Recenzie serial: Violetta (Sezonul 3)

Vara aceasta am reusit sa vad in sfarsit si ultimul sezon din Violetta si sa-mi iau astfel la revedere de la personaje pe care le-am indragit sau le-am detestat, dar de care, cu siguranta, o sa-mi amintesc.

Violetta (Martina Stoessel) si prietenii ei se intorc la studio pentru ultimul an de studiu, dar, o data cu moartea lui Antonio (Alberto Fernandez de Rosa), totul pare sa se destrame in jurul lor. Violetta trebuie sa se adapteze la schimbarile ce au loc in viata ei, atat la studio, cat si in familie si, atat ea, cat si prietenii ei trebuie sa-si gaseasca propriul drum in viata.

Povestea acestui sezon a fost frumoasa, cu momente amuzante si triste, cu finaluri fericite, dar si cu despartiri dureroase. Unele personaje, precum Jade (Florenica Benitez) si Ludmila (Mercedes Lambre)    s-au maturizat si au aratat si o alta latura a lor, mai buna, altele au inteles in sfarsit ce vor de la viata si si-au urmat visurile, iar altele au ramas inca in stadiul in care trebuie sa se descopere si sa se inteleaga pe ele insele.

Daca in sezoanele precedente Violetta, desi nu a fost personajul meu preferat, mi-a fost destul de simpatica, in acest sezon a reusit sa ma scoata din sarite. In mai multe momente a profitat de prietenia Francescai (Lodovica Comello), santajand-o emotional pentru a o face sa i se alature in planurile prostesti pe care le avea, aratandu-si astfel egoismul. Mai mult, in acest sezon, Vio a parut ca s-a transformat   intr-o adevarata “overly attached girlfriend”, dupa despartirea de Leon (Jorge Blanco), urmarindu-l pe acesta pentru a afla ce face si daca este sau nu intr-o relatie cu cineva. Mai mult, ea se si deghizeaza in Roxy pentru a-l putea urmari mai usor si pentru a fi aproape de Leon, desi, in sezonul precedent, atunci cand a aflat ca tatal ei se deghizase in Jeremias pentru a o urmari s-a simtit ranita si a fost suparata pe acesta.

Spre uimirea mea, un personaj care mi-a devenit foarte drag in acest sezon a fost Ludmila. Aparitia Priscilei (Florencia Ortiz) mi-a oferit sansa de a cunoaste si o alta latura a Ludmilei si de a intelege mult mai bine comportamentul acesteia. M-am bucurat sa vad schimbarea treptata a Ludmilei, datorata in special Nataliei (Alba Rico) si lui German (Diego Ramos), dar si lui Federico (Ruggero Pasquarelli) si Violettei.

In primele doua sezoane Olga (Mirta Wons) a fost un personaj usor stresant, cu vesnicele ei drame personale, dar in acest sezon ea a devenit pur si simplu exasperanta si obositoare. Obsesia ei pentru Ramallo (Alfredo Allende) si modul in care il hartuia in permanenta pe acesta, aroganta si crizele de regina a dramei, dar si hartuirea lui Nicolas (Nacho Gadano) m-au facut sa detest personajul ei.

Dupa ce plecase in Franta pentru a-si continua cariera acolo, in acest sezon Angie (Clara Alonso) se intoarce in Buenos Aires. Personal, as fi preferat ca aceasta sa ramana in Franta si sa aiba o cariera stralucita sau, cel putin, atunci cand se intoarce sa fie capabila sa-si controleze sentimentele pentru German. Relatia romantica dintre ei doi nu a fost niciodata printre preferatele mele, aceasta fiind, din punctul meu de vedere, o insulta la adresa Mariei (Victoria Racedo).

Naty si Leon au ramas in continuare printre personajele mele preferate. M-am bucurat sa vad evolutia relatiei dintre Natalia si Maxi (Facundo Gambande), dar si posibila cariera de compozitoare a acesteia.   Mi-a placut faptul ca Leon si-a urmat visul de a forma o trupa impreuna cu prietenii lui, in ciuda comportamenului Violettei, care, in loc sa-l sustina, il descuraja si incerca sa-l incurce.

