Primul volum din seria “Ultima
vrajitoare din Transilvania” a fost interesant, dar nu mi s-a parut chiar o
capodopera, prin urmare nu aveam asteptari foarte mari de la cel de-al doilea
volum, “Mathias”. Spre surprinderea mea, acesta “m-a prins” inca de la primele
pagini si pur si simplu nu am mai putut sa las cartea jos din mana pana nu am
ajuns la final, fiecare pagina a cartii facandu-ma sa vreau sa o citesc pe
urmatoarea.
Intamplarile din satul V. au
lasat urme asupra Alexandrei, care in prezent, intoarsa in Bucuresti, incearca cu
greu sa revina la viata ei normala. In timp ce Razvan pare sa fi dat uitarii
faptul ca atat el, cat si Alexandra erau pe punctul de a-si pierde viata in
satul din Transilvania, fata nu poate uita atat de usor povestea misterioasei
contese Aneke, a Lorenei, a lui Mathias si a lui Nori. Desi incearca sa uite de
satul V., acesta pare sa nu vrea sa uite de ea, astfel incat la doar cateva
luni de la intamplarile din Transilvania, Alexandra se trezeste la usa cu
nimeni altul decat atragatorul conte Mathias, care pare sa fi intinerit
miraculos cu 10 ani. Dar cum acesta nu a venit singur, ci insotit de Lorena,
Nori si de nimeni alta decat contesa Aneke in carne si oase, viata Alexandrei
este data din nou peste cap si fata se trezeste prinsa intr-un paienjenis de
mistere, minciuni, tradari, iubiri, planuri secrete si dorinte de razbunare.
Povestea din “Mathias” mi-a
placut mai mult decat cea din “Contesa Aneke”, aceasta fiind mai alerta, avand
mai multa actiune, dar si suspans si facandu-ma sa citesc cartea pe
nerasuflate. Multe din intrebarile pe care le-am avut la finalul primului volum
si-au gasit raspunsul, dar au fost rapid inlocuite de alte intrebari, carora
sper sa le aflu raspunsul in cel de-al treilea volum al seriei, “Alexandra”. La
fel cum in “Contesa Aneke” prologul si epilogul au fost scrise din punctul
acesteia de vedere, in “Mathias”, acestea sunt scrise din punctul de vedere al
contelui, lucru care mi-a oferit sansa de a vedea cum gandeste acesta, dar si
de a intelege sentimentele acestuia pentru Aneke si Alexandra.
Daca in primul volum nu am fost
foarte incantata de personaje, in al doilea volum al seriei acestea mi-au
devenit mult mai simpatice. Pe cat de mult am detestat-o pe Aneke in primul
volum, pe atat de mult am simpatizat-o in acesta si chiar am ajuns sa o inteleg
si sa nu o condamn pentru decizile luate, in special cea legata de Nicolas. Desi
Aneke este aceeasi persoana egoista din primul volum, a demonstrat ca totusi
este capabila sa empatizeze cu cei din jur si ca, desi nu arata acest lucru, ii
pasa totusi de persoanele apropiate ei.
Alexandra mi s-a parut mai matura
si mai realista decat in primul volum, iar evolutia relatiei ei cu Mathias,
desi previzibila, a fost bine construita. Cei doi mi s-au parut un cuplu mult
mai potrivit decat cel format din Alexandra si Razvan, personaj pe care inca
nu-l prea suport si mi-as fi dorit ca cei doi sa ramana impreuna.
Desi finalul nu a mai fost la fel
de abrupt ca cel din primul volum, a reusit sa-mi aduca zambetul pe buze si sa
ma faca sa vreau sa citesc cat mai curand ultimul volum al seriei.
Okeeeey, deci dacă la primul volum eram îmbufantă că nu îl am în bibliotecă, acum sunt pur și simplu depresivă. Mulțumită acestei recenzii, mă faci să vreau să dau spargere la o bancă. Sper ca în curând să pot să citesc și eu aceste cărți.
RăspundețiȘtergereInteleg senzatia, eu sper sa citesc cat mai curand cel de-al treilea volum al seriei, "Alexandra", mai ales ca am ramas cu multe intrebari dupa ce am terminat "Mathias".
Ștergere