Recenzie carte: "Sub dom" de Stephen King

Stephen King este unul dintre autorii mei preferati, acesta demonstrandu-si talentul in fiecare roman scris. In vara, cand am fost plecata la munte, nu eram foarte sigura ce roman sa iau cu mine, teancul cu carti de citit fiind destul de mare. Sunt sigura ca orice cititor intelege dificultatea de a alege uneori o anumita carte, fiecare dintre ele parand in acel moment cea potrivita. Cum imi doream sa fiu sigura ca nu o sa fiu dezamagita de romanul ales, am luat cu mine cele doua volume din “Sub dom”, fiind sigura ca un roman scris de Stephen King o sa fie o lectura perfecta. Cartea s-a dovedit a fii geniala, facandu-ma sa citesc pagina dupa pagina si sa ma pierd printre strazile din Chester’s Mill.

Locuitorii din Chester’s Mill,  un oras linistit din Maine, se trezesc despartiti de lume de catre o bariera invizibila, ce inconjoara cu perfectiune granitele orasului. In scurt timp insa, locuitorii oraselului isi dau seama ca adevaratul pericol nu este reprezentat de dom, ci de cei ce traiesc sub el. In timp ce unii locuitori incearca sa gaseasca o cale de a scapa, altii vad acest lucru ca pe o oportunitate de a-si satisface setea de putere.

Din anumite puncte de vedere, “Sub dom” poate fi considerat si un roman psihologic, autorul oferind cititorilor posibilitatea de a vedea situatia din perspectiva mai multor personaje, de a afla gandurile lor, de a intelege intentiile acestora si de a vedea mai apoi cum acestia le pun in miscare. Citind romanul, am “intrat” atat in mintea personajelor pozitive, cat si a celor negative, element ce, din punctul meu de vedere, este un mare plus al romanului. Stephenk King a prezentat cu mult talent dezumanizarea si modul in care, in anumite situatii, oamenii devin monstrii, uitand de orice regula, norma sociala sau sentiment.

Mi-a placut faptul ca autorul a reusit sa pastreze suspansul pana la finalul romanului, dar si sa construiasca un deznodamant neasteptat. In timpul lecturii am incercat sa dezleg misterul domului cu aceeasi dorinta ca si personajele romanului, am urat momentele in care personajele negative se bucurau de victoriile avute si m-am bucurat pentru fiecare clipa de fericire si speranta de care se bucurau personajele mele preferate.

M-am atasat cu usurinta de personajele din roman, Julia, Libby, Jackie si Barbie devenind cu rapiditate personajele mele preferate. Si, evident, i-am indragit pe Horace, catelul Juliei, Clover, catelul lui Piper si Audrey, catelusa familiei Everett, cei trei demonstrandu-si loialitatea si iubirea in fiecare scena.

Big Jim este, din anumite puncte de vedere, personajul negativ principal. Manipulator si avid dupa putere, lui Jim nu-i pasa pe cate cadavre calca pentru a obtine ceea ce vrea. Singurele personaje pe care le-am detestat mai mult decat pe Jim sunt fiul acestuia, Junior, si  prietenii lui, asa-zisii noi “ofiteri juniori”, personaje pe care le-am urat de la prima pana la ultima aparitie si le-am dorit cele mai oribile finaluri posibile.

“Sub dom” este un roman captivant, pe care il recomand tuturor cititorilor. Va doresc lectura placuta! ^^

Recenzie film: Captain America: Civil War - Capitanul America: Razboi Civil

In acest weekend am vazut cel mai nou film din universul Marvel, Capitanul America: Razboi Civil, un film pe care il astept inca de la anuntarea lansarii acestuia.

De-a lungul timpului Razbunatorii au infruntat personaje negative in lupte din ce in ce mai dificile si periculoase, insa cea mai grea lupta a lor incepe acum: Razbunatorii nu mai trebuie sa lupte impotriva unui inamic comun ci unii impotriva altora, fiecare fiind sigur ca motivele si parerile lui sunt cele corecte.

Luptele purtate de Razbunatori au dus la eliminarea unor pericole uriase, dar, in urma spectaculoaselor confruntari dintre bine si rau nu a ramas doar pacea si linistea, ci si numeroase victime colaterale, oameni simplii care au avut ghinionul de a se afla in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Pentru a limita viitoarele daune, eroilor li se cere semnarea unui tratat, Tratatul de la Sokovia, in urma caruia ei nu vor mai fii o grupare privata, ci vor actiona doar in urma ordinelor Organizatiei Natiunilor Unite.

