei din trecut si m-a enervat varianta ei din prezent, in cazul Louisei a fost exact opusul. Mi-a placut Louise cea din prezent si as fi vrut ca viata ei sa se imbine in alt mod cu trecutul, schimbandu-si poate soarta.  

Mi-a placut finalul, in special secventa din epilog, referitoare la colier si tablou.

Desi povestea nu m-a cucerit asa de mult cum am crezut, mi-a placut modul de a scrie al autoarei, prin urmare voi incerca sa citesc si alte carti scrise de aceasta, in special seria “Alina Marinescu”.

Recenzie carte: "Ultima privire" de Adina Speteanu

Am asteptat cu nerabdare aparitia ultimului volum din seria “Dincolo de moarte”, iar anul trecut am profitat de targul de carte Bookfest pentru a aduce acasa romanul “Ultima privire”.

Disparitia lui Andrei i-a lasat atat pe Natalia, cat si pe cei din Garda intr-o situatie critica, dar acestia incearca, treptat, sa accepte plecarea lui si incearca sa se obisnuiasca cu posibilitatea ca acesta sa nu se mai intoarca.

Desi Natalia incearca sa schimbe lucrurile in Strygorra, nu toti strigoii au acceptat faptul ca sunt condusi de un om. Mai mult, Renard pare hotarat sa o contrazica pe Natalia la orice fraza si sa demonstreze ca aceasta nu este potrivita pentru rolul de lider.

Cat despre linistea ce vine dinspre vampiri si disparitia temporara a lui Dragos … ei bine, aceasta pare a fi doar linistea dinaintea furtunii.

Mi-a placut povestea si modul in care elemente doar mentionate in volumele anterioare s-au integrat in actiune. Cartea a avut suspans, iar unele personaje au facut gesturi la care nu m-as fi asteptat din partea lor. Mi-a placut cum a decurs actiunea, m-am bucurat pentru unele personaje si m-am intristat citind despre altele si, mai mult, in unele momente a ajuns sa-mi fie mila chiar si de personajele pe care le detestam.

Speram ca in acest roman Natalia sa fie mai matura decat in toate celelalte volume, insa, in special in primele capitole, m-a facut sa ma gandesc la un copil mic care bate din picior si urla cat poate de tare ca el e conducatorul si trebuie ascultat. Mai mult de atat, a demonstrat faptul ca nu are onoare si nu isi tine cuvantul dat, ceea ce, din punctul meu de vedere, o face total nepotrivita pentru titlul ei. Din fericire pentru mine, celelalte personaje au fost la fel de interesante ca in celelalte volume, prin urmare, dupa cateva pagini am reusit sa-i ignor pe Natalia si Andrei si sa ma concentrez pe poveste si alte personaje.

Daca in volumele anterioare Vera mi-a placut foarte mult, in acest volum m-a calcat putin pe nervi, umilindu-se degeaba, pentru o persoana care nu merita. In cele din urma si-a revenit si m-am bucurat sa citesc despre Vera din primele volume, cea care a reusit sa ajunga pe lista personajelor mele preferate.

M-am bucurat sa vad ca Lyda a facut ceea ce speram sa faca de mult timp. Mi-ar fi placut ca sfarsitul sa fie putin diferit, dar probabil ea, Vera si Crystal au luat cea mai buna decizie pentru ele.

Mi-a placut sfarsitul deschis al romanului deoarece ma face sa sper ca, la un moment dat, in viitor, o sa apara si o continuare a seriei mai ales ca, dupa ce am citit ultimele capitole, sunt sigura ca adevarata lupta abia acum urmeaza sa inceapa.

Pana la sperata aparitie a unui viitor volum (da, inca sper ca o sa apara macar inca un roman, daca nu chiar mai multe), recomand tuturor seria “Dincolo de moarte” a Adinei Speteanu, deoarece aceasta este orice, numai “doar o alta poveste cu vampiri” nu este.

Recenzie carte: "Ingeri de gheata" de Adina Speteanu

Dupa ce am citit primele doua volume din seria “Dincolo de moarte” am profitat de faptul ca aveam deja si al treilea volum, “Ingeri de gheata”, pentru a mai ramane cateva clipe in Strygorra, alaturi de vampirii si strigoii mei preferati.

