Recenzie carte: "Enders" de Lissa Price

Imediat ce am terminat primul volum al seriei, “Starters”, am inceput sa citesc continuarea acestuia, dorind sa aflu cum se termina povestea tinerei Callie. Romanul “Enders” s-a dovedit a fi o lectura la fel de placuta precum primul volum, ritmul fiind alert, iar intorsaturile de situatie eliminand orice urma  a previzibilului.

Banca de corpuri a fost distrusa, dar acest lucru nu a imbunatatit cu mult viata lui Callie. Batranul a reusit sa scape si are in continuare puterea de a controla si manipula Starterii carora li    s-au implantat cipuri, cunoscuti acum sub numele de Metalici. Mai mult de atat, Callie descopera nu doar ca Batranul poate sa transforme dupa bunul plac orice Metalic in bomba, dar si ca fratele ei, Tyler, are si el implantat un cip.

Mi-a placut modul in care a fost scris romanul, acesta avand un ritm alert, suspansul facand cititorul sa vrea sa afle cat mai repede modul in care o sa se termine aventurile personajelor. Povestea a avut numeroase intorsaturi de situatie astfel incat, oricat de mult am incercat sa prevad ce urmeaza sa se intample, am fost mereu luata prin surprindere. Au fost cateva elemente care au parut sa nu se lege perfect cu intamplarile din primul volum, dar am trecut cu usurinta peste ele, acestea neafectand cu nimic placerea lecturii.

Personajele au fost bine conturate, atat cele deja cunoscute in primul volum, cat si cele cu care facem cunostinta in acesta. In timp ce in privinta unora dintre personaje sunt sigura de “tabara” din care fac parte, am inca indoieli in privinta altora, despre care nu sunt atat de sigura ca sunt atat de bune sau atat de rele pe cat s-a lasat sa se inteleaga la finalul romanului, acest lucru fiind un alt plus al cartii.

Recomand seria oricarui cititor care doreste sa aiba parte de o lectura placuta, relaxanta si in acelasi timp capabila sa-l tina permanent in alerta, seria “Starters” fiind cu siguranta una dintre acele distopii care ies in evidenta prin originalitate.

Recenzie carte: "Starters" de Lissa Price

De foarte mult timp am vrut sa citesc cele doua volume din seria “Starters” de Lissa Price, convinsa atat de ideea romanelor, cat si de recenziile pozitive pe care le-am citit. Dupa ce am terminat primul volum, “Starters”, pot zice ca romanul merita toate laudele pe care le-a primit si inca mai multe de atat, cartea ajungand rapid si in top-ul distopiilor mele preferate.

In urma Razboiului Porilor populatia planetei a suferit o scadere drastica, ramanand in viata doar cei care au fost vaccinati: tinerii (Starterii), batranii (Enderii) si persoanele de varsta mijlocie cu suficiente relatii si resurse materiale pentru a cumpara in secret vaccinul. Cum tehnologia le permitea oamenilor sa traiasca pana la varste inaintate de aproape 200 de ani, s-a decis ca tinerilor sa nu li se permita sa lucreze pentru ca batranii sa poata avea locuri de munca. Daca unii Starteri au fost destul de norocosi pentru a fi revendicati si luati sub aripa protectoare a unui Ender, ceilalti trebuie sa supravietuiasca pe strazi, sa lupte pentru mancare si sunt in permanenta vanati de autoritati, care incearca sa ii arunce in Institutii asemanatoare unor lagare. Intr-o lume in care batranii par a avea totul, mai exista un singur lucru pe care doar Starterii il au: tineretea.

Callie este o tanara in varsta de 16 ani, nerevendicata, care face tot posibilul pentru a supravietui pe strazi. Cum fratele ei este grav bolnav, fata isi da seama ca singura ei sansa de salvare este sa mearga la Destinatii Splendide, un loc care promite sa le ofere tuturor ceea ce isi doresc. Astfel, prin intermediul tehnologiei detinute de acestia, batranii ce isi doresc sa fie tineri din nou pot inchiria corpul unui Starter pentru o perioada limitata de timp. In cazul lui Callie insa lucrurile nu merg asa cum trebuie, iar fata se trezeste inapoi in corpul ei inainte de finalizarea inchirierii.