In timp ce Tony Stark (Robert Downey Jr.) sustine semnarea tratatului, Steve Rogers (Chris Evans) se opune acestui lucru, considerand ca semnarea actului ar duce la posibilitatea unor situatii in care Razbunatorii ar trebui sa actioneze impotriva propriilor valori.

Mi-a placut foarte mult povestea, aceasta fiind bine construita si captivanta. Am apreciat faptul ca fiecare personaj s-a bucurat de atentie si a avut momentul lui “sub lumina reflectoarelor”, indiferent de importanta lui in cadrul echipei. Bineinteles, nu au lipsit nici momentele amuzante, care s-au strecurat perfect printre scenele serioase sau triste, astfel incat au fost numeroase momente in care toti cei din sala am ras la replicile personajelor.

In acest film isi face aparitia si un personaj de a carei introducere in poveste nu eram foarte sigura, pentru mine el fiind cumva din o cu totul si cu totul alta poveste decat cea a Razbunatorilor. Bineinteles, ma refer la celebrul Om Paianjen (Tom Holland), un personaj care a avut parte de numeroase aparitii si adaptari. In timp, am avut ocazia de a vedea numeroase variante ale acestuia, de la baiatul simpatic, inteligent, dar timid pana la tipul usor arogant, care se crede mai bun decat este. Personal, nu prea am mai urmarit ultimele filme ale lui Spidey deoarece nu am fost fana a modificarilor recente ale personajului, ale atitudinii si ale comportamentului acestuia. Din fericire pentru mine, in acest film am intalnit un Peter Parker situat cumva la mijlocul versiunilor existente, fiind un tip glumet, simpatic, dar care nu a devenit inca un fel de clovn cu super-puteri. In plus, Tom Holland a facut o treaba grozava in interpretarea personajului, aducandu-mi aminte de ce Spidey este unul dintre cei mai simpatici super-eroi.

Desi atat Tony, cat si Steve au avut argumente logice si fiecare dintre ei a avut motivele lui, cred ca Steve a fost mult mai cerebral in privinta Tratatului. Din punctul meu de vedere, Tony a sustinut semnarea Tratatului de la Sokova doar din dorinta de a se elibera de constiinta lui incarcata, simtindu-se vinovat pentru vietile nevinovate pierdute. In cele din urma insa, lupta dintre Razbunatori nu a mai avut mare legatura cu Tratatul, motivele lor devenind mult mai personale.

Finalul a fost bine construit si surprinzator, iar scenele post-credits m-au facut si mai nerabdatoare in privinta viitoarelor filme.

In incheiere, va recomand tuturor sa vedeti filmul, acesta oferind mai mult de doua ore de actiune, suspans si umor.

Pet Expo 2016

Aproape in fiecare an am fost la Pet Expo, un eveniment dedicat animalutelor, care aduce in acelasi loc asociatii pentru protectia animalelor si expozanti ce ofera diverse servicii si produse: servicii medicale, hrana si accesorii pentru animalele de companie, produse de ingrijire, etc.

Spre uimirea mea, o parte dintre expozanti, spre deosebire de anii anteriori, nu au mai adus spre prezentare produse. Desi acestia au incercat sa compenseze prin pliante si descrieri ale produselor sau prin diverse mici evenimente (de exemplu, cei de la Hill’s ofereau sesiuni foto profesioniste pentru animalutele prezente), pentru mine, personal, acesta a fost un mare minus al evenimentului. In general, exista mai multe sanse sa ma convingi sa cumpar un produs pe care mi-l prezinti la targ decat daca imi dai un pliant si eventual imi zici ca ma pot inscrie pe o lista pentru a fi contactata in viitor.

Totusi, am gasit destule standuri cu accesorii pentru animalute, prin urmare in cele din urma ne-am intors cu pungutele pline, perfecte pentru ca un rasfatat mic cu patru labute sa caute prin ele sa vada ce a primit. Unul dintre accesoriile mele preferate din cele cumparate este o sticluta pentru catei ce are si un mic bol incorporat, perfecta pentru calatorii.

Desi nu toti expozantii care au participat in trecut au fost prezenti si in acest an, m-am bucurat sa-i regasesc la targ pe cei de la Schmidt-Essen si sa-mi refac stocul de produse, sampoanele lor, alaturi de cele de la Premium Pet (care, din pacate, au lipsit anul acesta), fiind printre preferatele mele deoarece ii curata foarte bine blanita lui Goldy, nu sunt iritante si lasa un miros placut.