Ultimul sezon al serialului a avut atat momente amuzante, cat si momente triste, a adus noi melodii care si-au gasit rapid locul in playlist-ul meu (de exemplu “Supercreativa”, “Aprendi a decir adios”, “Underneath it all”, “Mas que Dos” si “Quiero”) si, cel mai important, a oferit un final frumos unei povesti la fel de frumoase.

Recenzie serial: Violetta (Sezonul 2)

Cum primul sezon mi-a placut, am asteptat cu nerabdare aparitia celui de-al doilea. Cu personaje putin mai mature, povesti, intrigi si cantece pline de emotie, cel de-al doilea sezon m-a facut sa vizionez cu placere fiecare episod.

Vacanta s-a terminat, iar Vio (Martina Stoessel) si prietenii ei se intorc la studio pentru a-si urma visele. Cum Tomas s-a intors in Spania, lucrurile par sa mearga bine intre Violetta si Leon (Jorge Blanco), care sunt, in sfarsit, impreuna. Lucrurile se schimba insa atunci cand un nou baiat isi face aparitia la studio, Diego (Diego Dominguez), acesta parand hotarat sa castige inima Violettei. In plus, la motocross, Leon o cunoaste pe Lara (Valeria Baroni), aceasta reusind sa intre cu pasi usori in inima lui Leon. Dar acestea nu sunt singurele schimbari din viata Violettei. De la schimbarea numelui studioului, pana la noua femeie din viata tatalui ei, Esmeralda (Carla Pandofi), viata fetei pare sa fie intr-o continua schimbare. Dar atunci cand U-Mix ii ofera Violettei sansa de a deveni imaginea lor, o sa poata ea sa ramana cu picioarele pe pamant si sa ramana neschimbata?

La fel de plina de secrete ca si in primul sezon, povestea celui de-al doilea sezon m-a facut sa urmaresc cu placere si curiozitate fiecare episod, dar si sa rad cu lacrimi la momentele amuzante care nu au intarziat sa apara. Desi au existat cateva greseli in poveste, precum inregistrarea de pe tableta Esmeraldei, inregistrare de care personajul paruse pur si simplu sa uite si nu a folosit-o atunci cand ar fi avut nevoie, intamplarile au fost simpatice si fiecare episod mi-a oferit cateva clipe de relaxare.

Desi o parte dintre personajele noi mi-au placut, iar pe altele le-am urat de la inceput, acestea au adus ceva nou intregii povesti si au facut-o mai interesanta. Daca pe Diego l-am detestat din primele minute in care a aparut, Lara mi-a fost simpatica si mi s-a parut un personaj interesant. Desi nu cred ca aceasta se potrivea cu Leon, personajul ei nu m-a enervat si cred ca in unele situatii care au aparut intre ea, Leon si Vio aceasta s-a purtat exemplar.

Unul dintre personajele la care nu ma asteptam sa-mi devina atat de simpatic la finalul sezonului a fost Gregorio (Rodrigo Pedreira), acesta reusind sa devina din clovnul narcisist si egocentrist de la inceput, un om matur, capabil sa fie un model pentru elevii sai.

Bineinteles, personajele mele preferate au ramas Naty (Alba Rico) si Leon. La inceputul sezonului am fost dezamagita cand am vazut ca, desi cu ceva mai mult curaj decat in primul sezon, Naty a ramas “catelusul” Ludmillei (Mercedes Lambre), pe parcursul sezonului aceasta si-a revenit (putin) si a incetat sa o mai lase pe Ludmilla sa intervina intre ea si Maxi (Facundo Gambande).

O surpriza placuta a fost si aparitia scurta a surorii Nataliei, Lena (Lucia Gil), aceasta oferindu-i din nou surorii ei doza de curaj de care avea nevoie.

Melodiile au fost la fel de reusite ca si in primul sezon, printre preferatele mele numarandu-se varianta rock a melodiei “Habla si puedes”, “Yo soy asi”, “Si es por amor”, “Cuando mevoy” si “Como Quieres”.