Mi-a placut foarte mult ideea romanului si mai ales posibilitatea transferului intr-un alt corp. Daca lucrurile ar sta cu adevarat asa cum erau prezentate in contractul initial de la Destinatii Splendide si ar exista o supraveghere mai stricta a “chiriasilor”, probabil lucrurile ar fi mers intr-o directie mai buna, atat pentru cei care isi inchiriaza corpul, cat si pentru chiriasi.

Lissa Price a reusit sa construiasca o lume veridica, in care personajele sunt complexe si realiste. Autoarea distruge ideea conform careia o data cu varsta vine si intelepciunea si demonstreaza ca o persoana egoista si rea va fi intodeauna asa, indiferent de varsta inaintata la care ajunge.

Callie a fost unul dintre personajele mele preferate si m-am bucurat sa vad ca autoarea a reusit sa construiasca o protagonista echilibrata, care sa castige inimile cititorilor. Cand am inceput sa citesc cartea imi era teama ca o sa am parte de acea protagonista perfecta, care face totul perfect si care nu greseste niciodata sau de acea protagonista proasta, care ia intodeauna cele mai stupide decizii. Din fericire, Callie nu intra in aceste tipare si reuseste sa fie un personaj echilibrat si realist. Mi-a placut foarte mult si legatura intre aceasta si Helena, in unele momente relatia dintre cele doua amintindu-mi de cea dintre Wanda si Melanie din romanul “Gazda” de Stephenie Meyer.

Recomand romanul tuturor celor care citesc cu placere distopiile deoarece sunt sigura ca atunci cand vor incepe sa citeasca “Starters”, nu se vor opri pana nu vor ajunge la finalul acestuia.

Leapsa: Problemele cititorilor

Am primit aceasta leapsa de la Ghanda, careia ii multumesc pentru nominalizare ^^

1. Ai sute de carti care asteapta sa fie citite, cum naiba alegi dintre ele care sa fie urmatoarea ta lectura?

Nu pot sa zic ca am o regula anume atunci cand aleg ce carte urmeaza sa citesc. In general ma bazez pe instinct, pe acel ceva care te face sa zici “Aceasta este cartea pe care vreau sa o citesc acum!”.

2. Esti la jumatatea unei carti si nu-ti place. O lasi balta sau continui sa citesti?

In general nu-mi place sa renunt la o carte pe care am inceput sa o citesc, indiferent cat de mult ma enerveaza in acel moment. Exista, desigur si exceptii, singurele carti la care am renuntat din a le citi fiind cele din seria “Stapanul Inelelor” de J. R. R. Tolkien. Descrierile mult prea lungi si mult prea detaliate si plictisitoare pentru mine m-au facut sa abandonez undeva pe la mijlocul primului volum.

3. Vine sfarsitul anului, iar tu esti atat de aproape, dar atat de departe de a-ti atinge numarul de carti pe care ti le-ai propus sa le citesti anul asta. Mai incerci sa prinzi din urma? Si daca da, cum?

Sincer, nu am numarat niciodata cartile pe care le-am citit intr-un an si nici nu mi-am propus sa citesc un numar anume de carti. Mi s-a intamplat uneori sa nu pot sa citesc nici macar o carte timp de o luna sau doua din cauza programului foarte incarcat, dar si sa citesc trei sau patru carti in cateva zile in care am avut timp si chef sa stau pur si simplu si sa ma relaxez alaturi de o carte buna.

4. Copertile unei serii care-ti place nu se potrivesc. Cum reactionezi?

In general nu dau foarte multa atentie la coperta cu exceptia cazurilor in care imi place foarte mult cum arata. Saaaau, cu exceptia cazurilor in care coperta si descrierea m-au facut sa cred ca o sa fie o carte interesanta, daca nu chiar geniala si m-am trezit in timpul lecturii intrebandu-ma ce citesc – a se vedea “Piercing” de Ryu Murakami.

