Recenzie carte: "A Delirium Story - Alex" de Lauren Oliver

M-am bucurat sa descopar la finalul romanului “Requiem” una din cele patru nuvele satelit scrise de Lauren Oliver, nuvele ce completeaza universul ”Delirium” cu noi povesti si detalii.

Scrisa din perspectiva lui Alex, aceasta prezinta povestea acestuia din momentul capturarii lui de catre autoritati si inchiderea in Criptele din Portland, pana in momentul evadarii din timpul Incidentelor.

Citind nuvela, am descoperit cateva detalii din copilaria lui Alex, dar si o parte din secretele acestuia. In cele trei volume ale seriei l-am cunoscut pe Alex prin ochii Lenei, prin urmare nu am putut afla cu adevarat mai multe detalii despre el, despre ce gandea si ce simtea in realitate.

Cumva, dupa ce am citit nuvela, am incercat sa privesc putin diferit comportamentul lui din “Requiem”. Desi inca ma deranjeaza atitudinea si comportamentul lui din al treilea volum, privind lucrurile din punctul lui de vedere pot sa-i gasesc cateva scuze.

Nuvela “Alex” mi-a amintit putin de capitolele “Atunci” din “Pandemonium”, cand Lena si-a gasit puterea de a supravietui si de a merge mai departe in amintirea lui Alex. Mi-a placut sa o vad pe Lena si prin ochii lui Alex si sa aflu si parerile acestuia si sentimentele lui.

Despre Incidente, distrugerea Criptelor si evadarea celor inchisi am aflat doar cateva detalii, mentionate de diverse personaje. Din perspectiva lui Alex am putut participa la evadarea din Cripte si la fuga acestora in Salbaticie.

Mi-a placut nuvela si intentionez sa le citesc si pe celelalte trei (Hana, Raven si Annabel) si cred ca toti cei care au citit seria “Delirium” ar trebui sa dea o sansa si nuvelelor satelit.

Recenzie carte: "Requiem" de Lauren Oliver

Am terminat zilele trecute si al treilea volum al seriei, finalizand astfel trilogia “Delirium”. Primele doua romane ale acesteia m-au cucerit si m-au facut sa adaug “Delirium” pe lista seriilor mele preferate, dar “Requiem” a avut cateva elemente care m-au facut sa nu imi placa la fel de mult ca primele doua romane.

In Salbaticie, Lena continua sa oscileze intre Julian si Alex, incercand sa decida ce isi doreste cu adevarat. In acelasi timp, Salbaticia nu mai este un loc sigur pentru Invalizi, pentru prima data dupa multi ani de zile autoritatile lansand atacuri directe asupra acestora.

In Portland, Hana a fost supusa operatiei si se pregateste sa paseasca in noua viata ce i-a fost programata, ca sotie a primarului orasului. Treptat insa, Hana descopera ca Fred nu este cine credea ea ca este si ca are o multime de secrete intunecate.

Povestea din acest roman este prezentata din doua perspective, cea a Lenei, in Salbaticie si cea a Hanei, in Portland.

Cel mai mult la acest roman m-a deranjat triunghiul (sau, mai bine zis, patratul) amoros care distruge destul de mult farmecul romanului. Majoritatea capitolelor din perspectiva Lenei s-au concentrat pe problemele sentimentale ale “membriilor” patratului si m-au facut sa detest doua dintre personajele atat de dragi mie in volumele anterioare. Atat Lena, cat si Alex au dovedit un egoism urias si nepasare la suferintele celor din jur, fiind mai concentrati pe problemele proprii decat pe lupta pentru supravietuire in care atat ei, cat si ceilalti Invalizi se aflau.

Capitolele din perspectiva Hanei au fost preferatele mele. Astfel, am avut ocazia de a vedea din perspectiva unei persoane vindecate (desi inca am mici semne de intrebare) lucrurile, de a afla detalii despre organizarea societatii, dar si despre planurile de viitor.

Finalul partial deschis a fost interesant, nu m-a deranjat in mod deosebit, dar mi-as fi dorit sa citesc si un epilog despre efectul intamplarilor din acest roman asupra societatii la nivel national, eventual, un epilog in care sa fie prezentata societatea peste cativa ani.

La finalul romanului se gaseste si nuvela satelit “Alex”, care prezinta povestea acestuia si intamplarile prin care a trecut din momentul evadarii nereusite alaturi de Lena. Povestea a fost interesanta, dar voi vorbi despre ea mai in detaliu intr-o alta recenzie.

In concluzie, mi-a placut seria si o recomand in continuare oricui doreste sa citeasca o distopie diferita, care sa-i cucereasca de la primele pagini.

Recenzie carte: "Pandemonium" de Lauren Oliver

Imediat ce am terminat primul volum al seriei am inceput sa citesc continuarea acestuia, “Pandemonium”.

Lena a supravietuit evadarii si a reusit sa ajunga in Salbaticie, unde a fost gasita de un grup de Invalizi care i-au salvat viata si i-au oferit ajutorul lor. Alaturi de Raven, Lena invata sa se adapteze traiului in Salbaticie, dar si sa isi ingroape trecutul, lasand in urma pierderile suferite.

In prezent, Lena este membra a Rezistentei si primeste misiunea de a se integra printre vindecati si de  a-l urmari pe Julian, fiul liderului miscarii extremiste AFD (America Fara Deliria). In urma unui atac, ea si Julian sunt rapiti si tinuti in captivitate, iar perioada de timp petrecuta de cei doi impreuna ii v-a schimba pe amandoi.