Au fost si cateva evenimente si spectacole, dar si concursuri pentru animalutele prezente, insa nu prea am putut sa asist, fiind mult prea multa aglomeratie in jurul arenei.

Desi editia 2016 nu mi s-a parut la fel de ofertanta precum editiile anterioare, Pet Expo 2016 a fost un eveniment placut, in cadrul caruia am revazut firme si asociatii vechi, pe care le cunosteam deja, am descoperit firme noi, din care la cateva cu siguranta voi reveni cu noi comenzi si, per total, am petrecut cateva ore relaxante, alaturi de animalute si de alti iubitori de animale.

Recenzie carte: "Dulci: Jurnalul unui caine" de Dan Puric

Inainte de Paste am citit romanul “Dulci: Jurnalul unui caine” scris de Dan Puric, o poveste sensibila si emotionanta ce ofera o imagine a realitatii noastre mult mai matura decat poate parea la prima vedere.

Labradorita Dulci, impreuna cu bunul ei prieten, Astor, un caine maidanez ce pazeste cu devotament Terasa Parcului, prezinta, prin intermediul unor povesti scurte, o viziune simpla asupra omului si a societatii. Intamplarile sunt prezentate din perspectiva sfasietor de inocenta si induiosatoare a lui Dulci, martora la degradarea umana si la existenta unui numar din ce in ce mai mic de Oameni care sa merite sa fie numiti astfel.

Citind cartea, am ras, am plans, am vrut sa pot strange de gat anumite personaje, dar si sa le imbratisez pe altele. Pe tot parcursul lecturii m-am simtit prinsa intr-un montagne-russe al sentimentelor, autorul reusind in doar cateva pagini sa imi distruga complet speranta si increderea in umanitate pentru ca, mai apoi, dupa cateva randuri sa o recladeasca la loc prin inocenta lui Dulci si prin aparitia altor personaje care sa merite cu adevarat sa fie numiti Oameni.

Am apreciat modul in care au fost prezentate viziunile lui Dulci si Astor asupra omului, societatii si a lumii, cele doua perspective fiind asemanatoare, dar, in acelasi timp, extrem de diferite, fiecare dintre ele fiind marcata de trairile si intamplarile fericite sau triste prin care cei doi au trecut. Modul in care trecutul, dar si stilul de viata actual si-au pus amprenta asupra celor doi catei a adus un plus de realism romanului si povestilor celor doi.

Cartea este mica si poate fi citita in doar cateva ore, dar cu siguranta ideile, sentimentele si trairile din timpul lecturii isi vor lasa amprenta asupra cititorilor.

Recomand aceasta carte tuturor celor care vor sa descopere o poveste frumoasa, emotionanta, care sa le ramana apoi mult timp in amintire.

Leapsa: Most Wanted

Am gasit aceasta leapsa pe blog-ul Leontinei si mi-a placut foarte mult, provocandu-ma sa imi analizez putin lista de dorinte cu privire la carti si sa ma gandesc la motivele pentru care le-am adaugat de la bun inceput pe acea lista.

1. O carte publicata pe care ti-o doresti.

Cand am citit aceasta intrebare mi-au venit o multime de carti in minte, dar, cred ca unul dintre romanele pe care le voi cumpara cu siguranta cu prima ocazie este “Mila 2.0” de Debra Driza.

2. O carte nepublicata pe care ti-o doresti.

Si din nou imi amintesc de “The Winds of Winter”, roman pe care il astept de cand am terminat de citit volumele aparute pana in prezent din seria “Cantec de gheata si foc”.

3. O carte pe care o doresti tradusa.

Acum cativa ani au aparut si la noi primele patru volume din seria “Fratia pantalonilor calatori” scrisa de Ann Brashares dar, din pacate, ultimul volum al seriei, “Sisterhood Everlasting”, nu a mai fost publicat la noi. Sper totusi ca in viitor acesta sa fie tradus si publicat si in Romania, oferindu-mi astfel ocazia de a-mi completa seria.

4. O carte pe care ti-o doresti datorita copertei.

In general nu tin cont de coperta atunci cand aleg o carte, dar, din cartile pe care imi doresc sa le citesc cat mai curand posibil, cred ca cel mai mult imi place coperta de la “Cantec pentru Lya” de George R. R. Martin. Am cumparat romanul acum cateva zile si intentionez sa ma apuc de el imediat ce termin cartea pe care o citesc in prezent.

