Recenzie carte: "Cronicile martiene" de Ray Bradbury

Cand am inceput sa citesc “Cronicile martiene” aveam asteptari foarte mari de la aceasta carte, lucru datorat probabil numeroaselor cuvinte de lauda auzite la adresa modului de a scrie al autorului. Desi mi-a placut modul in care Ray Bradbury a prezentat lucrurile, am simtit ca romanul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor pe care le aveam, lucru datorat probabil structurii romanului sau personajelor prezente in acesta.

Romanul lui Ray Bradbury contine mai multe povestiri ce par initial a nu avea legatura una cu alta, dar care, impreuna, prezinta colonizarea planetei Marte. Manati de dorinta de a scapa de razboaiele ce ameninta Pamantul, oamenii decid sa evadeze, gasindu-si refugiul pe planeta rosie. Dupa mai multe incercari esuate, pamantenii reusesc sa cucereasca batrana planeta, descoperind ca aproape toti martienii au fost ucisi de o boala adusa de pe Pamant. Bucurosi de victoria lor, oamenii nu sunt multumiti cu simplul fapt ca au distrus o civilizatie si continua sa faca ceea ce stiu ei cel mai bine: sa distruga intreaga planeta.

Desi povestea si intriga este simpla, in unele momente romanul parand chiar plictisitor, Ray Bradbury reuseste sa se joace cu sentimentele cititorului, reusind sa te faca uneori sa iti fie rusine pentru ca faci parte din rasa umana, iar alte ori sa fii mandru de semenii tai, sau, mai bine spus, de o parte dintre acestia.

Mi-a placut faptul ca dincolo de talentul oamenilor de a distruge tot ceea ce ii inconjoara, autorul prezinta si o alta problema: nehotararea oamenilor in ceea ce vor defapt de la viata. Pamantenii fug de pe Terra pentru a scapa de lucrurile de aici, de a scapa de societatea in care traiesc, dar, ajunsi pe Marte, construiesc acelasi lucru, distrug minunatiile lasate in urma de civilizatia martiana pentru a face locul sa arate precum Pamantul, cladind o societate exact ca cea din care incearca sa evadeze.

Unul dintre capitolele mele preferate (sau mai bine zis una dintre povestirile mele preferate) este “Usher II”, care prezinta povestea unui iubitor de carte, Stendahl. In acest capitol, printre numeroasele referinte la operele lui Edgar Allan Poe, am gasit si o referinta la un alt roman al autorului pe care vreau de foarte mult timp sa-l citesc, “Fahrenheit 451”, lucru care m-a facut si mai curioasa decat eram in privinta acestuia.

Majoritatea personajelor din roman mi s-au parut enervante sau mult prea simple pentru a le da atentie, parand false si mereu in extreme. Au fost insa si cateva personaje care mi-au fost simpatice precum arheologul Spender si capitanul Wilder, martiana Ylla si martianul “Tom” din povestirea intitulata “Martianul”.

Desi romanul lui Bradbury nu mi s-a parut o capodopera, a fost totusi o lectura placuta care m-a facut sa vreau sa citesc cat mai curand si alte carti ale acestuia.

Recenzie carte: "Dansul dragonilor" de George R. R. Martin

A trecut mai bine de o luna de cand am terminat de citit “Dansul dragonilor”, dar poate este mai bine ca nu am scris atunci recenzia deoarece probabil as fi scris doar despre Jon si despre cat de mult vreau sa citesc urmatorul volum. Acum insa am reusit sa-mi pun oarecum ordine in idei si sa ma gandesc, macar putin, si la celelalte personaje din roman.

Actiunea din “Dansul dragonilor” merge in mare parte in paralel cu cea din “Festinul ciorilor”, oferindu-ne posibilitatea de a afla ce s-a intamplat cu personajele ce nu au aparut in volumul anterior, precum Jon, Daenerys si Tyrion.