5. Toata lumea iubeste o carte care tie nu-ti place. Cu cine totusi impartasesti opinii asemanatoare?

Oricat de asemanatoare ar fi gusturile in ceea ce priveste cititul si oricat de mult ar semana in general opiniile in privinta cartilor intodeauna va exista Acea carte in privinta careia sa nu fie toata lumea de acord. Mi s-a intamplat ca prietenilor sau persoanelor al carui blog il urmaresc sa le placa o carte care mie mi-a scos peri albi sau sa “desfiinteze” o carte pe care eu am considerat-o o capodopera. Reciproca e si ea valabila. In general, in astfel de situatii fiecare isi expune parerea si “we agree to disagree”.

6. Citesti o carte si esti aproape de a incepe sa plangi in public. Ce faci?

In general eu citesc doar acasa, cand pot sa ma bucur de lectura linistita, fara zgomotul si aglomeratia din masina, tramvai, metrou si asa mai departe. Din acest motiv, nu am nici cea mai mica idee ce as face     intr-o astfel de situatie.

7. Ultima carte dintr-o serie care iti place tocmai a aparut, insa nu mai tii minte nimic din volumele anterioare. Recitesti volumele? Sari peste ultima carte? Cauti rezumate? Plangi in frustrare?

Mi s-a intamplat de cateva ori ca din cauza timpului lung intre aparitii sa uit intamplarile din volumele anterioare, iar atunci pur si simplu le-am recitit. Desi mi-a fost putin teama de faptul ca atunci cand o sa recitesc acele carti nu o sa-mi mai placa la fel de mult ca si prima data, in general am avut noroc si m-am bucurat la fel de mult de lectura.

8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, sa-ti imprumute cartile. Cum le spui oamenilor, politicos, “nu” atunci cand te intreaba?

Desi mereu exista teama de a primi cartea inapoi “vatamata”, daca am incredere intr-o persoana ii imprumut cu placere cartea, in speranta ca o sa-i placa la fel de mult ca si mie. Daca se intampla ca o persoana care nu a stiut cum sa aiba grija de carte sa ceara din nou sa-i imprumut un roman ii spun direct “nu” si ii si explic motivul refuzului.

9. Ai inceput si ai lasat balta cinci carti luna trecuta. Cum treci peste sentimentul enervant de neputinta cand vine vorba de citit?

Nu mi s-a intamplat pana acum sa nu citesc nimic timp de o luna pentru ca nu aveam chef de citit. Au fost perioade in care nu m-am atins de carti din cauza programului incarcat, dar niciodata pentru ca aveam o perioada in care nu aveam chef sa citesc.

10. Sunt atat de multe carti care apar in aceasta perioada si abia astepti sa le citesti. Cat de multe dintre ele chiar iti cumperi?

In general nu cumpar o carte atunci cand apare decat daca este una din acele carti pe care TREBUIE sa le citesc chiar in acel moment. De obicei cumpar cartile de la targuri de carte, lansari sau de Black Friday, evenimente in urma carora teancul meu de carti de citit atinge mereu inaltimi … neasteptat de mari.

11. Dupa ce ti-ai cumparat cartile pe care abia asteptai sa le citesti, cat timp va mai trece pana cand chiar vei incepe sa le citesti?

Din pacate, uneori dureaza mult … foarte mult … am in biblioteca cateva carti care asteapta de aproape un an sa le vina randul, dar sper sa am cat mai curand timpul necesar pentru a le citi.

Dau leapsa mai departe blog-urilor Reader’s Republic si Walking on letters.

Recenzie carte: "... si la sfarsit a mai ramas cosmarul" de Oliviu Craznic

In ultima vreme, majoritatea cartilor pe care le-am citit au prezentat creaturile noptii intr-o lumina favorabila, acestea devenind uneori chiar cele mai indragite personaje. Desi prin natura lor erau rele, in timpul lecturii ajungeai la concluzia ca sunt doar diferite si neintelese. Desi faceau greseli, tocmai aceste greseli le umanizau si le apropiau de cititor, transformandu-le in cele mai interesante si indragite personaje. Opera lui Oliviu Craznic schimba insa acest lucru si aminteste in romanul “… si la sfarsit a mai ramas cosmarul” faptul ca raul e Rau si nu trebuie niciodata subestimat.