Dupa ce a devenit conducatoarea strigoilor, Natalia incearca sa se obisnuiasca cu statutul ei, asta in ciuda faptului ca este adesea contestata din simplul fapt ca este om. Faptul ca nu doar ea nu este in siguranta, ci si familia si prietenii ei sunt in pericol devine mai evident ca niciodata. Mai mult de atat, prezenta unui tradator printre locuitorii din Strygorra o face pe Natalia sa nu mai aiba nici un loc in care sa se poata refugia si in care sa spere ca este in siguranta. Natalia face tot posibilul pentru a-si indeplini datoriile de lider, dar si pentru a-si proteja familia si prietenii, dar toate acestea devin din ce in ce mai dificile cu fiecare clipa care trece …

Cateva dintre banuielile mele s-au dovedit adevarate, dar din pacate, s-a dovedit adevarata si banuiala mea legata de relatia dintre anumite doua personaje. Mai mult, ca si cum relatia lor nu ar fi destul de cliseica, sfarsitul romanului promite si aparitia clasicului triunghi amoros. Sper totusi ca acestea vor ramane la stadiul de aparente, iar volumul patru o sa-mi reaminteasca de originalitatea pe care am admirat-o inca din primul volum.

Mi-a placut faptul ca in acest volum accentul a fost pus mai mult pe relatiile dintre personaje, pe sentimentele acestora, dar si pe secretele din trecutul lor, avand astfel ocazia sa cunosc mai bine anumite personaje.

Daca in volumul anterior am fost dezamagita de comportamentul Lydei, in acest roman aceasta a parut sa-si aminteasca, macar pentru cateva clipe, cine este ea cu adevarat si a luat intr-un moment crucial decizia perfecta.

Vera mi-a placut la fel de mult ca si in primele doua romane si m-am bucurat sa vad ca ea este cu adevarat cine banuiam eu ca este. Sunt curioasa sa vad cum vor decurge lucrurile in urmatorul volum, mai ales dupa finalul acestuia.

Fisele personajelor de la sfarsitul romanului au fost un mare plus al cartii, acestea oferindu-mi ocazia de a afla trecutul anumitor personaje si de a descoperi cateva dintre secretele lor. Astfel, am putut sa aflu mai multe informatii despre Vampirii Intunericului, dar si despre Lyda si Alexander.

Din pacate pentru mine, acesta este ultimul volum care a aparut pana in prezent, prin urmare acum trebuie sa parasesc taramurile ascunse din Strygorra si sa astept aparitia urmatorului roman din serie. Intre timp, recomand inca o data intreaga serie “Dincolo de moarte” tuturor cititorilor, Adina Speteanu dovedindu-si talentul in fiecare pagina a celor trei romane.

Recenzie carte: "Jocul secretelor" de Adina Speteanu

Imediat ce am terminat de citit primul volum, m-am apucat de urmatorul roman din serie, “Jocul secretelor”. La fel de captivant ca si primul, acesta prezinta continuarea povestilor personajelor pe care le-am indragit in “Destine pierdute”, dar aduce si noi personaje, fiecare dintre ele avand propriile secrete.

Dupa ce a aflat ca este Stapana nemuritorilor, Natalia a ales sa lupte de partea strigoilor. Dar cum acestia nu sunt singurii care au aflat de existenta ei, fata este intr-un pericol mai mare ca niciodata, Dragos fiind hotarat sa o distruga. In plus, vampirii reprezinta si ei un pericol, Lyda nefiind deloc incantata de posibilitatea de a-si pierde tronul in favoarea Nataliei.

Intre timp, Natalia face tot ce poate pentru a intelege regulile nemuritorilor, incercand sa devina regina asteptata de acestia si sa nu mai fie doar un pion, manevrat de cei din jur dupa bunul plac. Dar faptul ca inca nu isi cunoaste in totalitate puterile si nu are idee cum sa le controleze nu o ajuta prea mult …

Povestea a fost alerta si prezentata cu mult talent de catre Adina Speteanu, aceasta reusind sa ofere treptat cititorului anumite piese din puzzle, dar in acelasi timp sa pastreze suspansul in timpul lecturii. Multe secrete au fost dezvaluite, dar anumite istorisiri continua sa aiba semne de intrebare, diverse personaje avand propria versiune de adevar.

Mi-a placut evolutia Nataliei in acest volum, aceasta parand a fi in sfarsit hotarata sa-si ia soarta in propriile maini si sa nu se mai lase manevrata precum o marioneta. Desi Dragos este un personaj diabolic de genial, capabil sa profite de orice slabiciune a inamicului, Natalia a demonstrat ca are destula tarie si curaj pentru a nu se lasa calcata in picioare de acesta. Mi-a placut modul ei de a actiona, in special la finalul romanului, acela fiind unul din momentele in care Natalia a demonstrat de ce este capabila si a parut, macar pentru cateva clipe, a fi legenda asteptata de nemuritori.

Spre fericirea mea, in acest volum am avut ocazia sa citesc mai multe despre Vera si sa aflu cateva detalii despre trecutul ei si despre cine este ea cu adevarat. Desi inca nu mi s-au confirmat banuielile, sunt din ce in ce mai sigura ca intre ea si un anumit membru al Garzii exista legaturi de care nici macar ei nu stiu.