In primele patru volume Daenerys a fost unul dintre personajele mele preferate, dar in “Dansul dragonilor” aceasta a fost o adevarata dezamagire pentru mine. Desi inteleg ca avea si alte probleme si lucruri carora trebuia sa le acorde atentie, ea a uitat sa se ocupe de cel mai important lucru: de dragonii ei. Cat despre decizia pe care a luat-o in privinta lor cred ca a fost cea mai proasta decizie posibila. La un moment dat era o scena in care ea se plangea ca de cand i-a inchis, Viserion si Rhaegal au devenit mai salbatici. Cum sa nu devina mai salbatici dupa ce s-au trezit inchisi in intuneric, tradati de singura fiinta in care aveau incredere si pe care o considerau mama lor!?

Jon Snow a ramas unul dintre personajele mele preferate si cu siguranta cel care ma face sa vreau sa citesc cat mai curand volumul urmator. Desi aveam de mult timp aceasta banuiala, dupa ce am citit “Dansul Dragonilor” sunt sigura ca el este Azor Ahai, iar evenimentul din ultimul capitol reprezinta doar renasterea lui sub forma eroului asteptat de Melisandre.

Un alt personaj care mi-a ramas la fel de simpatic ca si in celelate volume este Tyrion, desi, in acest roman a parut sa-si piarda putin din farmec. Totusi, tinand cont de toate intamplarile prin care a trecut, nu-l pot condamna ca a mai diminuat putin numarul replicilor sarcastice, mai ales ca acestea pareau sa-i aduca constant numai belele.

“Dansul dragonilor” a fost un roman la fel de captivant ca si celelalte volume, dar, cumva, mi-a dat senzatia ca el reprezinta doar linistea dinaintea furtunii. In asteptarea aparitiei urmatorului volum nu pot decat sa va recomand sa cititi seria “Cantec de gheata si foc” si sa va lasati purtati de aripile puternicile ale dragonilor in periculosul taram Westeros.

Leapsa: Back to school

Am primit aceasta leapsa de la Ghanda si mi s-a parut foarte simpatica, provocandu-ma sa imi amintesc de anii de liceu, dar si de materiile pe care le-am iubit sau poate le-am urat in acea perioada. Indiferent daca mi-au placut sau nu, recunosc ca nu m-am gandit vreodata sa le asociez cu o carte anume (poate doar cu manualul materiei respective),  asa ca aceasta leapsa este pe cat de simpatica, pe atat de interesanta.

Reguli:

1. Incorporati imaginea tag-ului in postarea voastra

2. Dati tag-ul mai departe

3. Nu mentionati aceleasi carti de doua ori

4. Postati link-ul cu leapsa completata pe blog-ul Padeniye

1) Romana: luati cartea preferata de anul acesta si deschideti-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieti mai jos ceea ce se afla acolo, mentionand de unde ati luat fragmentul.

Anul acesta am reusit sa citesc seria “Cantec de gheata si foc” de George R. R. Martin si fiecare volum din aceasta serie a devenit preferatul meu in momentul lecturii. Dar, cum trebuie sa aleg o singura carte, voi alege cel de-al treilea volum al seriei, “Iuresul sabiilor”.

“Acela e fratele tau? intreba Sansa.”

(Trebuia neaparat sa fie o replica a Sansei, nu-i asa? -_-  )

2) Geografie: Ati citit anul acesta (sau in decursul a doi ani) vreo carte cu o coperta verde sau care sa aiba pe ea ceva legat de natura? Daca da, puneti o fotografie cu ea.

3) Istorie: Va plac biografiile sau cartile care trateaza ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ati citit-o, care sa urmareasca astfel de subiecte?

Biiiine, aici am o mica problema pentru ca eu nu prea ma dau in vant dupa cartile istorice sau biografice. Cred totusi ca pot incadra aici cartiile citite in liceu pentru studiile de caz si dezbaterile literare facute la limba si literatura romana.

4) Sport: Sa faci sport este un lucru benefic corpului, te improspatezi si-ti da o stare fresh dupa; in ciuda faptului ca esti obosit de mori, tot te vei simti mai bine. Ce carte fresh, usor de citit, ati lecturat si care v-a placut?

In aceasta categorie ar putea intra majoritatea cartilor din colectia “Chic”, dar voi alege un roman care nu face parte din aceasta colectie, mai exact “Clubul V” de Kate Brian.

5) Matematica: Chiar daca matematica nu este o materie agreata de multa lume, tot trebuie sa o faci, chiar daca dureaza mai mult timp sa o intelegi. La ce carte ti-ar fi foarte greu sa renunti, pentru a invata?