Invitat la nunta marchizei Josephine de Lauras, o tanara pe care a intalnit-o o singura data in urma cu mai bine de un an, cavalerul Arthur de Seragens ajunge in Castelul Ultimelor Turnuri, un loc despre care se sopteste ca se afla sub conducerea fortelor Raului. Impreuna cu prietenul sau din copilarie, vicontele de Vincennes, Arthur incepe sa observe ca invitatii sunt alesi cu aproape mult prea multa grija de catre un papusar misterios. Atunci cand Raul isi face cu adevarat simtita prezenta si oaspetii incep sa cada in bratele Mortii, Arthur trebuie sa se alieze cu invitatii de la nunta ramasi in viata, uniti de un scop comun, dar separati de secrete, tradari si neincredere. Cum fiecare invitat este invaluit in mister si are propriile lui secrete mai mult sau mai putin intunecate, Binele pare sa aiba din ce in ce mai putine sanse in fata fortelor Raului…

Inca de la inceput am avut senzatia ca personajele romanului sunt doar pioni pe o tabla de sah, prinsi in mijlocul unui joc fara de reguli intre Bine si Rau. Daca in jocul de sah piesele sunt albe si negre, in acest joc toate piesele sunt gri, suspiciunile, barfele si neincrederea plutind printre personaje.

Alaturi de Arthur am incercat si eu sa descopar cine se ascunde in spatele crimelor si ororilor, sa aflu chipul uman in spatele caruia se ascunde forta inumana a Raului, dar nu am reusit sa fac acest lucru, banuind mereu persoana gresita. Astfel, nu pot decat sa fiu de acord cu vorbele spuse de Ioana Lazarescu in anexa romanului, “… si la sfarsit au mai ramas intrebarile”: “Tot ce au reusit insa personajele a fost, in cuvintele autorului, sa faca ceea ce trebuie, cui nu trebuia.”

Mi-a placut foarte mult modul de a scrie al autorului, fiecare pagina fiind imbibata cu suspans si mister, acest lucru facandu-ma sa nu vreau sa las cartea din mana, spunand mereu ca mai citesc o pagina, pentru ca mai apoi sa termin un capitol.

Mi-au placut personajele romanului, in special vicontele de Vincennes, singurul care mi-a amintit cu adevarat de cavalerii din Evul Mediu prin felul lui de a fi si prin curajul uneori prostesc de a se arunca in situatii primejdioase. Un alt personaj care mi-a placut si despre care consider ca merita ceva mai bun este marchiza Josephine. Totusi, modul in care au decurs lucrurile in ceea ce o priveste se potriveste perfect cu atmosfera gotica a romanului si evidentiaza inca o data intunecimea Raului. Un personaj destul de controversat, despre care inca am sentimente contradictorii este Albert de Guy, inchizitorul. Recunosc, nu am o parere prea buna despre Inchizitie, despre arderile pe rug si torturile la care erau supusi cei banuiti de practicarea magiei negre, dar Albert reuseste cumva sa prezinte lucrurile intr-o cu totul alta lumina. In privinta intamplarilor din Castelul Utlimelor Turnuri, au fost faptele lui un abuz ascuns in spatele ideii ca scopul scuza mijloacele sau a fost un rau necesar? Inca oscilez intre cele doua si nu cred ca il pot incadra pe Albert intr-o categorie, el insusi fiind, din punctul meu de vedere, o contradictie – un om al Binelui, dar care, prin faptele sale (necesare?) pare la fel de crud si inspaimantatorul precum creaturile Raului.

Un alt plus al romanului a fost si postfata scrisa de autor, “O saga in negru”, care prezinta nu doar motivatia si scopul acestuia, dar si numeroase surse si teme de inspiratie abordate in roman pentru ca oricine doreste sa afle mai mult sa aiba un punct de plecare.

