Recenzie carte: "Ultima vrajitoare din Transilvania - Mathias" de Anna Vary

Primul volum din seria “Ultima vrajitoare din Transilvania” a fost interesant, dar nu mi s-a parut chiar o capodopera, prin urmare nu aveam asteptari foarte mari de la cel de-al doilea volum, “Mathias”. Spre surprinderea mea, acesta “m-a prins” inca de la primele pagini si pur si simplu nu am mai putut sa las cartea jos din mana pana nu am ajuns la final, fiecare pagina a cartii facandu-ma sa vreau sa o citesc pe urmatoarea.

Intamplarile din satul V. au lasat urme asupra Alexandrei, care in prezent, intoarsa in Bucuresti, incearca cu greu sa revina la viata ei normala. In timp ce Razvan pare sa fi dat uitarii faptul ca atat el, cat si Alexandra erau pe punctul de a-si pierde viata in satul din Transilvania, fata nu poate uita atat de usor povestea misterioasei contese Aneke, a Lorenei, a lui Mathias si a lui Nori. Desi incearca sa uite de satul V., acesta pare sa nu vrea sa uite de ea, astfel incat la doar cateva luni de la intamplarile din Transilvania, Alexandra se trezeste la usa cu nimeni altul decat atragatorul conte Mathias, care pare sa fi intinerit miraculos cu 10 ani. Dar cum acesta nu a venit singur, ci insotit de Lorena, Nori si de nimeni alta decat contesa Aneke in carne si oase, viata Alexandrei este data din nou peste cap si fata se trezeste prinsa intr-un paienjenis de mistere, minciuni, tradari, iubiri, planuri secrete si dorinte de razbunare.

Povestea din “Mathias” mi-a placut mai mult decat cea din “Contesa Aneke”, aceasta fiind mai alerta, avand mai multa actiune, dar si suspans si facandu-ma sa citesc cartea pe nerasuflate. Multe din intrebarile pe care le-am avut la finalul primului volum si-au gasit raspunsul, dar au fost rapid inlocuite de alte intrebari, carora sper sa le aflu raspunsul in cel de-al treilea volum al seriei, “Alexandra”. La fel cum in “Contesa Aneke” prologul si epilogul au fost scrise din punctul acesteia de vedere, in “Mathias”, acestea sunt scrise din punctul de vedere al contelui, lucru care mi-a oferit sansa de a vedea cum gandeste acesta, dar si de a intelege sentimentele acestuia pentru Aneke si Alexandra.

Daca in primul volum nu am fost foarte incantata de personaje, in al doilea volum al seriei acestea mi-au devenit mult mai simpatice. Pe cat de mult am detestat-o pe Aneke in primul volum, pe atat de mult am simpatizat-o in acesta si chiar am ajuns sa o inteleg si sa nu o condamn pentru decizile luate, in special cea legata de Nicolas. Desi Aneke este aceeasi persoana egoista din primul volum, a demonstrat ca totusi este capabila sa empatizeze cu cei din jur si ca, desi nu arata acest lucru, ii pasa totusi de persoanele apropiate ei.

Alexandra mi s-a parut mai matura si mai realista decat in primul volum, iar evolutia relatiei ei cu Mathias, desi previzibila, a fost bine construita. Cei doi mi s-au parut un cuplu mult mai potrivit decat cel format din Alexandra si Razvan, personaj pe care inca nu-l prea suport si mi-as fi dorit ca cei doi sa ramana impreuna.

Desi finalul nu a mai fost la fel de abrupt ca cel din primul volum, a reusit sa-mi aduca zambetul pe buze si sa ma faca sa vreau sa citesc cat mai curand ultimul volum al seriei. 

Recenzie carte: "Ultima vrajitoare din Transilvania - Contesa Aneke" de Anna Vary

Principalul motiv pentru care am vrut sa citesc primul volum din seria “Ultima vrajitoare din Transilvania”, “Contesa Aneke”, a fost pentru a vedea cum sunt folosite miturile romanesti de catre un autor roman, intr-un roman romantic fantasy.