In mod straniu, in liceu matematica era una dintre materiile mele preferate. Totusi, in general, atunci cand ai de invatat, orice roman devine mai interesant decat cursurile sau materialele pe care trebuie sa le inveti asa ca pot spune ca nu exista o carte anume care sa intre in aceasta categorie. Sau, mai bine zis, in aceasta categorie intra absolut toate romanele citite, fiecare dintre ele refuzand sa fie parasit pentru cursuri.

6) Desen: Sa desenezi, sa pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa in timpul generalei, dar chiar si in liceu pentru unii. Culorile iti dadeau imaginatie asa ca: ce coperta a unei carti o urasti din tot sufletul si ai vrea sa o schimbi daca ai avea ocazia?

Tinand cont de “talentul” meu la desen, numai relaxante nu erau orele acestea. :))

In general nu dau foarte multa atentie copertei unei carti si incerc sa nu judec o carte dupa coperta, dar, exista uneori si exceptii. Una dintre cartile carora as vrea sa le modific copertile este “Piercing” de Riu Murakami pentru ca aceasta are un talent aparte de a te induce in eroare. Coperta e draguta si simpatica si m-a facut sa ma gandesti la anime-uri, prezentarea era si ea interesanta, dar, dupa ce am terminat cartea efectiv ma uitam la ea, gandindu-ma “Ce tocmai am citit!?”

7) Biologie: Tuturor ne plac animalele si nu cred ca exista cineva care sa nu iubeasca un animal, oricat de dragut sau inspaimantator ar fi el. Postati mai jos o poza a unei carti in care apar astfel de vietati.

8) Engleza: Multi cititori au in biblioteca literatura internationala, asa ca presupun ca printre sumedenile de carti se strecoara si un autor preferat. Ce scriitor american sau englez va place cel mai mult? Descrieti-i in trei cuvinte ideile sau modul de a scrie.

Aici as avea o lista foarte lungta de autori, dar ii voi mentiona pe primii trei care imi vin in minte: J.K.Rowling, George R.R. Martin si Dan Brown. Fiecare dintre ei are un mod unic de a scrie care te face ca atunci cand incepi sa citesti o carte scrisa de ei sa patrunzi intr-o alta lume, una in care misterul si magia te pandesc si te insotesc pe tot parcursul lecturii si nimic nu pare imposibil.

9) Muzica: Sa asculti muzica este ceva relaxant, care te face sa zambesti, iar cea impletita cu cititul este cu atat mai buna. Aveti vreo carte care sa va fi facut sa cantati (la figurat) de fericire atunci cand ati terminat-o? Sau o melodie pe care sa o fi descoperit intr-o carte?

Singura melodie pe care imi amintesc ca am cautat-o dupa ce am citit de ea intr-o carte cred ca este Clar de luna a lui Debussy. Imi amintesc ca dadusem de ea acum cativa ani, pe cand citeam Saga Amurg si, dupa ce am ascultat-o, aceasta a ajuns in playlist-ul meu si o mai ascult si acum, cand vreau o melodie linistita, fara versuri.

10) Dorinta: Sunt ferm convinsa ca exista o carte pe care va doriti foarte mult sa puneti mana. Care este aceea si de ce vreti atat de mult sa o cititi?

In mod clar volumul 6 din seria “Cantec de gheata si foc”. Dupa ce am terminat "Dansul dragonilor" si mai ales dupa ce am citit un anumit capitol despre unul dintre personajele mele preferate vreau sa aflu cat mai repede ce soarta a avut acesta. Optimismul meu si faptul ca sunt destul de sigura ca acesta este Azor Ahai, iar evenimentul respectiv reprezinta renasterea lui profetica, plus alte cateva indicii ma fac sa fiu sigura ca nu a murit, dar cum George R. R. Martin e maestrul intorsaturilor de situatie, pana nu citesc ca el e in viata, nu pot fii sigura de nimic. Prin urmare, nu pot decat sa ma alatur fanilor seriei si sa spun alaturi de ei: “Vrem sa citim The Winds of Winter!”

Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, dar voi nominaliza blog-urile “Reader’s Republic” si “Walking on letters”.