Recomand serialul tuturor celor care vor sa aiba cateva clipe de relaxare, cel de-al doilea sezon, la fel ca si primul, putand fi urmarit alaturi de intreaga familie.

Recenzie serial: Balika Vadhu - Mica Mireasa (Childhood story arc)

Acum ceva timp, tot schimband canalele, am descoperit serialul indian “Mica mireasa” si am urmarit primele episoade mai mult din curiozitate si plictiseala. In scurt timp insa actiunea serialului m-a prins si asa am ajuns sa urmaresc in fiecare seara cate un episod, curioasa sa vad ce urmeaza sa se mai intample.

Serialul aduce in discutie o problema importanta din India, aceea a casatoriilor intre copii. Astfel, aflam povestea lui Anandi (Avika Gor), singurul copil al lui Khajan (Chetanya Adib) si al lui Bagwati (Bhairavi Raichura), o familie saraca si muncitoare. La varsta de 8 ani aceasta este casatorita cu Jagdish (Avinash Mukherjee), fiul unei familii bogate si este nevoita in scurt timp sa renunte la copilarie si sa paseasca       intr-o noua viata, aceea de nora. Anandi este trimisa in casa socrilor la o varsta frageda, unde incearca sa se adapteze si sa invete regulile casei. Familia lui Jagdish este condusa cu o mana de fier de catre bunica acestuia, Kalyani Devi (Surekha Sikri), o femeie dura si stricta, dar in acelasi timp iubitoare si protectoare cu membrii familiei ei. Desi socrii ei, Sumitra (Smita Bansal) si Bhairon (Anup Soni), o iubesc foarte mult pe Anandi si incearca sa o apere si sa-i acopere greselile, fata este des pedepsita de catre bunica Kayani, care incearca sa o invete care sunt indatoririle unei nurori.

In paralele cu viata lui Anandi in casa socrilor este prezentata si viata celorlalti membrii ai familiei. Basant (Satyajit Sharma), fratele lui Bhairon, este un barbat iute la manie care o asculta orbeste pe mama lui. Serialul prezinta  mariajul acestuia cu Jamuna si mai apoi cel cu Gehna (Neha Marda), cea de-a doua sotie a lui, o tanara frumoasa si inteligenta.

Daca prin prisma intamplarilor din viata lui Anandi serialul prezinta greutatile prin care trece o fata trimisa de mica in casa socrilor, acesta reuseste sa prezinte si o alta versiune, viata unei tinere mirese care, desi este maritata, locuieste inca in casa parinteasca. Suguna (Vibha Anand), fiica lui Bhairon si a Sumitrei, o fata frumoasa si inteligenta, este maritata cu Pratap (Jehangir Vakil), fiul unei familii bogate. Parintii ei au decis insa ca fata sa locuiasca in casa lor pana la varsta de 18 ani, dar ceea ce nu stiu ei este faptul ca Suguna se intalneste in secret cu Pratap, iubirea dintre cei doi facandu-i sa incalce orice regula pentru a se vedea.

Desi la inceputul serialului mi-a fost mila de Anandi, cu fiecare episod pe care il vedeam aceasta imi devenea din ce in ce mai antipatica. Ingamfata si egoista, aceasta mi se parea mult prea rasfatata pentru pozitia pe care o avea in casa socrilor, dar si in societate. Personal, de multe ori am considerat ca socrii ei o rasfata prea mult si chiar o iubesc mai mult decat isi iubesc proprii copii, pe Suguna si Jagdish. Atat Bhairon cat si Sumitra au luptat mult mai mult pentru anumite drepturi ale lui Anandi, drepturi pentru care nu au luptat atunci cand era vorba de proprii lor copii. De exemplu, cei doi s-au zbatut cat de mult posibil pentru a o convinge pe Kalyani sa-i permita fetei sa invete, dar, atunci cand Suguna s-a maritat, acestia nu s-au chinuit sa ii ofere sansa de a studia mai departe si asta in ciuda faptului ca fata locuia inca in casa lor, nu in casa socriilor. In plus, in momentele in care se despartea de Anandi, Sumitra parea a suferi mult mai mult decat in momentele in care a trebuit sa se desparta de Suguna.