5. O carte pe care ti-o doresti datorita sinopsisului.

Majoritatea cartilor pe care vreau sa le citesc mi-au atras atentia datorita sinopsisului. Cred ca una dintre cele mai interesante prezentari este cea a romanului “Calatoarea”:

"Anul 1945. Claire Randall, fosta sora medicala, se intoarce din razboi si pleaca cu sotul intr-o a doua luna de miere. Dar o stanca magica descoperita intr-un loc misterios o transforma intr-o calatoare in timp, care se trezeste brusc intr-o Scotie macinata de lupta, in Anul Domnului ... 1743.

Azvarlita intr-un alt secol de forte pe care nu le intelege, protagonista trebuie sa infrunte conspiratii si primejdii care ii ameninta viata ... si ii pun la incercare inima. Destinul i-l scoate in cale pe tanarul razboinic James Frazer si Claire trebuie sa aleaga intre fidelitate si dorinta, intre doi barbati, intre doua vieti."

6. O carte pe care ti-o doresti datorita recenziilor.

Am doar cateva persoane in ale caror recenzii am totala incredere deoarece ne asemanam destul de mult in privinta cartilor care ne plac. Am vazut ca aproape toate sunt incantate de seria scrisa de Monica Ramirez, “Alina Marinescu”, prin urmare am adaugat si eu cartile in lista mea de dorinte.

  

7. O carte pe care ti-o doresti datorita autorului.

Am citit seria “Dincolo de moarte” a Adinei Speteanu si mi-a placut foarte mult modul acesteia de a scrie. Am aflat ca inainte de cele patru volume ale seriei, Adina a scris si romanul “Crima la timpul trecut” si sunt foarte curioasa in privinta acestuia.

8. O carte pe care ai citit-o deja si ti-o doresti.

Majoritatea cartilor pe care le-am citit le am deja in biblioteca, prin urmare nu stiu ce roman sa nominalizez la aceasta intrebare.

9. O carte pe care nu ti-o doresti suficient de mult.

Aici imi este destul de greu sa nominalizez o carte sau o serie deoarece, in general, ori imi doresc un roman, ori nu. Au fost totusi si cateva cazuri in care am ezitat inainte de a cumpara un roman, nefiind sigura daca o sa-mi placa. Un astfel de exemplu este romanul "Robopocalipsa", care s-a dovedit insa o carte buna, care mi-a placut destul de mult.

10. O carte pe care ti-o doresti pentru tot. Dar tot, stii cum? Tot!

Ehm … toate cartile din lista?

Le voi nominaliza pe Ghanda si Andra, dar oricine doreste poate sa preia aceasta leapsa.

Recenzie carte: "Robopocalipsa" de Daniel H. Wilson

Recent am terminat de citit romanul “Robopocalipsa” si ma bucur ca i-am dat o sansa, desi am avut cateva retineri in privinta lui. Aproape toate cartile pe care le-am citit pana acum, dar si toate filmele vazute care au ca tema evolutia tehnologiei, revolta robotilor, lupta dintre oameni si masini si asa mai departe, au avut acelasi final: tehnologia invinsa si oamenii “victoriosi”, fericiti ca au distrus ceva ce nu au inteles niciodata. Mai mult de atat, doar citind prezentarea de pe spatele cartii am descoperit ca tot ceea ce am banuit e adevarat, razboiul fiind prezentat in retrospectiva, dupa ce oamenii au castigat.

Lumea a evoluat, iar tehnologia face parte in totalitate din viata oamenilor. De la masinile care se conduc singure, la roboteii care fac curat in casa sau fac cumparaturile in locul nostru, pana la masinile capabile sa lupte in locul oamenilor, toate acestea fac parte din viata de zi cu zi. Totul o ia insa razna o data cu aparitia lui Archos, o inteligenta artificiala capabila sa controleze toate masinile de care oamenii depind atat de mult, acest lucru ducand omenirea in pragul extinctiei.

Povestea mi s-a parut interesanta si am apreciat faptul ca autorul a reusit sa construiasca suspansul in ciuda faptului ca iti dezvaluise de la inceputul cartii finalul romanului. Mai mult, la inceputul si finalul fiecarui capitol afli cateva informatii legate de personajul respectiv si de rolul pe care acesta il v-a avea in viitor, lucru ce, in mod normal, ar distruge misterul. In ciuda acestui lucru am citit romanul pagina dupa pagina, cartea avand propria modalitate de a pastra suspansul. Din acest punct de vedere, romanul mi-a amintit de “Hotul de carti”, o carte captivanta, care a reusit sa ma tina cu sufletul la gura in ciuda faptului ca naratorul povestii, Moartea, dezvaluia anumite elemente cu mult inainte ca acestea sa se intample.