Cerere de motivare a absentelor :)

Inainte sa incep sa scriu acest articol m-am uitat la data la care am postat ultima oara si inca nu imi vine sa cred ca a trecut mai bine de o luna de atunci. Am vazut ca in aceasta perioada am primit cateva lepse de la mai multe blog-uri si imi pare rau ca inca nu am reusit sa raspund la ele, dar promit ca in zilele urmatoare voi incerca sa profit de zilele de vacanta pe care le mai am si voi incerca sa postez toate articolele pe care le planuiesc de saptamani intregi, inclusiv lepsele primite.

Cand eram la liceu, daca lipseam de la scoala trebuia sa aducem scutire si sa ne motivam absentele. Cum pe 15 septembrie a sunat clopotelul pentru elevi, voi incerca sa-mi amintesc si eu de zilele de scoala si va voi prezenta cererea mea de motivare a absentelor :))

In primele zile din august am incercat sa scap de caldura infernala care prinsese in ghearele ei Bucurestiul si am plecat cu ai mei in concediu la munte. Si cum prin ai mei inteleg si patrupedul familiei am cautat un loc linistit si care sa permita accesul animalutelor. Prima conditie – loc linistit – ne-a facut sa alegem Timisul de Jos, iar cea de-a doua conditie – accesul animalelor permis – ne-a indreptat spre pensiunea Sapte Scari.

Cu bagajele facute, cazarea stabilita si catelul in masina am plecat la drum, care, desi a fost scurt, a oferit cateva peisaje superbe, acompaniate de un aer cu atat mai curat cu cat ne apropiam de destinatie.

Zilele petrecute la munte au trecut in zbor si pot spune ca acum, cand ma gandesc la ele, imi vin in minte doar amintiri placute. Zona a fost in general linistita, dar, din pacate, fiind destul de aproape de punctul de plecare spre Canionul Sapte Scari, in weekend orice urma de liniste era alungata de grupurile galagioase de turisti. In plus, sa te plimbi cu catelul prin jur nu era cel mai usor lucru, simpla trecere pe strada principala facand toti cateii din Timisul de Jos sa simta nevoia de a-si proteja teritoriul.

In zilele in care am stat la munte am mers aproape in fiecare zi in alta parte si, desi am trecut prin mai multe statiuni montane, pot spune ca aproape toti oamenii din acele locuri aveau ceva in comun: erau mult mai calmi si mult mai relaxati, dand impresia ca timpul poate sta in loc pentru ei.

Vacanta a fost placuta si mi-a oferit sansa de a adauga noi amintiri in sertarasele memoriei mele si de asemenea de a adauga noi poze in album, dar, la fel ca orice concediu, a avut un sfarsit si, intoarsa in Bucuresti, a trebuit sa ma trezesc rapid din leneveala pentru ca in scurt timp incepea Olimpiada de toamna a studentilor, cunoscuta si sub denumirea de sesiune de restante. Si cum nu exista vacanta fara macar o restanta, in primele zile din septembrie am pasit din nou spre facultate pentru a-mi lua revansa impotriva materiilor care castigasera prima runda.

Intrand rapid in sesiune, nu am apucat nici macar sa scriu recenziile la cartile pe care le-am citit la munte, in special la “Dansul dragonilor”, care m-a facut sa vreau sa bat din picior precum un plod enervant si sa miorlai ca vreau cat mai repede urmatorul volum. Acum insa am scapat de sesiune, am primit majoritatea rezultatelor, iar acestea mi-au adus zambetul pe buze, iar la materia la care nu am aflat inca rezultatul sunt destul de optimista, prin urmare ma pot apuca de scris recenzii.

Si acum, dupa ce mi-am incheiat pledoaria kilometrica, va intreb: imi motivati absentele? :))

La Multi Ani, Goldypedia!

In urma cu un an scriam primul articol pe blog, inca nesigura de ceea ce avea sa devina Goldypedia. Voiam ca acest blog sa fie un loc unde sa pot bate campii despre cartile preferate, despre serialele si filmele care     mi-au placut (sau pe care le-am detestat), despre diverse evenimente si intamplari, despre tot ceea ce ma reprezinta.