Unele dintre personajele mele preferate din serial au fost Gehna, Suguna si Shyam (Vikrant Massey). Ghena si Suguna sunt amandoua inteligente, fiecare dintre ele facandu-ma sa le indragesc. Mi-a placut atat modul direct al Gehnei, care reusea sa spuna cu mult calm lucrurilor pe nume, cat si modul persuasiv si talentul manipulator al Sugunei, capabila sa faca pe oricine sa zambeasca, chiar si pe bunica ei, Kalyani. Shyam a fost un personaj extraordinar, genul de barbat pe care este aproape imposibil sa-l gasesti in realitate. Toate intamplarile prin care a trecut pentru Suguna, sacrificile pe care le-a facut pentru aceasta, puterea de a calca orice traditie in picioare si de a se ridica impotriva tuturor, chiar si impotriva propriei familii in numele dragostei m-au facut sa-l admir si simpatizez pe tot parcursul serialului.

Kalyani Devi a fost un personaj foarte bine construit, pe care nu am putut nici sa-l iubesc, dar nici sa-l urasc. Serialul a prezentat atat latura dura a acesteia, uneori facand gesturi care ma faceau sa am ganduri malefice in privinta ei, cat si latura umana, blanda, care ma facea sa zambesc si sa o simpatizez. Trecutul ei, cu toate intamplarile legate de Mahavir (Rajendra Gupta) m-au facut sa fiu mult mai blanda in privinta ei si sa o inteleg si sa trec cu vederea anumite greseli ale acesteia si sa-mi doresc ca ea sa-si arate mai des latura sensibila, asa cum a facut de exemplu in ceea ce o priveste pe Suguna. Indiferent daca este simpatizata sau detestata, un lucru este cert: Kalyani Devi este sarea si piperul serialului.

Un lucru care m-a impresionat in mod deosebit a fost talentul actorilor din serial, expresivitatea acestora castigandu-mi admiratia. Toti actorii din serial aveau un talent aparte, reusind sa exprime printr-un gest, printr-o privire chiar si o mie de cuvinte, nefiind necesar nici macar un sunet pentru a intelege ceea ce simteau.

As avea atat de multe de spus despre serial, dar ma tem sa nu dezvalui anumite intamplari si sa distrug farmecul acestuia, asa ca ma voi limita la a mai adauga doar faptul ca serialul merita urmarit, iar numarul mare de episoade nu ar trebui sa descurajeze pe nimeni din a-i acorda o sansa.

Recenzie serial: The Vampire Diaries - Jurnalele Vampirilor (Sezonul 1)

La inceputul lunii octombrie a inceput sezonul  5 din “The Vampire Diaries - Jurnalele Vampirilor”, dar cum nu imi mai aminteam foarte bine anumite detalii, am decis sa revad si celelalte sezoane ale serialului. In timp ce urmaream primele episoade, mi-am amintit ca prima data cand am vazut serialul nu imi placuse. Tocmai citisem cartile si nu ma incanta deloc faptul ca Elena nu era blonda, ci bruneta, faptul ca avea un frate, nu o sora si multe alte diferente care iti sar in ochi inca din primul episod. Dar aceasta nemultumire nu a durat prea mult, iar personajele din serial au ajuns sa-mi fie chiar mai simpatice si mai dragi decat cele din carti.

Vampirul Stefan Salvatore se intoarce in Mystic Falls, atras de misterioasa Elena, fata aratand exact ca si Katherine, fosta iubire a vampirului si in acelasi timp cea care i-a oferit viata vesnica. Dar Stefan nu vine singur in oras, acesta fiind urmarit de fratele sau, Damon, hotarat sa-si tina promisiunea de a-i oferi vampirului o eternitate de chinuri. Dar planurile lui Damon sunt mult mai complicate si intunecate decat par la prima vedere, acestea invartindu-se in jurul iubirii adevarate a vampirului, Katherine.

