Recenzie carte: "Erebos - Jocul razbunarii" de Ursula Poznanski

Jocurile MMORPG (Massively multiplayer online role-playing game) au reprezentat si reprezinta in continuare un punct de atractie in industria jocurilor, acestea oferind utilizatorului posibilitatea de a creea un caracter, un avatar prin intermediul caruia sa paseasca intr-o lume virtuala in care jucatorul nu doar ca primeste misiuni pentru a trece la un nivel nou si pentru a-si spori puterile, dar poate si interactiona cu alti jucatori, alaturi de care poate indeplini misiuni, invinge monstrii, pe scurt, alaturi de care se poate bucura de toate elementele puse la dispozitie de lumea virtuala in care se afla.

Dar cum ar fii ca misiunile pe care le primesti in joc sa trebuiasca sa fie rezolvate in viata reala? Si ca si cum acesta nu ar fii singurul lucru ciudat, jocul are reguli foarte stricte si pare sa cunoasca toate secretele jucatorului, in unele momente dand impresia ca traieste, ca este o fiinta vie care comunica cu jucatorul.

In scoala la care studiaza Nick Dunmore un CD misterios incepe sa se plimbe din mana in mana printre elevi. Toti cei care il accepta incep sa aiba un comportament straniu, lucrurile care alta data ii atrageau incepand sa li se para neinteresante, singurul lucru de care le mai pasa ramanand misteriosul joc Erebos primit prin intermediul CD-ului. Curiozitatea il impinge pe Nick sa accepte si el CD-ul, dar are surpriza de a descoperi ca jocul vine la pachet cu un set strict de reguli: jucatorul are o singura sansa de a juca Erebos, nu are voie sa vorbeasca cu nimeni despre joc, iar atunci cand se joaca trebuie sa fie singur in camera.

Daca la inceput Nick este sceptic in privinta jocului, dupa ce il creeaza pe Sarius, avatarul sau si incepe sa exploreze taramul lui Erebos, este prins in vraja acestuia ca si toti ceilalti jucatori. Dar cand una dintre misiunile lui Nick presupune uciderea unei persoane nu in lumea virtuala, ci in cea reala, acesta trebuie sa decida ce e mai important: sa ramana in joc sau sa sa aiba constiinta impacata.

Fana a jocurilor MMORPG, inca de cand am citit ca urmeaza sa apara la editura Rao romanul “Erebos – Jocul razbunarii” am stiut ca trebuie sa citesc aceasta carte. Acum, dupa ce am inchis romanul, sunt multumita de decizia luata atunci deoarece povestea Ursulei Poznanski imbina cu maiestrie virtualul cu realul, atat realitatea vazuta prin ochii lui Nick, cat si cea vazuta prin intermediul lui Sarius fiind fascinante si prezentate cu mult talent.

Am apreciat in  mod deosebit si partea psihologica a romanului in care vedem cum jocul ii manipuleaza atat de bine pe tineri, incat ii face sa nu mai fie ei insisi. Pentru a ramane in joc, pentru un nivel in plus, vraji mai puternice sau niste iteme mai bune acestia sunt capabili sa faca lucruri la care altfel nici nu s-ar fi gandit ( de exemplu, sa acuze o persoana nevinovata de viol sau sa dea telefoane de amenintare). Modul in care jocul se folosea de vietile lor, de dorintele, dar si de secretele lor era diabolic de inteligent, facandu-ma pe tot parcursul lecturii sa spun ca cel care a creeat Erebos era un geniu.

Finalul romanului mi s-a parut bine construit, acesta oferindu-ne ultimele piese pentru completarea       puzzle-ului reprezentat de misteriosul joc Erebos. Ciocnirile dintre realitate si virtual din ultimele capitole au fost descrise cu mult talent, una dintre scenele mele preferate fiind cea legata de Adrian.

Personajele romanului au fost complexe si realiste, iar schimbarile lor au fost bine construite, neparand nici macar o clipa ireale. Personajele mele preferate din acest roman au fost Adrian si Emily, fiecare dintre ele fiind unic prin modul in care a fost creeat. Mi-a placut sa descopar povestea lui Adrian pe parcursul lecturii si sa vad ca unele dintre banuielile mele s-au adeverit.

Recomand romanul tuturor cititorilor, indiferent daca acestia sunt sau nu atrasi de lumea jocurilor pe calculator, deoarece cartea cu siguranta o sa-i prinda in vraja ei la fel de repede pe cat Erebos ii prindea pe tineri in ghearele lumii virtuale.