Mi-a placut personajul Archos si i-am inteles rationamentul, insa, in incercarea lui de a invata, de a cunoaste, a ajuns sa faca exact ceea ce fac oamenii: sa controleze alte fiinte, in acest caz, alte masinarii. Pe parcursul lecturii am oscilat intre viziunea lui Archos si cea a lui Mikiko, Noua Zero Doi si ceilalti Nascuti Liberi si, cumva, le-am inteles pe amandoua si, in mod ciudat, eram de acord cu ambele puncte de vedere. Inca mai am cateva intrebari referitoare la unele dintre actiunile lui Archos si sper ca in volumul urmator sa aflu raspunsuri macar la unele dintre acestea.

Daca roboteii mi-au placut cu totii si m-am atasat de ei in timpul lecturii, indiferent de importanta si de rolul lor, in special de Mikiko, Noua Zero Doi, Tomo si Houdini, dintre oameni, singurul care mi-a fost simpatic si l-am retinut in mod deosebit a fost Takeo.

In ciuda faptului ca doar o parte dintre personajele umane au observat acest lucru, aparitia lui Archos a reprezentat un lucru extrem de bun pentru natura, aceasta reusind sa revina la viata. Archos nu doar ca a protejat speciile pe care de disparitie, dar a avut si grija ca, in lupta lui, sa nu distruga mediul. In timp ce oamenii, daca ar fii avut ocazia ar fii folosit mai mult ca sigur cele mai chimice, nocive si oribile arme, Archos, desi ar fii putut face acest lucru, nu a folosit arme chimice.

Singurul lucru pe care il pot reprosa cartii este modul in care a fost scrisa. Uneori, capitolele erau extrem de asemanatoare, in ciuda faptului ca erau prezentate din perspective diferite, de catre personaje total diferite unele de altele. Cred ca singurele capitole pe care le-am simtit cu adevarat diferite de celelalte au fost cele din perspectiva lui Takeo Nomura si cele prezentate din punctul de vedere al lui Noua Zero Doi.

Mi-a placut romanul si sper sa apara cat mai curand si la noi continuarea acestuia. Poate ca nu aduce nimic nou in randul cartilor ce au ca tema revolta tehnologiei, dar, din punctul meu de vedere a fost un roman bun, pe care il recomand cu drag fanilor genului.

Recenzie carte: "Cum sa devii vampir" de Amy Gray

“Cum sa devii vampir” de Amy Gray este un “ghid” ce uneste mituri si povesti din culturi diferite, cu trimiteri la numeroase carti, filme si seriale cu si despre vampiri. Cartea este impartita in trei capitole: “Lasa in urma taramul muritor” (contine texte despre diversele tipuri de vampiri, de grupuri, despre modalitatile in care un muritor se poate transforma in vampir, dar si despre puterile si slabiciunile acestora), “Cum sa traiesti in stilul mortilor vii” (subcapitolele acestui capitol ofera informatii despre eticheta, stil vestimentar, idei pentru decorarea camerei, informatii despre animalutele de companie ale vampirilor, petreceri, muzica, etc.) si “Vampirul cultivat” (contine teste legate de universul vampirilor, texte despre carti, filme si seriale cu si despre vampiri, dar si informatii despre personalitati despre care s-a crezut ca sunt vampiri).

Sincer, nu stiu cu exactitate in ce categorie sa incadrez aceasta carte, aceasta fiind o combinatie interesanta intre un ghid de instructiuni, antologie si parodie referitoare la intreaga nebunie provocata de vampiri (in care, bineinteles, si eu am fost prinsa). Oricum ar fi, mi-a placut, am avut cateva ore relaxante citind si amintindu-mi de cartile, filmele si serialele cu si despre vampiri pe care le-am citit si, respectiv, vizionat. Si bineinteles, am zambit cand am citit despre celebrul Dracula, dar si despre cunoscutele puncte turistice de la noi din tara: Castelul Bran, Castelul Hunedoarei si Cetatea Poenari.

Am apreciat ilustratiile din carte, oprindu-ma de mai multe ori in timpul lecturii pentru a le analiza. Mi-a placut si coperta cartii, care mi-a atras imediat atentia, mai ales datorita texturii ei.

“Cum sa devii vampir” este o carte amuzanta, relaxanta, care se citeste rapid, perfecta pentru cei care vor sa-si aminteasca de vampirii pe care i-au intalnit in diverse carti si filme, dar si care vor sa adauge pe lista de citit sau de vizionat noi carti si filme.