Dar cand istoria pare ca incepe sa se repete, o sa aiba povestea de iubire dintre Elena si cei doi frati Salvatore acelasi sfarsit tragic ca si in urma cu sute de ani?

Desi este a doua oara cand urmaresc serialul am vazut fiecare episod cu aceeasi curiozitate ca si prima data. Astfel, am admirat din nou talentul scenaristilor de a ma face ca la sfarsitul fiecarui episod sa vreau sa-l vad cat mai repede pe urmatorul, iar la sfarsitul sezonului sa imi doresc sa vad sezonul al doilea. Primul sezon a reusit sa fie plin de actiune, de suspans, de momente tragice, dar si de momente la care pur si simplu nu puteai sa nu razi, tinandu-te lipit de ecran pentru a vedea ce urmeaza sa se mai intample.

Actorii au jucat impecabil, reusind sa transmita sentimentele personajelor pe care le interpretau. Ian Somerhalder a reusit sa-l interpreteze pe Damon la perfectie, descurcandu-se atat in momentele amuzante, cand replicile ironice ale vampirului te faceau sa razi, cat si in momentele tragice, care iti aduceau lacrimi in ochi, dovedind un talent actoricesc deosebit. Extrem de talentata s-a dovedit si Nina Dobrev, care a reusit sa joace perfect atat rolul Elenei Gilbert, cat si pe cel al lui Katherine, doua personaje care pe cat de asemanatoare erau din punct de vedere fizic, pe atat de diferite erau din punct de vedere al comportamentului.

M-a amuzat sa imi amintesc cat ma enervasera anumite personaje in primul sezon, stiind acum cat de simpatice aveau sa imi fie in sezoanele urmatoare, Tyler fiind exemplul perfect. Deasemenea, mi-a placut sa vad din nou primele discutii dintre Damon si Alaric, dar si primele incercari de a lucra impreuna si primii pasi spre prietenia care avea sa apara intre ei. Un alt lucru care mi-a placut a fost faptul ca am avut sansa de a revedea anumite personaje atunci cand acestea erau inca oameni, inainte de a deveni vampiri, varcolaci sau hibrizi.

Cel mai mult la acest sezon mi-a placut sa vad din nou primele momente dintre Elena si Damon, una din scenele mele preferate fiind cea a dansului de la concursul Miss Mystic Falls. Daca in seria de carti Elena, ca si personaj, mi s-a parut enervanta, iar in ultimele volume aparute la noi chiar patetica, in serial mi-a fost simpatica, dovedindu-se sufletista, prietenoasa, inteligenta, dar si curajoasa, pastrand totusi un anumit echilibru prin momentele in care era vulnerabila, dar si speriata. La sfarsitul sezonului am fost putin dezamagita deoarece in ultima scena dintre Nina si Ian nu era Elena, sper totusi ca in sezonul urmator cei doi sa aiba parte de mai multe momente impreuna.

Serialul este unul reusit care, spre surprinderea mea, din anumite puncte de vedere se dovedeste chiar mai bun decat seria de carti si demonstreaza in fiecare episod ca merita vazut. 

Recenzie serial: Violetta (Sezonul 1)

Cred ca cea mai simpla modalitate de a descrie serialul “Violetta” este acela de a zice ca este o telenovela pentru adolescenti. Daca primele episoade mi s-au parut usor plictisitoare si imi dadeau impresia ca nu o sa se intample nimic interesant, in cele din urma serialul m-a facut sa astept cu nerabdare urmatorul episod pentru a vedea ce mai fac Vio si prietenii ei.

Violetta este o adolescenta care nu si-a desoperit inca talentul pentru cantat, mostenit de la mama ei. Dupa ce Maria, mama fetei, a murit in timpul unui turneu, cand Vio avea doar cativa ani, tatal ei, German, a decis     sa-si tina fiica departe de lumea muzicii. Orbit de dorinta de a o proteja pe Violetta, acesta a plecat cu ea in Madrid pentru a o ascunde de familia Mariei, sperand ca astfel sa impiedice posibilitatea ca fata sa cante si sa calce pe urmele mamei sale. Mai mult, acesta i-a ascuns fetei ca are o bunica si o matusa si nu i-a permis sa interactioneze prea mult cu persoane de varsta ei, sperand ca face ce este mai bine pentru ea.