Din cauza timpului, nu am reusit sa scriu toate articolele pe care mi-am dorit sa le scriu, iar cateva idei inca asteapta notate in agenda mea sa fie dezvoltate si eliberate in mediul online si poate, candva, o sa reusesc sa le si scriu.

Mi-a placut mereu sa scriu, sa aberez pagini intregi, sa vad cum intr-un fel sau altul, prin cateva cuvinte poti construi o lume, o poti popula cu personaje complexe, pe care le poti modela dupa bunul tau plac. In urma cu cativa ani, cand aveam mult mai mult timp liber (desi probabil si atunci ma plangeam ca nu am destul) scriam fanfic-uri. Mai tarziu au inceput sa-mi placa rpg-urile, acestea oferind sansa de a vedea cum personaje construite de persoane diferite pot interactiona intr-o lume cladita de toti autorii. In ultima vreme am scris doar articole pentru blog (temele de la facultate si liniile de cod nu se pun la socoteala :)) ) si    m-am bucurat sa citesc comentariile cititorilor, sa aflu parerea lor si sa vad ca totusi cineva citeste randurile scrise de mine.

Desi mereu este loc de si mai bine, sunt mandra de ceea ce a devenit intr-un an Goldypedia, felul in care a evoluat de la ceea ce era candva o idee vaga intr-un coltisor al mintii mele si a devenit ceea ce este azi. De asemenea, stiu ca o parte importanta a ceea ce este azi blog-ul este reprezentata de catre cititori, carora vreau sa le multumesc pe aceasta cale pentru ca isi fac timp pentru a citi ceea ce scriu eu pe aici. Si cum parerea cititorilor este importanta pentru mine, vreau sa va intreb ce credeti despre blog, ce va place, ce nu va place, ce credeti ca ar trebui schimbat, despre ce subiecte v-ar placea sa cititi aici si toate sfaturile si criticile constructive care va vin in minte.

Sper ca anul viitor, cand blog-ul va implini doi ani, sa fiu la fel de mandra de el si sa ma pot lauda cu si mai multe articole, dar, cum pana atunci mai sunt inca 365 de zile, ma voi intoarce la ziua de azi si voi spune “La Multi Ani, Goldypedia!”

Recenzie carte: "Festinul ciorilor" de George R. R. Martin

Imediat ce am terminat “Iuresul sabiilor” am inceput sa citesc “Festinul ciorilor”, asteptandu-ma la un volum la fel de plin de actiune ca si celelalte. Desi acest roman nu a fost la fel de antrenant precum primele trei volume, cartea a reusit sa ma faca sa o citesc cu aceeasi placere ca si pe celelalte oferind raspunsuri unor intrebari pe care le aveam inca de cand am inceput sa citesc “Urzeala tronurilor”, dar lasand in urma sa numeroase alte intrebari.

Cum multi dintre cei care au dorit tronul de fier au murit, Razboiul Celor 5 Regi pare sa fie pe sfarsite, dar intrigile, secretele si tradarile continua sa impanzeasca continentul Westeros. Prea mic pentru a conduce Cele Sapte Regate, Tommen este prins in lupta muta dintre mama sa, Regina regenta Cersei si sotia sa, Margaery Tyrell.

Intre timp, Brienne continua sa le caute pe Arya si pe Sansa, incercand sa indeplineasca astfel atat juramantul facut lui Lady Catelyn, cat si cel facut lui Jamie. Cautarea fetei o sa o duca pe aceasta in locuri neasteptate si o sa o faca sa intalneasca persoane pe care nu credea sa le mai vada vreodata, fara a stii daca fiecare pas o duce mai aproape de Sansa, de Aria sau de propria ei moarte.

In ciuda faptului ca am inteles motivele autorului de a imparti povestea astfel incat “Festinul ciorilor” sa se axeze pe Debarcaderul Regelui, urmand ca “Dansul dragonilor” sa prezinte ce s-a intamplat cu celelalte personaje in acest timp, lipsa personajelor mele preferate si-a facut simtita prezenta in timpul lecturii. Volumul a fost bun, iar personajele noi au fost interesante si complexe, dar parca lipsea ceva. Lipseau replicile amuzante si inteligente ale lui Tyrion, lipseau Daenerys si adorabilii ei dragoni si, de asemenea, lipseau Jon si loialul lui Naluca. Totusi, romanul m-a facut sa-l citesc cu aceeasi placere ca si celelalte volume, iar unele dintre personajele prezente in acesta m-au facut sa le indragesc si sa le adaug pe lista personajelor mele preferate.