Mi-a placut foarte mult romanul “… si la sfarsit a mai ramas cosmarul” si il recomand tuturor celor care vor sa citeasca o carte care sa le aminteasca de vechile legende si mituri, in care raul era cu adevarat Rau.

Recenzie carte: CPSF Anticipatia #1

Prima data am aflat despre Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice Anticipatia de pe blog-ul Ghandei si cum seria parea interesanta, dand impresia unei oaze de liniste pentru fanii SF, in luna mai am profitat de oferta de atunci a editurii Nemira pentru a cumpara numerele ce aparusera pana in acel moment. Cumva insa am tot citit alte romane intre timp, lasand numerele din revista sa astepte cuminti in biblioteca pana acum cateva saptamani cand am citit primul numar din CPSF.

Cum eu nu am avut ocazia sa citesc revista atunci cand a aparut ea pentru prima data, in anii '50, m-am bucurat sa gasesc in primul numar al actualei editii o scurta istorie a Colectiei de Povestiri Stiintifico-Fantastice, scrisa cu mult talent de catre Mircea Oprita.

Povestea “vedeta” a primului numar a fost “Insula”, scrisa de Peter Watts, o povestire captivanta, cu un final neasteptat. Actiunea din “Insula” ne poarta la bordul navei Eriophora, o nava condusa de un computer – Cimpanzeul, oamenii de pe aceasta aflandu-se in hibernare. Scopul navei este de a construi Porti ce unesc diverse locatii din spatiu, usurand astfel modul de a calatori. Cand Sunday este trezita din hibernare prezentul pare sa o loveasca din toate partile: nu doar ca descopera ca are un copil ce s-a nascut in timp ce ea era in hibernare, Dix, dar se pare ca acesta a si fost crescut de catre Cimpanzeu, fata de care Sunday are anumite resentimente. Mai mult de atat, motivul trezirii ei din hibernare este faptul ca nava a primit un semnal din apropierea unei stele, nici Dix si nici Cimpanzeul nefiind capabili sa inteleaga mesajul sau sa decida daca entitatea care l-a transmis este sau nu inteligenta.

Mi-a placut faptul ca pe langa povestea despre o posibila prima intalnire intre omenire si o entitate inteligenta din spatiu, povestea din “Insula” este presarata cu numeroase detalii care ofera cititorului informatii despre intamplari din trecut, precum revolta oamenilor impotriva tehnologiei. Finalul povestii reprezinta o adevarata intorsatura de situatie si, in ciuda faptului ca ofera raspunsuri la numeroase intrebari, lasa in urma la fel de multe intrebari, provocand cititorul sa se gandeasca si sa-si gaseasca propriile raspunsuri.

Un alt lucru care mi-a placut la acest prim numar a fost articolul Alinei Sarbu, “Stiinta si fantastic”, in care sunt explicate majoritatea tehnologiilor prezente in “Insula”.

Recomand CPSF Anticipatia fanilor SF deoarece sunt sigura ca va reprezenta o lectura pe placul lor.  

Recenzie carte: "Din intelepciunea lui Tyrion Lannister" de George R. R. Martin

Seria “Cantec de gheata si foc” de George R. R. Martin este una dintre preferatele mele, iar atunci cand am vazut ca cei de la editura Nemira au adus la noi “Din intelepciunea lui Tyrion Lannister” m-am bucurat foarte mult, Tyrion fiind unul dintre personajele mele preferate din serie.

“Din intelepciunea lui Tyrion Lannister” aduna in paginile sale unele dintre cele mai iubite, sarcastice si amuzante replici ale simpaticului pitic. Citatele sunt impartite pe mai multe “categorii” in functie de subiectul abordat, in carte fiind adunate parerile lui Tyrion “Despre cum e sa fii pitic”, “Despre puterea cuvintelor”, “Despre amor”, ”Despre valori de familie”, “Despre conditia umana”, “Despre muzica”, “Despre mancare si bautura”, “Despre regi”, “Despre realpolitik”, “Despre dragoni si alte mituri” si “Despre religie”, dar si despre “Arta razboiului”, “Arta de a-ti salva pielea” si “Arta de a minti”.