Mi-au placut si personajele noi din roman, in special cei doi membrii ai grupului Vampirii Intunericului, Dymas si Anna. Daca de Dymas am fost putin dezamagita, asteptandu-ma la cu totul si cu totul altceva de la un membru al grupului lui Sarys, Anna a fost un personaj bine conturat, loialitatea, forta, curajul si inteligenta acesteia fiind impresionante.

Un alt personaj care m-a dezamagit in acest roman a fost Lyda. Modul in care se lasa manipulata de catre Dragos si deciziile pe care le-a luat in anumite momente m-au facut sa vreau ca cineva sa-i dea  doua palme si sa o readuca cu picioarele pe pamant, amintindu-i ca ea este conducatoarea vampirilor, nu marioneta lui Dragos.

Un volum la fel de captivant ca si primul, daca nu poate chiar mai plin de suspans si actiune, “Jocul secretelor” este un roman pe care il recomand tuturor cititorilor.

Recenzie carte: "Destine pierdute" de Adina Speteanu

Am primul volum in biblioteca inca de anul trecut, de la targul de carte Gaudeamus, dar nu stiu cum, am tot citit alte carti si aproape am uitat de el. Anul acesta insa, am profitat de acelasi targ de carte pentru a cumpara si celelalte doua volume din serie, hotarata sa le citesc pana la sfarsitul anului. Primul volum, “Destine pierdute”, a reusit sa-mi capteze atentia inca de la primele pagini, oferindu-mi sansa de a invata alaturi de Natalia regulile unei lumi secrete, a carei existenta este ascunsa de ochii oamenilor de ani si ani de zile.

Natalia duce o viata obisnuita, dar greutatile nu au incercat niciodata sa o ocoleasca: parintii ei au divortat, tatal ei a disparut din viata fetei si a mamei acesteia, iar bunicul ei ajunge in spital. Pe langa toate acestea, Natalia are din ce in ce mai des cosmaruri, pe cat de reale, pe atat de inspaimantatoare. In plus, Natalia nu stie ce sa inteleaga din sentimentele de déjà vu pe care le are in preajma Lorenei, noua colega de clasa.

Natalia se vede prinsa intr-o plasa de secrete, minciuni si tradari, in mijloc unei lupte eterne intre vampiri si strigoi despre care nici macar nu stia ca exista.

Mi-a placut povestea, aceasta reusind sa fie, in ciuda micilor clisee din ea, originala. Cu fiecare pagina citita aveam ocazia sa aflu mai multe lucruri atat despre personaje, cat si despre lumea acestora. Mi-a placut modul in care a fost construita si prezentata Strygorra, linistea si pericolul imbinandu-se intr-un mod fascinant pe fiecare drum si in fiecare locuinta din aceasta.

Lorena si Zero au fost doua dintre personajele mele preferate. Puterea si in acelasi timp fragilitatea Lorenei au fost prezentate cu mult talent, fiind dezvaluite treptat, in timp ce povestea inainta. Modul ei de a fi, de a vedea lucrurile in ciuda a tot ceea ce a patit m-au facut sa o indragesc imediat. Curajul si devotamentul lui Zero l-au transformat pe acesta in unul dintre personajele mele preferate inca de la primele capitole. Loialitatea si inteligenta acestuia il transforma in cel mai bun lider pe care l-ar putea avea Garda, iar bunatatea si rabdarea in cel mai bun prieten pe care si l-ar putea dori cineva.

Un alt personaj care mi-a placut, dar despre care nu am aflat prea multe este Vera. Am o vaga banuiala legata de cine este ea cu adevarat si sper sa aflu mai multe despre aceasta in volumele urmatoare, pentru moment povestea ei fiind invaluita in mister. La fel de misterioasa este si Lyda, frumoasa si puternica conducatoare a vampirilor. Sper ca in volumele urmatoarea sa aflu mai multe despre viata si secretele celor doua, ambele personaje fiind complexe si interesante.

Natalia mi-a placut in cea mai mare parte a romanului, desi au fost momente in care ma enerva destul de mult, in special dupa ce a aflat adevarul despre strigoi si vampiri si despre cine este ea cu adevarat. Nu stiu de ce, dar in timpul lecturii am avut adesea senzatia ca ea si Andrei vor ajunge impreuna, lucru care sincer cred ca ar distruge toata originalitatea povestii.

O poveste captivanta, plina de mistere, seria “Dincolo de moarte” promite sa fie una dintre cele mai bune serii pe care le-am citit in acest an. Recomand romanul tuturor cititorilor, lumea nemuritorilor fiind un taram misterios ce cu siguranta ii va cuceri de la primele capitole.