Unul dintre personajele care mi-au devenit foarte dragi este Margaery Tyrell, razboiul mut dintre ea si Cersei fiind pur si simplu genial. Avand talent manipulator, dar si o inima buna, Margaery a reusit sa-l faca nu doar pe Tommen sa o iubeasca, ci intreg poporul de la Debarcader. Vorbind cu ei, amestecandu-se printre acestia, ascultandu-i si tratandu-i cu blandete, fata a castigat inimile oamenilor, iar acestia nu au intarziat sa o sustina atunci cand ea a avut nevoie si sper ca revolta acestora sa reuseasca sa obtina eliberarea fetei.

Daca in volumele anterioare Joffrey si Cersei ma scoteau din sarite, fiind unele dintre cele mai detestabile personaje, in “Festinul ciorilor” Cersei pare sa incerce sa acopere pierderea fiului ei, reusind sa fie mai enervanta ca niciodata. Insetata de putere, aceasta demonstreaza ca nu este un lider bun si ca este incapabila sa-si conduca poporul asa cum trebuie. Mi-a placut modul in care aceasta a cazut in propria plasa si sper ca preotii carora chiar ea le-a dat dreptul la arme sa o ucida, sau macar sa o tina inchisa pentru totdeauna. Mi-au placut totusi amintirile ei despre Maggy, batrana fiind un personaj interesant despre care as fi vrut sa aflu mai multe. Tinand cont de momentul in care Jaime a aruncat in foc scrisoarea de la Cersei, incep sa cred ca el o sa fie valonquar-ul din profetia batranei, profetie care a bantuit-o pe Cersei inca din copilarie. Cat despre regina mai tanara si mai frumoasa din aceeasi profetie, sunt destul de sigura ca este vorba de Dany, nu de Margaery.

Spre uimirea mea, Jaime incepe sa–mi fie din ce in ce mai simpatic, capitolele din punctul lui de vedere din “Festinul ciorilor” fiind printre preferatele mele. Daca in volumul anterior a reusit sa ma faca sa inteleg motivele pentru care l-a ucis pe Aerys si chiar sa fiu de acord cu el, in acest volum Jaime a demonstrat ca face tot posibilul sa-si tina juramintele facute si sa fie un om onorabil. M-am bucurat sa vad ca Jaime a reusit sa scape din lesa lui Cersei si sper sa continue sa fie cavalerul care este in prezent si sa demonstreze tuturor ca este o persoana onorabila.

Un volum plin de dezvaluiri, planuri secrete, tradari si intrigi, “Festinul ciorilor” a fost o lectura interesanta si complexa care m-a facut sa vreau sa citesc cat mai curand urmatorul volum, “Dansul dragonilor”.

Leapsa: Summer in a bag of books

Am primit aceasta leapsa de la blog-urile Walking on letters si Jurnalul unei cititoare, iar ideea de a descrie vara prin intermediul cartilor mi s-a parut foarte simpatica.

Leapsa are cateva reguli:

• selectati in tag carti citite recent (1-2 ani)
•  incorporati in postare imaginea tag-ului
• dati tag-ul mai departe

1. Drumul catre mare – o carte pe care ai asteptat de mult sa o citesti

Cu siguranta “Urzeala tronurilor” de George R. R. Martin. Am intreaga serie in casa de pe la inceputul anului, dar, avand foarte multe proiecte la facultate si fiind sigura ca daca ma apuc de citit aceasta serie, nu ma voi opri pana nu termin toate cele cinci volume, am preferat sa astept sa vina vara, pentru a putea citi linistita in vacanta.

2. Rasarit de soare – cartea la a carei lectura abia asteptai sa te intorci dupa ce te trezeai dimineata

Imi amintesc ca atunci cand am citit “Erebos – Jocul razbunarii” asteptam cu nerabdare sa ma intorc la citit pentru a vedea cum se termina povestea lui Nick. Ursula Poznanski a dovedit mult talent, reusind sa prezinte intamplarile intr-un mod care sa ma faca sa vreau sa ma intorc la lectura la fel de mult pe cat doreau adolescentii din carte sa se intoarca in lumea lui Erebos.