Citind citatele mi-am amintit majoritatea situatiilor in care Tyrion a spus acele replici, amuzandu-ma la fel de mult pe cat m-am amuzat si cand le-am citit prima data in cartile din seria “Cantec de gheata si foc”.

Mi-au placut foarte mult si caricaturile din carte, Jonty Clark dovedindu-si talentul prin realizarea acestor ilustratii.

Singurul lucru care m-a dezamagit putin a fost calitatea cartii din punct de vedere tipografic. Mi-ar fi placut ca cei de la editura Nemira sa fie putin mai atenti la modul de legare a paginilor deoarece acestea se dezlipesc foarte usor si exista riscul de a le pierde. Totusi, nu stiu sigur daca asa sunt toate exemplarele sau pur si simplu am avut eu ghinion, dar, din fericire, acest mic amanunt nu strica bucuria lecturii.

“Din intelepciunea lui Tyrion Lannister” este o carte mica si relaxanta, pe care o recomand in special fanilor “Cantec de gheata si foc”, acestia avand ocazia, la fel ca si mine, sa-si aminteasca momentele si situatiile in care Tyrion a spus acele replici. Totusi, ar putea incerca sa citeasca aceasta carte si cei care nu sunt familiarizati cu tinuturile din Westeros, replicile sarcastice ale lui Tyrion putand reprezenta exact imboldul necesar pentru a citi seria lui George R. R. Martin.  

Leapsa: Autumn Melancholy

Am vazut acum ceva timp aceasta leapsa pe blog-ul Walking on letters si am vrut inca de atunci sa raspund la ea, dar nu am avut timpul necesar pana acum. Dar, cum este inca toamna, o sa aplic principiul mai bine mai tarziu decat niciodata si voi raspunde si eu la intrebari.

Reguli:

- ataseaza in postare si bannerul tag-ului

- da mai departe tag-ul si altora

* 4 cuvinte care iti vin in minte atunci cand spui toamna

Frunze, ploaie, crizanteme si gladiole

* 4 senzatii pe care le simti in acest anotimp

Liniste, melancolie, inspiratie, fericire

* 4 planuri pe care vrei sa le indeplinesti in toamna asta

Daca la faptul ca nu obisnuiesc sa imi fac prea multe planuri pe perioade scurte de timp adaug si faptul ca suntem in luna noiembrie deja imi este destul de greu sa raspund la aceasta intrebare. Voi mentiona totusi ca planuiesc sa ma bucur de zilele de toamna ramase, sa ajung la targul de carte Gaudeamus de la sfarsitul lunii si sa profit si de Black Friday pentru a-mi completa colectia de carti (pentru ca mereu exista Acea carte pe care inca nu ai apucat sa o cumperi), sa finalizez aplicatia pentru lucrarea de licenta, sa ma bucur de timpul pe care il mai am pentru a citii cateva romane din teancul “De citit” si, de ce nu, poate sa reusesc sa ajung la zi cu serialele (poate!).

* Transcrie citatul tau preferat despre toamna

Primele cuvinte care imi vin in minte sunt celebrele versuri ale lui Nichita Stanescu:

“A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

Cu umbra unui copac, sau, mai bine, cu umbra ta.”

* Acum creeaza tu un scurt fragment / cateva versuri dedicate acestui anotimp: (cerinta optionala, daca aveti inspiratie)

Daca trebuia sa fac acest lucru in perioada cand eram la liceu, probabil mi-ar fi fost usor, acum insa ma simt mult prea lipsita de insipiratie asa ca voi sari peste aceasta cerinta.

