Recenzie film: Her - Ea

Cat de ciudata pare o relatie intre un om si un sistem de operare cu inteligenta artificiala? Este aceasta o relatie mai sigura, in care nici unul dintre parteneri nu poate sa sufere? Dar si mai important, poate o astfel de relatie sa existe cu adevarat? Daca ne gandim la cat de atasati suntem majoritatea oamenilor de tehnologia care ne inconjoara, ar trebui sa recunoastem ca poate nu e chiar asa de ciudata aceasta relatie, ci doar neobisnuita.

Theodore (Joaquin Phoenix) este un barbat singuratic, introvertit, aflat in divort cu fosta sa sotie, Catherine (Rooney Mara). Desi slujba lui presupune sa empatizeze cu oamenii pentru a putea scrie scrisori si felicitari care sa para a fii scrise de clienti, lucru pe care il reuseste cu succes,  in viata de zi cu zi, lui Theodore ii este greu sa lege legaturi cu cei din jur si     sa-si arate sentimentele.

Intr-o zi, cand se intorcea de la locul de munca, Theodore afla despre noul sistem de operare cu inteligenta artificiala, capabil sa invete si sa evolueze. Curiozitatea il impinge sa achizitioneze si el noul model, iar la instalare alege sa-i atribuie acestuia voce feminina. Barbatul este uimit de Samantha (Scarlett Johansson), asa cum s-a botezat singura, inteligenta si capacitatea ei de a invata, de a-l intelege si de a-l ajuta facandu-l sa se indragosteasca de aceasta cu fiecare zi care trecea.

Spre uimirea lui Theodore, sentimentele pe care le are el pentru Samantha par sa fie impartasite si de aceasta, iar intre cei doi se leaga o frumoasa relatie de iubire. Dar este oare posibila o astfel de relatie?

Mi-a placut povestea filmului si, desi ma asteptam la un alt final, nu pot spune ca nu mi-a placut sfarsitul. Povestea de iubire dintre Theodore si Samantha dovedeste ca in orice relatie, indiferent cat de normala sau de anormala este, pot exista pareri diferite, mici certuri, contradictii, dezamagiri si ca pana si o iubire dintre un om si un sistem de operare poate aduce lacrimi in ochii amandurora, fie acestea reale sau virtuale.  Actorii si-au dovedit talentul, oferind viata personajelor interpretate, care, spre bucuria mea, au fost complexe si bine construite. Intamplarile din film ne provoaca sa analizam personajele din mai multe puncte de vedere, sa incercam sa le intelegem si sa empatizam cu ele.

Samantha a fost un personaj adorabil, pe care o indrageai din primele clipe in care faceai cunostiinta cu ea. In ciuda faptului ca erai constient ca ea nu este o fiinta vie, ca in spatele ei se ascund linii intregi de cod scrise de programatori talentati, nu puteai sa nu uiti uneori acest lucru si sa o consideri o fiinta reala. Samantha nu doar ca era inteligenta, invata constant si evolua, fiind capabila sa se adapteze la schimbarile din jurul ei, ci parea uneori o fiinta reala, capabila de sentimente. Una dintre scenele mele preferate legate de Samantha a fost cea in care ea isi punea problema daca sentimentele pe care le are sunt adevarate sau sunt programate.

Din punctul meu de vedere filmul merita vazut, asa ca nu pot decat sa va sfatuiesc sa va relaxati cateva ore, sa va pierdeti in “ochii pufosi ai ecranelor”  si sa va bucurati de vizionarea povestii de iubire dintre Samantha si Theodore.