Mi-a placut imbinarea trecutului si prezentului si impartirea capitolelor intre “Atunci” si “Acum”. In capitolele cu titlul “Atunci” este prezentata povestea Lenei in salbaticie, evolutia ei, dar si cum si-a gasit puterea de a supravietui, de a lupta si de a merge mai departe. In capitolele cu titlul “Acum” aflam povestea Lenei in Rezistenta, misiunea ei, dar si povestea dintre ea si Julian.

Lena a ramas unul dintre personajele mele preferate si mi-a placut evolutia ei. Treptat, Lena descopera ca Salbaticia nu este taramul de vis pe care si-l imaginase, iar libertatea vine cu un pret mare de platit. Mult mai matura decat in primul volum, mai curajoasa si mai sigura pe ea, fata incearca sa inchida adanc in sufletul ei pierderile suferite si sa lupte alaturi de cei din Rezistenta.

Julian este un personaj interesant, pe care l-am descoperit treptat, pe parcursul lecturii. Relatia lui cu Lena evolueaza incet si din multe puncte de vedere mi-a amintit de Lena din primul volum.  

Povestea este plina de intorsaturi de situatie, de tradari si de conspiratii, fiecare personaj parand a avea un bagaj plin de secrete. Ca si in cazul primului volum finalul a fost neasteptat si m-a facut sa vreau sa citesc cat mai curand si ultimul roman al seriei, dar si cele patru nuvele: Hana, Alex, Annabel si Raven.

Recomand acest roman (ca si intreaga serie de altfel) tuturor celor care vor sa descopere o serie distopica originala, care iti provoaca imaginatia si te lasa cu multe intrebari atat despre poveste, cat si despre  realitatea in care traim.

Recenzie carte: "Delirium" de Lauren Oliver

Auzisem de mai mult timp de seria scrisa de Lauren Oliver si eram curioasa in privinta ei, mai ales dupa ce am citit si recenzia Ghandei pentru primul roman al trilogiei. Astfel, la inceputul lui august, inarmata cu toate cele trei volume, am pasit in versiunea distopica a Americii alaturi de Lena, Hana si Alex.

In viitor, iubirea, denumita amor deliria nervosa, a fost declarata ca fiind o boala necrutatoare ce are un singur leac: operatia. La varsta de 18 ani, toti tinerii sunt supusi operatiei ce promite sa le ofere o viata sigura si linistita, fara teama.

Lena, o adolescenta de 17 ani numara zilele ramase pana la operatie, asteptand cu nerabdare momentul vindecarii. Mama ei, desi a fost operata de trei ori, nu a reusit sa scape de boala, alegand sa-si puna capat zilelor in loc sa sufere inca o data interventia chirurgicala. Inspaimantata de soarta mamei ei, dar si de tot ceea ce a invatat de la cei din jur, Lena asteapta cu nerabdare momentul eliberarii, dar, spre surprinderea ei, boala necrutatoare o loveste cu doar cateva saptamani inainte de operatie, atunci cand il cunoaste pe Alex.

Cred ca a trecut ceva timp de cand am citit ultima data un roman in care personajele principale sa nu ma enerveze si sa-mi fie simpatice, dar “Delirium” a reusit acest lucru. Lena este un personaj interesant, de care m-am atasat cu usurinta. Cartea fiind scrisa din perspectiva ei, a fost extrem de usor sa-i urmaresc gandurile si ideile si sa o inteleg chiar si atunci cand actiunile ei pareau usor ilogice. Mi-a placut modul in care perspectiva ei s-a schimbat treptat, dar si lupta interioara dintre ceea ce stia ea ca fiind adevarat si ceea ce descopera.

La fel de draga mi-a fost si Hana, prietena cea mai buna a Lenei. Curajoasa si inteligenta, aceasta a fost prima dintre cele doua care a inceput sa-si puna intrebari cu privire la societatea in care traiesc. 

Alex a fost un personaj interesant, care a reusit sa-si pastreze misterul pe tot parcursul romanului. Relatia lui cu Lena a evoluat treptat, cei doi reusind sa se completeze reciproc intr-un mod unic, acesta fiind un alt motiv pentru care mi-a placut modul de a scrie al autoarei, care a reusit sa transforme cliseica iubire interzisa in ceva nou si original.

Lauren Oliver a construit foate bine lumea distopica in care are loc actiunea si, cel mai important, a reusit sa o faca credibila. Treptat, perdeaua de siguranta este data la o parte, iar America distopica este prezentata asa cum este ea in realitate: cruda, violenta si necrutatoare. Partea cea mai dureroasa este ca unele intamplari din carte (considerate efecte secundare ale operiatiei sau cazuri de necesitate pentru asigurarea securitatii si sigurantei cetatenilor) au deja loc in zilele noastre: mame care isi abandoneaza copiii, violenta si cruzimea fata de animale, abuzurile celor mai puternici, nepasarea si lipsa de empatie.

Sfarsitul romanului a fost bine construit si m-a facut sa ma apuc imediat de lecturarea celui de-al doilea volum pentru a afla ce s-a intamplat cu personajele mele preferate, ce decizii vor lua, dar si cum v-a continua lupta lor.

Delirium este un roman interesant, care promite o continuare la fel de buna. Recomand cartea tuturor celor care doresc sa descopere o poveste frumoasa si captivanta despre manipulare si frica, dar si despre iubire si libertate.