La Multi Ani, Goldypedia!

In urma cu un an scriam primul articol pe blog, inca nesigura de ceea ce avea sa devina Goldypedia. Voiam ca acest blog sa fie un loc unde sa pot bate campii despre cartile preferate, despre serialele si filmele care     mi-au placut (sau pe care le-am detestat), despre diverse evenimente si intamplari, despre tot ceea ce ma reprezinta.

Din cauza timpului, nu am reusit sa scriu toate articolele pe care mi-am dorit sa le scriu, iar cateva idei inca asteapta notate in agenda mea sa fie dezvoltate si eliberate in mediul online si poate, candva, o sa reusesc sa le si scriu.

Mi-a placut mereu sa scriu, sa aberez pagini intregi, sa vad cum intr-un fel sau altul, prin cateva cuvinte poti construi o lume, o poti popula cu personaje complexe, pe care le poti modela dupa bunul tau plac. In urma cu cativa ani, cand aveam mult mai mult timp liber (desi probabil si atunci ma plangeam ca nu am destul) scriam fanfic-uri. Mai tarziu au inceput sa-mi placa rpg-urile, acestea oferind sansa de a vedea cum personaje construite de persoane diferite pot interactiona intr-o lume cladita de toti autorii. In ultima vreme am scris doar articole pentru blog (temele de la facultate si liniile de cod nu se pun la socoteala :)) ) si    m-am bucurat sa citesc comentariile cititorilor, sa aflu parerea lor si sa vad ca totusi cineva citeste randurile scrise de mine.

Desi mereu este loc de si mai bine, sunt mandra de ceea ce a devenit intr-un an Goldypedia, felul in care a evoluat de la ceea ce era candva o idee vaga intr-un coltisor al mintii mele si a devenit ceea ce este azi. De asemenea, stiu ca o parte importanta a ceea ce este azi blog-ul este reprezentata de catre cititori, carora vreau sa le multumesc pe aceasta cale pentru ca isi fac timp pentru a citi ceea ce scriu eu pe aici. Si cum parerea cititorilor este importanta pentru mine, vreau sa va intreb ce credeti despre blog, ce va place, ce nu va place, ce credeti ca ar trebui schimbat, despre ce subiecte v-ar placea sa cititi aici si toate sfaturile si criticile constructive care va vin in minte.

Sper ca anul viitor, cand blog-ul va implini doi ani, sa fiu la fel de mandra de el si sa ma pot lauda cu si mai multe articole, dar, cum pana atunci mai sunt inca 365 de zile, ma voi intoarce la ziua de azi si voi spune “La Multi Ani, Goldypedia!”

Recenzie carte: "Festinul ciorilor" de George R. R. Martin

Imediat ce am terminat “Iuresul sabiilor” am inceput sa citesc “Festinul ciorilor”, asteptandu-ma la un volum la fel de plin de actiune ca si celelalte. Desi acest roman nu a fost la fel de antrenant precum primele trei volume, cartea a reusit sa ma faca sa o citesc cu aceeasi placere ca si pe celelalte oferind raspunsuri unor intrebari pe care le aveam inca de cand am inceput sa citesc “Urzeala tronurilor”, dar lasand in urma sa numeroase alte intrebari.

Cum multi dintre cei care au dorit tronul de fier au murit, Razboiul Celor 5 Regi pare sa fie pe sfarsite, dar intrigile, secretele si tradarile continua sa impanzeasca continentul Westeros. Prea mic pentru a conduce Cele Sapte Regate, Tommen este prins in lupta muta dintre mama sa, Regina regenta Cersei si sotia sa, Margaery Tyrell.

Intre timp, Brienne continua sa le caute pe Arya si pe Sansa, incercand sa indeplineasca astfel atat juramantul facut lui Lady Catelyn, cat si cel facut lui Jamie. Cautarea fetei o sa o duca pe aceasta in locuri neasteptate si o sa o faca sa intalneasca persoane pe care nu credea sa le mai vada vreodata, fara a stii daca fiecare pas o duce mai aproape de Sansa, de Aria sau de propria ei moarte.