3. Apus de soare – o carte pe care ai stat sa o citesti noaptea

Au fost multe carti care m-au facut sa citesc pana la ore tarzii din noapte, vrand mai intai sa termin pagina, dupa care sa termin capitolul, ajungand in cele din urma sa termin intreg romanul, dar primul care imi vine in minte este primul volum din seria “Dexter” de Jeff Lindsay. Provocandu-ma sa privesc lucrurile prin ochii unui criminal ironic, romanul a fost o lectura interesanta, plina de suspans si actiune. M-am intristat cand am vazut ca la noi nu au aparut si celelalte romane, dar am observat ca la editura Paladin a reaparut de curand primul volum si sper ca vor aparea si celelalte carti din serie.

4. Perla din scoica – o carte de la care nu aveai mari asteptari, dar pe care ai considerat-o exceptionala dupa ce ai terminat-o

Romanul “Hotul de carti” de Markus Zusak a fost interesant, complex si s-a dovedit a fi mult mai mult decat povestea trista a unei fetite. Cartea a fost emotionanta si scrisa cu talent si a devenit rapid una dintre cartile mele preferate.

5. Arsura de soare – o carte care te-a enervat rau, cu care ai avut o experienta neplacuta

Nu stiu daca de vina au fost asteptarile mele poate prea mari, dar romanul “Aquamarine” de Alice Hoffman s-a dovedit o dezamagire pentru mine. Povestea, desi avea potential, a fost prezentata intr-un mod atat de pueril si de plictisitor incat, probabil, daca era mai lunga, renuntam la ea. Personajele au fost enervante si fara personalitate, fiind pur si simplu nerealistice si false. Desi cartea a fost o dezamagire, filmul s-a dovedit mai bun, fiind perfect de vizionat atunci cand vrei sa te relaxezi cateva ore.

6. Valurile marii – o carte care a fost multa vreme pe val si care ti-a placut si tie

Nu stiu daca romanul a fost chiar atat de mult timp pe val, dar, datorita filmului bazat pe acesta, a fost promovat destul de mult in ultima vreme. Ma refer desigur la romanul “Divergent” de Veronica Roth, o distopie interesanta care mi-a placut in mod deosebit, in special datorita ideii prezentate si a impartirii in factiuni.

7. Canicula – o carte care ti-a dat batai de cap, pe care ai citit-o greu

Cred ca una dintre cartile care m-au stresat in timpul lecturii a fost “Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky. Povestea mi s-a parut plictisitoare, iar Charlie a fost din punctul meu de vedere unul dintre cele mai enervante si stupide personaje.

8. Briza marii – o carte simpla, pe care o consideri lectura ideala pentru vacanta

“Hollywoodul este ca un liceu de fite” de Zoey Dean este o lectura usoara, relaxanta, perfecta de citit atunci cand esti la plaja, ascultand valurile marii.

9. Bronz – o carte care a lasat o amprenta asupra ta

Una dintre cartile pe care le-am citit acum ceva timp si care a reusit sa-si faca loc in inima mea si sa ramana acolo este “Din Bagdad, cu dragoste” de Lt.-Col. Jay Kopelman si Melinda Roth. Cartea prezinta povestea emotionanta a catelusei Lava, salvata din Irak de un soldat, aceasta aratand loialitatea patrupedului si legatura puternica care poate aparea intre doua suflete, in ciuda imprejurarilor negre care ii aduc pe cei doi impreuna.

10. Vacanta de vara – o carte care ti-a placut mult, dar apoi ai regretat ca ai terminat-o asa repede

Dan Brown este unul dintre autorii mei preferati, iar romanul acestuia, “Fortareata digitala”, este cu siguranta una dintre cartile mele preferate. Plin de actiune si suspans, cartea te face sa o citesti pe nerasuflate si sa nu vrei sa o lasi din mana pentru ca mai apoi, cand ai ajuns la ultima pagina, sa iti para rau ca s-a terminat.

Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, dar voi nominaliza blog-urile Reader's Republic si In Love With Books ^^