Dar, ca orice pasare crescuta intr-o colivie de aur, Violetta simte nevoia de libertate, iar lucrurile se schimba atunci cand cei doi se intorc in orasul natal, Buenos Aires. Alaturi de cei doi mai vin si iubita lui German, Jade si fratele acesteia, Matias, dar si cei doi angajati, Olga si Ramallo. Daca cu cei din urma Vio se intelege foarte bine, considerandu-i parte din familie, relatia ei cu Jade este foarte tensionata, ideea ca aceasta sa ii devina mama vitrega displacandu-i total fetei.

In viata acestora apare si o noua guvernanta, Angie, care, in realitate, este matusa Violettei. Aceasta este imediat indragita de fata si cele doua devin bune prietene. Dorind sa nu riste sa o piarda din nou pe Vio, Angie pastreaza secretul si nu le marturiseste celor doi cine este cu adevarat.

Descoperind iubirea pentru muzica si talentul pe care il are, Violetta se inscrie in secret la “Studio 21”, unde Angie este profesoara si preda lectii de canto. Aici fata isi face noi prieteni, dar si dusmani. In plus, Violetta ii cunoaste la studio si pe Leon si Tomas, doi baieti cu firi total opuse, dar care lupta amandoi pentru inima ei.

Oare o sa reuseasca Violetta sa isi urmeze visul printre atatea secrete fara a distruge relatia cu tatal ei intre timp?

Mi-a placut povestea din serial, desi in unele momente ma enerva destul de mult nehotararea Violettei in ceea ce ii privea pe Leon si Tomas. In unele momente imi parea o persoana egoista, care nu isi dadea seama ca prin ceea ce face ii ranea pe cei doi. Dintre baieti, inca de la inceput am fost in “echipa Leon” si consider in continuare ca el este mult mai potrivit pentru Violetta decat Tomas, dovedind ca o iubeste cu adevarat si, cel putin din punctul meu de vedere, mai mult decat Tomas.

Nu stiu daca am avut un personaj preferat pe parcursul serialului deoarece existau numeroase intorsaturi de situatie care ma faceau sa iubesc un personaj pe care il uram cu cateva minute inainte sau sa urasc un personaj pe care il indrageam. Totusi, pe parcursul serialului, cred ca cei mai dragi mi-au fost Naty si Leon.

De Natalia in cea mai mare parte mi-a fost mila si imi doream sa gaseasca in ea forta de a se indeparta de Ludmila si de a intelege ca este talentata si poate sa straluceasca. M-am bucurat sa vad ca atat sora ei, Lena, cat si Maxi au avut influente pozitive asupra acesteia si au ajutat-o sa aiba mai multa incredere in ea.  Actrita care o interpreteaza, Alba Rico Navarro, are o voce superba si sper ca in sezonul urmator sa aiba ocazia de a canta mai mult decat in acesta.

Leon este practic baiatul perfect. Trecand peste povestea clasica – baiatul rau devine bun datorita faptului ca s-a indragostit – acesta a aratat de multe ori ca o iubeste cu adevarat pe Violetta si i-a acceptat multe lucruri pe care altcineva nu le-ar fi acceptat. In plus, spre deosebire de Tomas, cat timp acesta era certat cu Vio si erau despartiti, el nu s-a cuplat cu alte fete. Toate acestea m-au facut ca pe tot parcursul serialului sa-l prefer pe Leon si sa sper ca in cele din urma el o sa ramana cu Violetta.

Un alt plus al serialului au fost melodiile, care mi-au placut foarte mult, preferatele mele fiind: “Voy por ti” ,  “Habla si puedes” , ”Te creo” , “Are you ready for the ride?” si “Ven y canta”.

Plin de intorsaturi, de secrete, de situatii limita si neasteptate, de momente amuzante, dar si de momente triste, serialul “Violetta” merita vazut si il recomand cu drag. In asteptarea sezonului al doilea, va doresc vizionare placuta!