In urma cu mai bine de o suta de ani, in satul V. din Transilvania, frumoasa contesa Aneke este ucisa de catre sateni, care o considerau vrajitoare si erau convinsi ca boala ce le-a lovit satul si le-a ucis animalele a fost adusa de relatia incestuoasa dintre contesa si fratele ei vitreg, Mathias.

In zilele noastre, Alexandra, o adolescenta in varsta de 16 ani din Bucuresti primeste vestea ca planurile ei de vacanta se schimba. Mama ei a decis ca fata trebuie sa-si mai “racoreasca” mintea  (si sa petreaca putin timp departe de fratele ei vitreg, Razvan, intre cei doi parand sa existe o relatie mai mult decat frateasca) si o trimite la niste rude indepartate din Transilvania, din satul V.

Ajunsa in satul din Transilvania, fata este atrasa de misterul din jurul contesei Aneke si incearca sa descopere secretele vietii si mortii acesteia, in scurt timp lumea ei imbinandu-se cu cea a contesei.

Mi-a placut modul in care a fost scrisa povestea, aceasta curgand lin si oferind o lectura placuta. In ciuda faptului ca romanul nu a fost exact acel gen de carte pe care sa nu o poti lasa din mana, suspansul a fost prezent pe intreg parcursul lecturii, provocandu-ma sa dezleg alaturi de Alexandra misterul reprezentat de contesa Aneke. Un plus al romanului a fost si faptul ca prologul si epilogul erau scrise din punctul de vedere al contesei, iar restul povestii a fost prezentat din punctul de vedere al Alexandrei. 

Personajele nu au fost exact pe placul meu, dar au fost relativ bine construite. Atat contesa Aneke, cat si Alexandra mi s-au parut doua persoane rasfatate, egoiste si egocentriste, fiecare dintre ele parandu-mi-se la un moment dat enervanta. Trecand peste relatiile incestuoase pe care cele doua le aveau cu fratii lor vitregi, Alexandra m-a scos din sarite in prima jumatate a romanului, unde la fiecare doua pagini aflam cat de dor ii este ei de Razvan si de cat de minunat este acesta. Aneke mi  s-a parut orice altceva, numai o victima nu, iar undeva pe parcursul lecturii deja consideram ca aceasta isi meritase soarta. Contesei Aneke nu-i pasa ce sau pe cine sacrifica atat timp cat ea obtinea ce-si dorea, pentru mine, ea fiind mai mult personajul negativ al propriei povesti decat o victima sau o eroina.

Dintre personaje mi-a placut totusi de Lorena, sora vitrega a lui Aneke, careia i-am inteles sentimentele si deciziile si pe care am considerat-o adevarata victima a povestii contesei. Lorena a facut si ea greseli, nu a fost perfecta, iar in ceea ce priveste relatia ei cu Mathias este la fel de vinovata ca si Aneke, dar felul ei de a fi, de a se purta si de a-i trata pe cei din jurul ei, precum si intreaga ei viata m-au facut sa o privesc cu alti ochi decat pe sora ei vitrega si sa fiu mult mai indulgenta in ceea ce o priveste.

Desi nu li s-a acordat foarte multa atentie, mi-au atras atentia si membrii familiei la care a stat Alexandra in satul V. Mathilde, sotul ei si fratele acestuia m-au facut curioasa in ceea ce ii priveste tocmai prin simplitatea cu care isi traiau viata si mi-au dat constant impresia ca sunt mai mult decat niste batranei rupti de realitate.

Desi nu mi s-a parut o adevarata capodopera literara, pentru un volum de debut “Contesa Aneke” mi s-a parut un roman bun si m-a facut curioasa cu privire la urmatorul volum al seriei, “Mathias”.