Recenzie carte: "Ramai vesnic vrajitoare ... " de Carolyn MacCullough

Am asteptat cu nerabdare volumul al doilea din seria “Cand esti vrajitoare … “ si ma bucur ca romanul nu m-a dezamagit. In “Ramai vesnic vrajitoare … “ avem ocazia de a afla mai multe dintre secretele familiei Greene, dar si de a intelege destinul tinerei Tamsin, dar si decizile luate de ceilalti membrii ai familiei.

Dupa ce mult timp a crezut ca nu are nici un Talent, Tamsin a reusit sa-si descopere puterile, dar si secretele care i-au impins pe parintii, bunica si sora ei sa-i ascunda faptul ca si ea are un Talent, la fel ca toti ceilalti membrii ai familiei.

La sfarsitul primului volum, Alistair Knight a reusit sa fuga in trecut, in anul 1877, sperand sa distruga intreaga familiei Greene si sa-i impiedice pe acestia sa-i lase pe membrii familiei Knight fara puteri. Pentru a-si salva familia, Tamsin il urmeaza pe aceasta in trecut, unde ajunge sa fie angajata ca fata in casa in palatul familiei Knight. Fata descopera in scurt timp ca vrajitorii din aceasta familie se folosesc de sangele copiilor si fecioarelor pentru a-si spori Talentele, iar Tamsin trebuie sa lupte atat pentru a ramane in viata, cat si pentru a-si salva familia.

Dar atunci cand profetia o sa se implineasca, iar Tamsin o sa trebuiasca sa faca o alegere crunta, o sa reuseasca ea sa faca alegerea corecta?

Povestea din “Ramai vesnic vrajitoare … ” este mult mai alerta decat cea din primul volum, iar suspansul insoteste cititorul pe intreg parcursul lecturii. Intamplarile au loc in cea mai mare parte in 1877, iar Carolyn MacCullough descrie cu mult talent New York-ul epocii victoriene. Descrierile membrilor familiei Knight, a locuintei acestora, dar si a celorlalte locuri vizitate de catre Tamsin sunt scrise intr-un mod care te vrajeste si captiveaza, starnindu-ti curiozitatea.

M-am bucurat cand am vazut ca autoarea nu a introdus si alte creaturi magice in roman, povestea invartindu-se doar in jurul vrajitorilor si a Talentelor lor. Puterile acestora au ramas la fel de fascinante ca in primul volum, lumea lor vrajindu-te si atragandu-te in ea de la primele pagini.

Mi-a placut modul in care a fost prezentata familia Knight, desi uneori aveam senzatia ca Lady Knight nu era chiar atat de puternica si infricosatoare pe cat se credea, mult mai periculos decat ea fiind Liam, fiul acesteia. Dintre membrii familiei mi-a placut in mod deosebit Jessica si mi-ar fi placut sa am ocazia de a afla mai multe despre aceasta.

In primul volum Tamsin mi-a fost simpatica, dar nu m-a impresionat in mod deosebit. In acest al doilea volum insa, aceasta demonstreaza ca s-a maturizat si ca este capabila sa aiba grija atat de ea insasi, cat si de cei din jurul ei. Cu alte cuvinte, Tamsin a demonstrat ca este una dintre cele mai puternice vrajitoare din familia Greene, ca este farul calauzitor despre care bunica ei pomenise in profetia facuta la nasterea fetei.

Sfarsitul romanului mi s-a parut bine construit, acesta nu doar demonstrand ideea conform careia atunci cand esti vrajitoare ramai vesnic vrajitoare,  dar oferind si explicatii pentru decizia bunicii lui Tamsin de a-i ascunde acesteia faptul ca are un Talent si de a o impinge spre a avea o viata normala, fara magie. Cu toate astea, finalul mi s-a parut nedrept pentru Tamsin, care, dupa toate intamplarile prin care a trecut, consider ca merita mai mult.

Recomand seria tuturor celor care doresc sa se bucure de o lectura relaxanta despre familie, magie si puterea de a face sacrificii care sa mentina suspansul cititorului de la prima pana la ultima pagina.