Recenzie carte: "Ultima vrajitoare din Transilvania - Contesa Aneke" de Anna Vary

Principalul motiv pentru care am vrut sa citesc primul volum din seria “Ultima vrajitoare din Transilvania”, “Contesa Aneke”, a fost pentru a vedea cum sunt folosite miturile romanesti de catre un autor roman, intr-un roman romantic fantasy.

In urma cu mai bine de o suta de ani, in satul V. din Transilvania, frumoasa contesa Aneke este ucisa de catre sateni, care o considerau vrajitoare si erau convinsi ca boala ce le-a lovit satul si le-a ucis animalele a fost adusa de relatia incestuoasa dintre contesa si fratele ei vitreg, Mathias.

In zilele noastre, Alexandra, o adolescenta in varsta de 16 ani din Bucuresti primeste vestea ca planurile ei de vacanta se schimba. Mama ei a decis ca fata trebuie sa-si mai “racoreasca” mintea  (si sa petreaca putin timp departe de fratele ei vitreg, Razvan, intre cei doi parand sa existe o relatie mai mult decat frateasca) si o trimite la niste rude indepartate din Transilvania, din satul V.

Ajunsa in satul din Transilvania, fata este atrasa de misterul din jurul contesei Aneke si incearca sa descopere secretele vietii si mortii acesteia, in scurt timp lumea ei imbinandu-se cu cea a contesei.

Mi-a placut modul in care a fost scrisa povestea, aceasta curgand lin si oferind o lectura placuta. In ciuda faptului ca romanul nu a fost exact acel gen de carte pe care sa nu o poti lasa din mana, suspansul a fost prezent pe intreg parcursul lecturii, provocandu-ma sa dezleg alaturi de Alexandra misterul reprezentat de contesa Aneke. Un plus al romanului a fost si faptul ca prologul si epilogul erau scrise din punctul de vedere al contesei, iar restul povestii a fost prezentat din punctul de vedere al Alexandrei. 

Personajele nu au fost exact pe placul meu, dar au fost relativ bine construite. Atat contesa Aneke, cat si Alexandra mi s-au parut doua persoane rasfatate, egoiste si egocentriste, fiecare dintre ele parandu-mi-se la un moment dat enervanta. Trecand peste relatiile incestuoase pe care cele doua le aveau cu fratii lor vitregi, Alexandra m-a scos din sarite in prima jumatate a romanului, unde la fiecare doua pagini aflam cat de dor ii este ei de Razvan si de cat de minunat este acesta. Aneke mi  s-a parut orice altceva, numai o victima nu, iar undeva pe parcursul lecturii deja consideram ca aceasta isi meritase soarta. Contesei Aneke nu-i pasa ce sau pe cine sacrifica atat timp cat ea obtinea ce-si dorea, pentru mine, ea fiind mai mult personajul negativ al propriei povesti decat o victima sau o eroina.

Dintre personaje mi-a placut totusi de Lorena, sora vitrega a lui Aneke, careia i-am inteles sentimentele si deciziile si pe care am considerat-o adevarata victima a povestii contesei. Lorena a facut si ea greseli, nu a fost perfecta, iar in ceea ce priveste relatia ei cu Mathias este la fel de vinovata ca si Aneke, dar felul ei de a fi, de a se purta si de a-i trata pe cei din jurul ei, precum si intreaga ei viata m-au facut sa o privesc cu alti ochi decat pe sora ei vitrega si sa fiu mult mai indulgenta in ceea ce o priveste.

Desi nu li s-a acordat foarte multa atentie, mi-au atras atentia si membrii familiei la care a stat Alexandra in satul V. Mathilde, sotul ei si fratele acestuia m-au facut curioasa in ceea ce ii priveste tocmai prin simplitatea cu care isi traiau viata si mi-au dat constant impresia ca sunt mai mult decat niste batranei rupti de realitate.

Desi nu mi s-a parut o adevarata capodopera literara, pentru un volum de debut “Contesa Aneke” mi s-a parut un roman bun si m-a facut curioasa cu privire la urmatorul volum al seriei, “Mathias”.