Recenzie carte: "Cele treisprezece motive" de Jay Asher

Acum cativa ani, intr-o ora de religie, aveam ca tema de dezbatere sinuciderea si unul dintre motivele pe care l-am spus atunci a fost razbunarea. Si exact asta cred ca a facut Hannah. Da, haituiala emotionala si fizica la care a fost supusa a avut un rol foarte important in luarea acestei decizii, dar daca faptul ca nu mai rezista ar fi fost singurul motiv, atunci ea s-ar fi sinucis lasand in urma cel mult un mesaj in care spunea ca nu mai poate si nimic mai mult. Dar ea a facut mult mai mult de atat …

Clay Jensen, un adolescent aflat la liceu, are o surpriza uriasa atunci cand primeste un colet ce contine sapte casete inregistrate de Hannah, colega ce tocmai a decis sa isi puna capat zilelor. Pe cele sapte casete aceasta a inregistrat treisprezece motive care au impins-o sa ia aceasta decizie si, ajutata de o amenintare buna, fata ii face pe cei treisprezece vinovati sa asculte casetele si sa le trimita mai departe de la unul la altul.

Clay, indragostit in secret de Hannah, nu intelege cu ce a gresit si ce anume i-a facut el fetei pentru ca aceasta sa-l acuze de un lucru atat de grav. Ghidat de vocea Hannei, Clay incearca sa puna lucrurile cap la cap, sa o inteleaga si sa-i afle povestea. Si, alaturi de el, avem si noi sansa sa o aflam.

La inceputul cartii mi-a fost mila de Hannah, dar pe masura ce citeam, aceasta incepea sa-mi devina din ce in ce mai antipatica. Nu o judec pentru decizia de a se sinucide. Fiecare om este diferit, unii sunt mai puternici, altii mai sensibili, iar fiecare are propriile lui limite. Dar faptul ca Hannah se plangea ca nimeni nu este alaturi de ea, ca este singura si ca nimeni nu o ajuta in conditiile in care ea insasi ii alunga pe toti cei care incercau sa se apropie de ea ma facea sa vreau sa o zgudui si sa o trezesc la realitate. Au existat persoane care au incercat sa o ajute, dar cum Hannah deja luase o decizie, vorbele acestora nu aveau nici o valoare pentru ea. In plus, din punctul meu de vedere, o parte din actiunile fetei, de exemplu scena din jacuzzi, de la sfarsit, erau facute de aceasta doar pentru a-si demonstra ei insasi ca decizia luata e corecta. Hannah se decisese sa se sinucida si se arunca cu capul inainte in situatii despre care stia ca o sa o raneasca, doar pentru a-si intari convingerea ca face ceea ce trebuie. Unii dintre cei aflati pe lista Hannei isi meritau locul ocupat, dar altii, din punctul meu de vedere nu aveau nici o vina (Clay, consilierul) sau, desi facusera greseli, fusesera deja pedepsiti de soarta (Jessica).  Desi Hannah le-a reprosat celor treisprezece persoane lucrurile pe care acestia i le-au facut, Hannah nu s-a gandit foarte mult la reactiile si actiunile ei. Stiu ca in momentul de fata “dau vina pe mort”, dar la fel cum faptul ca “acuzatii” regreta sau nu regreta ceea ce au facut nu schimba cu nimic lucrurile, la fel nici faptul ca Hannah regreta ceea ce a facut sau mai bine zis, ceea ce nu a facut nu schimba cu nimic lucrurile. Una dintre fetele de pe caseta a trecut printr-o experienta pe care as putea-o numi traumatizanta, dar a gasit cumva forta de a merge mai departe. Dar, dupa sinuciderea Hannei, ea urmeaza sa primeasca o caseta prin intermediul careia este acuzata si, mai mult de atat, afla ca Hannah a fost martora la respectivul eveniment si, desi ar fi putut sa o ajute, nu a facut nimic. La fel cum in viata Hannei toate gesturile marunte s-au adunat si au format un bulgare de zapada in privinta caruia nu a mai stiut ce sa faca, la fel poate sa fie si in cazul fetei respective.

Un plus al romanului a fost modul in care au fost imbinate gandurile Hannei cu cele ale lui Clay. Contrastul intre calmul din vocea Hannei, care luase deja o decizie si zbuciumul interior al baiatului mi-a oferit o lectura interesanta, suspansul strecurandu-se in fiecare pagina si facandu-ma sa vreau sa aflu cat mai rapid continutul celor sapte casete.

Romanul lui Jay Asher m-a facut sa-l citesc pe nerasuflate, fiind o dovada a faptului ca fiecare gest, fiecare vorba, fiecare actiune conteaza si ca poate toti oamenii ar trebui sa incerce sa se gandeasca de doua ori inainte de a spune ceva. Recomand romanul tuturor cititorilor deoarece “Cele treisprezece motive” este o carte care te provoaca sa te gandesti, sa iti pui intrebari, dar, in acelasi timp, ramane o lectura relaxanta.