duminică, 17 aprilie 2016

Recenzie carte: "Viata dubla la Venetia" de Monica Ramirez

Am citit pe multe blog-uri recenzii pozitive pentru romanele scrise de catre Monica Ramirez si eram foarte curioasa cu privire la acestea. La unul din targurile de carte de anul trecut am reusit sa cumpar “Viata dubla la Venetia”, un roman pe care intentionam sa-l cumpar inca de cand am citit recenzia Ghandei.

Kate Martin decide sa plece in Venetia, sperand ca aceasta calatorie sa-i ofere raspunsuri sau, cel putin, sa o ajute in privinta viziunilor pe care le are despre Venetia perioadei renascentiste. Ajunsa in Italia, Kate cumpara dintr-un anticariat un colier superb, la un pret mult prea mic pentru valoarea lui.

In scurt timp insa Kate descopera ca pe urmele acestuia se afla mai multe persoane, unele dintre ele neezitand nici o clipa inainte de a ucide pentru a obtine bijuteria.

In incercarea ei de a supravietui si de a elucida misterul din jurul colierului i se alatura Patrick Stone, un tanar pictor bantuit de aceleasi viziuni si senzatii de deja-vu ca si Kate.

Mi-a placut ideea romanului, povestea, dar si modul in care a fost prezentata aceasta de catre Monica Ramirez. Autoarea a impletit cu talent cele doua fire, povestea celor doi indragostiti din Venetia renascentista imbinandu-se intr-un mod unic cu povestea reincarnarilor lor, Kate si Patrick. Suspansul a existat pe tot parcursul lecturii, facandu-ma sa incerc sa dezleg misterului colierului, dar si finalul povestii dintre Caterina si Patrizio in acelasi timp cu Kate si Patrick.

Dintre cele doua povesti, cel mai mult mi-a placut cea din trecut, dintre Caterina si Patrizio. Personajul Caterinei a devenit rapid unul dintre preferatele mele, asta in ciuda faptului ca reincarnarea ei, Kate, m-a enervat in cea mai mare parte a lecturii.

Daca in cazul lui Kate, mi-a placut varianta ei din trecut si m-a enervat varianta ei din prezent, in cazul Louisei a fost exact opusul. Mi-a placut Louise cea din prezent si as fi vrut ca viata ei sa se imbine in alt mod cu trecutul, schimbandu-si poate soarta.  

Mi-a placut finalul, in special secventa din epilog, referitoare la colier si tablou.

Desi povestea nu m-a cucerit asa de mult cum am crezut, mi-a placut modul de a scrie al autoarei, prin urmare voi incerca sa citesc si alte carti scrise de aceasta, in special seria “Alina Marinescu”.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu