Stiti expresia “Afara-i vopsit gardul, inauntru-i
leopardul”? Pe cat de micuta si draguta parea cartea Catherinei Siguret,
invesmantata intr-o coperta roz si cu un titlu ce te indeamna sa zambesti,
promitandu-ti o frumoasa poveste de dragoste, pe atat de enervanta mi s-a parut
in timp ce o citeam.
Phillipe Musil este un scriitor faimos, seducator, capabil
sa aiba orice femeie isi doreste, ocazie cu care isi schimba periodic
partenerele.
Alice este o scriitoare anonima, singura, care inca nu si-a
gasit marea iubire. Temandu-se de singuratate, aceasta prefera sa isi petreaca
noptile alaturi de prieteni, de familie sau, de ce nu, cu cate un amant de-o
noapte.
Atunci cand Alice il vede pe Phillipe la o conferinta se
indragosteste de acesta. Fata incepe sa-i citeasca romanele si descopera ca
toate o descriau pe ea, de la activitatile pe care le facea zilnic, la
mobilierul din casa si la decoratiunile create de ea.
Cum o sa se sfarseasca oare o poveste inceputa simplu,
printr-un e-mail care spunea doar “Mi-ar
placea sa va revad”?
Desi povestea in sine era draguta si poate, prezentata
altfel ar fi fost una din acele carti care sa imi ramana in minte, personajele
au fost atat de enervante, incat au distrus pentru mine intreg farmecul cartii.
Desi din modul in care erau prezentati, cei doi indragostiti ar fi trebuit sa
fie sustinuti si indragiti de catre toti cititorii, pe mine ma faceau sa imi
dau ochii peste cap si sa ma minunez de prostia lor. Iubirea te poate face orb,
surd si poate chiar te face sa o iei razna, dar cei doi indragostiti au abuzat
prea mult de acest lucru …
Alice se teme atat de mult de singuratate incat prefera sa
isi petreaca noptile alaturi de cate un barbat pe care, poate, tocmai l-a
cunoscut. La urma urmelor, e muuuuult mai putin infricosator sa-ti petreci
noaptea cu un strain decat singura. Nu am zis nimic pana aici, fiecare e liber
sa faca ce doreste cu viata lui, asa ca Alice isi putea petrece noptile cum si
cu cine vrea ea. Dupa ce il cunoaste pe Phillipe si se indragosteste de acesta,
fata ii citeste cartile si descopera ca eroina din cartile acestuia nu doar ca
are aceleasi activitati ca si ea si ii plac aceleasi lucruri ca si ei, ci si
locuieste intr-o casa care arata exact ca a ei. Fara a-si pune macar o clipa
problema ca poate scriitorul este un obsedat care o urmareste, ea se decide ca
este femeia vietii lui, ca este iubita la care acesta viseaza, iar dragostea ei
pentru autor devine o adevarata obsesie. La un moment dat, dupa ce scriitorul a
plecat din oras fara sa o anunte, iar Alice vede intr-un ziar un articol despre
acesta, alaturi de o poza cu el si o tanara studenta, fata face o adevarata
depresie: nu mai vorbeste cu nimeni, refuza toate contractele care ii sunt
oferite, aruncand la gunoi nu doar toata munca ei, ci si prietenii si familia. In
plus, atunci cand observa ca Phillipe nu mai da nici un semn de viata, aceasta
continua sa ii scrie regulat e-mail-uri si se apuca sa scrie si un roman
dedicat iubirii lor. Despre modul in care se comporta cu familia si prietenii
si fazele pe care le face acestora de Craciun si Revelion nu mai pomenesc,
Alice a demonstrat destul de clar in ce parte inclina balanta atunci cand are
de ales intre cei care i-au fost alaturi mereu si cel pentru care a facut o
adevarata obsesie.
Phillipe pe de alta parte a reusit sa pastreze in mare parte
din roman aparenta de om normal la cap. Asta, pana cand face si el la randul
lui o obsesie pentru Alice, ajungand sa angajeze un detectiv care sa o
urmareasca. La urma urmelor, ce modalitate mai buna de a-ti demonstra iubirea
fata de o persoana poate exista decat aceea de a pune un detectiv pe urmele ei?
“Te iubesc” este un roman pe care nu-l pot recomanda decat
romanticilor incurabili, care, vor putea poate sa treaca peste comportamentul
celor doi si sa-l puna pe seama iubirii
imense pe care si-o poarta, reusind astfel sa se bucure de lectura.
