Recenzie carte: "Strabunii uitati" de Pavel Corutz

Recent am terminat romanul “Strabunii uitati”, o carte a carei poveste se potriveste perfect prezentului, mai ales daca ne gandim la modul inconstient in care sunt exploatate resursele planetei si la faptul ca recent s-a anuntat oficial consumarea tuturor resurselor naturale aferente anului 2016.

Alianta a ajuns intr-o situatie critica, populatia crescand alarmant si riscand ca in scurt timp sa finalizeze resursele naturale, dar si spatiul necesar unei vieti normale. Aceasta situatie duce la schimbarea unor reguli vechi de milioane de ani, dar si incercarea gasirii unor solutii. Printre deciziile luate de membrii Consiliului Aliantei se numara si trimiterea unei escadrile de astronave spre Terra, planeta cu care s-a pierdut contactul.

Mi-a placut drumul spre Terra parcurs de escadrila de astronave, dar, mai ales, opririle acesteia pe diverse planete. A fost interesant de urmarit modul in care membrii escadrilei incercau sa interactioneze cu salbaticii, actiunile luate pentru civilizarea acestora sau, in cazul planetelor inca nelocuite, metodele prin care se incepea geneza primara.

Zaris, Deira si Orejona au fost trei dintre personajele mele preferate din “Codul lui Zamolxe” si m-am bucurat sa vad ca acestia nu au fost uitati de catre locuitorii Aliantei. Kerom a fost si el un personaj interesant, pe care l-am indragit pentru inteligenta si hotararea lui, dar si pentru capacitatea de a lua cu mult calm decizii in situatii critice.

In volumele anterioare am detestat enorm Gasterii din cauza comportamentului si a faptelor lor. Din pacate insa, nu generatia care a provocat numeroase suferinte Pamantului si locuitorilor planetei ci urmasii acestora sunt cei care se lupta cu foametea si lipsurile cauzate de exploatarea necontrolata a resurselor si cu urmarile razboiului purtat, motiv pentru care mi-a fost mila de Reik si ceilalti gasteri intalniti de Kerom.

Se spune ca cei care nu pot invata din istorie sunt condamnati sa o repete. Istoria prezentata in seria Origini este o istorie fictiva, fiecare cititor avand posibilitatea de a decide cat e adevar si cat fictiune in functie de propriile pareri si convingeri. Totusi, din punctul meu de vedere, “Strabunii uitati” ofera numeroase avertismente si sfaturi din care populatia actuala a Pamantului ar trebui sa invete ceva, indiferent daca o considera ca fiind pura fictiune sau avand macar un sambure de adevar.

Recenzie carte: "Recenta geneza" de Pavel Corut

Romanele din seria “Origini” de Pavel Corut m-au cucerit inca de la primul volum prin povestile lor originale si prezentate cu talent, prin personajele complexe si bine construite si mai ales prin ideile prezentate. Cel de-al patrulea volum al seriei, “Recenta geneza”, s-a dovedit o lectura la fel de placuta si captivanta ca si celelalte romane, cartea reusind sa ma faca sa nu vreau sa ma opresc din citit, curioasa sa aflu ce urmeaza sa mai descopere comandantul Odhin si celelalte personaje din astronava NEREIDA.

Inca nu am aflat de ce acest roman este prezentat ca fiind al treilea roman din serie, inlocuind practic volumul “Calea sperantei”, dar acest lucru nu a afectat cu nimic placerea lecturii. Indiferent daca citesti sau ignori romanul “Calea sperantei”, actiunea din “Recenta geneza” se leaga in mod logic si coerent de toate cele trei carti anterioare.

A trecut aproape o jumatate de miliard de ani din momentul in care guvernatorii Zaris si Roinar au fost exilati si, dupa o calatorie lunga si plina de pericole si provocari au pasit pentru prima data pe planeta Pamant. In prezent, Alianta a decis sa trimita un echipaj pentru a vedea cum s-au adaptat exilatii la misteriosul sistem solar caruia apartine Pamantul, dar si care este stadiul actual de civilizatie al acestora. Astfel, incepe calatoria comandantului Odhin si a echipajului sau, o calatorie la fel de plina de mistere ca si planeta spre care se indreapta.

Mi-a placut modul in care a fost prezentata calatoria astronavei NEREIDA, dar si a planetelor pe care Odhin si echipajul sau le intalnesc pe drum. Opririle pe planetele Kadia si Trista au fost pline de suspans si m-au facut sa vreau sa descopar secretele acestora la fel de mult ca si ceilalti membrii ai echipajului.

Personajele au fost complexe si m-au facut sa le indragesc inca de la inceput. Odhin a fost unul dintre personajele mele preferate, amintindu-mi din anumite puncte de vedere de Zaris si Roinar. Modul in care acesta gandea si actiona dovedea o imbinare perfecta intre ratiune si sentimente, reusind sa ia in cele mai dificile situatii, cea mai buna decizie.

Finalul a fost interesant si neasteptat si, din punctul meu de vedere, a facut partial legatura cu inceputul primului roman al seriei, “Codul lui Zamolxe”. Mi-a placut si mi s-a parut interesant modul in care finalul acestui volum pare a incepe “inchiderea” unui cerc deschis in primul volum, atunci cand Varain l-a intalnit pentru prima data pe Svidur Khom.

Sper ca urmatoarele volume ale seriei sa apara cat mai curand si sa fie cel putin la fel de captivante ca si acestea. Intre timp, recomand romanul, dar si intreaga serie “Origini” atat fanilor genului SF, cat si celor care nu sunt foarte familiarizati cu acesta, limbajul fiind accesibil si usor de inteles.