1. Covor de frunze: Carti citite de tine cu un subiect mai trist, dar care au pana la final un mesaj optimist (si ce mesaje ti-au transmis)

“Din Bagdad, cu dragoste” de lt.-col. Jay Copelman si Melinda Roth este acel gen de carte care reuseste sa iti redea speranta in omenire si sa-ti aminteasca ca mai sunt si persoane capabile sa iubeasca si sa pretuiasca inocenta, blandetea si nevinovatia unui animal.

“Hotul de carti” de Markus Zusak aminteste de calitati precum bunatate, onoare, toleranta, calitati pe care insa nu toata lumea le are.

2. Picaturi de ploaie: Ultima carte citita care te-a facut sa lacrimezi si 2-3 cuvinte despre carte.

Desi nu obisnuiesc sa plang in timp ce citesc o carte, exista si cateva romane care au reusit sa faca imposibilul posibil din acest punct de vedere. Unele dintre aceste “romane – exceptie de la regula” se numara “Din Bagdad, cu dragoste” de lt.-col. Jay Copelman si Melinda Roth, “Adio, Ringo!” de Traian Tandin si “Hotul de carti” de Markus Zusak.

3. Cana aburinda cu ceai / ciocolata calda: O carte care ti-a incalzit sufletul in zilele reci.

Aici chiar nu stiu ce sa aleg, dar pana la urma voi mentiona romanul lui Robert J. Sawyer, “Flashforward”.

4. Plimbare lunga prin parc: O carte cu multe pagini, pe care ai citit-o fara sa simti cum trece timpul.

Asta cu siguranta este o intrebare la care nu trebuie sa ma gandesc prea mult inainte de a raspunde: seria “Cantec de gheata si foc” de George R. R. Martin.

5. Pulover calduros: Cea mai dragalasa carte pe care ai citit-o vreodata.

Ehm … in ce sens dragalasa? Daca ma gandesc la carti dragalase in sensul ca au fost scrise pentru copii cu siguranta voi mentiona cartile din seria “Tara Duncan” de Sophie Audoin-Mamikonian. Daca ma gandesc la dragalasa in sensul larg al cuvantului o sa aleg “Sapte zile pentru o eternitate” de Marc Levy, cei doi protagonisti, Lucas si Zofia, fiind pur si simplu adorabili.

6. Must (suc de struguri): O carte excesiv de siropoasa, plina de dulcegarii.

Cu siguranta “Te iubesc” de Catherine Sguret, o carte ce a reusit sa-mi scoata peri albi in timpul lecturii. Pe langa acest roman voi mentiona si “Creatura” de Nely Cab, pentru ca da, se pare ca David nu era destul de enervant si fara sa aiba niste replici siropoase …

7. Dovleac sculptat: Lectura ideala pentru Halloween.

Nu prea am reusit eu sa citesc de Halloween, dar cred ca in aceasta perioada se potrivesc perfect romanele horror, precum “Carrie” sau “Christine” de Stephen King.

8. Ceata de toamna: O carte complicata pe care nu ai inteles-o, pe care nu ai reusit sa o  deslusesti integral.

Chiar nu stiu ce carte sa mentionez aici. Poate candva am citit o carte pe care atunci nu am inteles-o in totalitate, dar acum nu imi vine nici un roman de acest gen in minte.

9. Miros de scortisoara: O carte tentanta, de care te-ai apuca chiar acum sa o citesti, daca ar fi in posesia ta.

“The Winds of Winter”! Pacat insa ca nu a fost inca publicata … si nici terminata de catre autor … Asteptam, asteptam ….

10. Castane: O carte de care dai peste tot, despre care se scrie pe toate blog-urile, dar care tie nu ti-a trezit interesul pana acum.

Cred ca aici pot mentiona mai multe carti, printre care “nymphette_dark99” de Cristina Nemerovski si “Fluturi” de Irina Binder.

11. Melancolie: Cartea pe care o recomanzi tuturor sa o citeasca toamna asta.

Cartile din seria “Cantec de gheata si foc” de George R.R. Martin si romanul “Erebos – Jocul razbunarii” de Ursula Poznanski.

Leapsa o poate prelua oricine doreste, dar voi mentiona blog-urile Jurnalul unei cititoare si Reader’s Republic.