miercuri, 7 august 2013

Recenzie carte: "Insurgent" de Veronica Roth


Daca primul volum a fost bun, plin de actiune si suspans, cu personaje bine conturate, pe care nu aveai cum sa nu le indragesti, al doilea volum a fost pur si simplu … genial!

Inca marcata de evenimentele din primul volum, Tris continua sa incerce sa-i salveze pe cei dragi ei, dar si sa afle informatiile pentru care parintii ei au murit. Intrand in mijlocul unui complot care se dovedeste a fi mult mai complex decat se credea, ea nu mai stie in cine poate sa aiba incredere si in cine nu, iar acest lucru pare sa afecteze si relatia ei cu Tobias. Cum baiatul are si el secretele lui, vor reusi cei doi sa se apropie mai mult unul de altul sau sau sa se indeparteze?

Personal, am citit cartea pe nerasuflate, fiecare pagina     facandu-ma sa vreau sa o citesc pe urmatoarea, doar pentru a ajunge la finalul cartii, care, desi mi-a placut, l-am urat pentru ca ma lasa cu si mai multe intrebari decat la inceput. Daca in primul volum nu m-a mirat foarte tare atacul Eruditilor deoarece de la inceput am crezut ca o lume astfel divizata nu poate sa-si pastreze foarte mult timp echilibrul, toate intorsaturile de situatie din al doilea volum au reusit sa ma uimeasca si sa ma faca sa ma intreb ce urmeaza.

Daca in primul volum mi-a placut de Tris, in “Insurgent” a reusit sa ma enerveze aproape mereu, adesea facand lucruri care nu aratau nici curaj, nici altruism, ci prostie pura. Desi pot intelege ca moartea lui Will nu avea cum sa nu lase urme asupra lui Tris, de aici pana la a deveni incapabila sa tina o arma in mana e cale lunga, dandu-mi impresia ca fata a involuat mult in comparatie cu Tris din “Divergent”.

Spre uimirea mea, o impresie buna mi-a lasat Jeanine. Da, era cruda, malefica chiar, iar uneori parea ca nu era in toate mintile, dar era geniala, dovedindu-si inteligenta in fiecare replica. Pentru ea, Tris si Divergenta ei nu erau nimic mai mult decat o problema pe care trebuia sa o rezolve, iar pentru a reusi acest lucru nu ii pasa pe cine ucidea sau ranea intre timp.

In ciuda comportamentului lui Tris, cartea a fost buna si consider ca merita citita, sau, de ce nu, recitita in asteptarea celui de-al treilea volum.


Voua cum vi s-a parut cartea?

8 comentarii:

  1. nu am reust sa o citesc inca, ma tot uit la ea s ma intreb eu ce sa fac mai departe.Sunt putin curioasa in ceea ce priveste actiunea romanului si cred ca stiu ce urmeaza sa citesc, chiar daca nu sunt suta la suta sigura

    RăspundețiȘtergere
  2. Primul volum a fost mai bun decat Insurgent.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E adevarat ca in primul volum ne era prezentata o lume noua, si asta e mereu fascinant, pe cand la al doilea stiam deja despre ce e vorba, asa ca ne asteptam la mai mult, ca sa se mentina entuziasmul...

      Ștergere
  3. sa speram, cel mai probabil ma voi ocupa de el in curand

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca te apuci de el, ma indoiesc ca o sa regreti, asa ca merita!

      Ștergere
    2. sper, sa merite , acum citesc caietul Mayei sau ceva asemanator sunt tare curioasa de continut

      Ștergere
  4. Imi amintesc ca am facut o pauza destul de mare intre Divergent si Insurgent, asa ca a trebuit sa recitesc primul volum ca sa-mi amintesc ce si cum. Totusi, pe mine nu m-a deranjat incapacitatea lui Tris de a tine o arma, mi s-a parut ceva oarecum firesc. Si mi-a placut modul cum "creste" lumea din roman, cum in primul volum ai contact doar cu o bucata din Chicago, si apoi ajungi sa cunosti toate factiunile "din interior". Abia astept ultimul volum, sunt curioasa cum o sa se termine lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie mi-a placut mai mult volumul 1 datorita relatiei dintre Tris si Four.
    Finalul de la Insurgent m-a lasat unpic in ceata.De abia astept sa apara Allegiant.

    RăspundețiȘtergere