In ciuda faptului ca am inteles motivele autorului de a imparti povestea astfel incat “Festinul ciorilor” sa se axeze pe Debarcaderul Regelui, urmand ca “Dansul dragonilor” sa prezinte ce s-a intamplat cu celelalte personaje in acest timp, lipsa personajelor mele preferate si-a facut simtita prezenta in timpul lecturii. Volumul a fost bun, iar personajele noi au fost interesante si complexe, dar parca lipsea ceva. Lipseau replicile amuzante si inteligente ale lui Tyrion, lipseau Daenerys si adorabilii ei dragoni si, de asemenea, lipseau Jon si loialul lui Naluca. Totusi, romanul m-a facut sa-l citesc cu aceeasi placere ca si celelalte volume, iar unele dintre personajele prezente in acesta m-au facut sa le indragesc si sa le adaug pe lista personajelor mele preferate.

Unul dintre personajele care mi-au devenit foarte dragi este Margaery Tyrell, razboiul mut dintre ea si Cersei fiind pur si simplu genial. Avand talent manipulator, dar si o inima buna, Margaery a reusit sa-l faca nu doar pe Tommen sa o iubeasca, ci intreg poporul de la Debarcader. Vorbind cu ei, amestecandu-se printre acestia, ascultandu-i si tratandu-i cu blandete, fata a castigat inimile oamenilor, iar acestia nu au intarziat sa o sustina atunci cand ea a avut nevoie si sper ca revolta acestora sa reuseasca sa obtina eliberarea fetei.

Daca in volumele anterioare Joffrey si Cersei ma scoteau din sarite, fiind unele dintre cele mai detestabile personaje, in “Festinul ciorilor” Cersei pare sa incerce sa acopere pierderea fiului ei, reusind sa fie mai enervanta ca niciodata. Insetata de putere, aceasta demonstreaza ca nu este un lider bun si ca este incapabila sa-si conduca poporul asa cum trebuie. Mi-a placut modul in care aceasta a cazut in propria plasa si sper ca preotii carora chiar ea le-a dat dreptul la arme sa o ucida, sau macar sa o tina inchisa pentru totdeauna. Mi-au placut totusi amintirile ei despre Maggy, batrana fiind un personaj interesant despre care as fi vrut sa aflu mai multe. Tinand cont de momentul in care Jaime a aruncat in foc scrisoarea de la Cersei, incep sa cred ca el o sa fie valonquar-ul din profetia batranei, profetie care a bantuit-o pe Cersei inca din copilarie. Cat despre regina mai tanara si mai frumoasa din aceeasi profetie, sunt destul de sigura ca este vorba de Dany, nu de Margaery.

Spre uimirea mea, Jaime incepe sa–mi fie din ce in ce mai simpatic, capitolele din punctul lui de vedere din “Festinul ciorilor” fiind printre preferatele mele. Daca in volumul anterior a reusit sa ma faca sa inteleg motivele pentru care l-a ucis pe Aerys si chiar sa fiu de acord cu el, in acest volum Jaime a demonstrat ca face tot posibilul sa-si tina juramintele facute si sa fie un om onorabil. M-am bucurat sa vad ca Jaime a reusit sa scape din lesa lui Cersei si sper sa continue sa fie cavalerul care este in prezent si sa demonstreze tuturor ca este o persoana onorabila.

Un volum plin de dezvaluiri, planuri secrete, tradari si intrigi, “Festinul ciorilor” a fost o lectura interesanta si complexa care m-a facut sa vreau sa citesc cat mai curand urmatorul volum, “Dansul dragonilor”.

Leapsa: Summer in a bag of books

Am primit aceasta leapsa de la blog-urile Walking on letters si Jurnalul unei cititoare, iar ideea de a descrie vara prin intermediul cartilor mi s-a parut foarte simpatica.

Leapsa are cateva reguli:

• selectati in tag carti citite recent (1-2 ani)
•  incorporati in postare imaginea tag-ului
• dati tag-ul mai departe

1. Drumul catre mare – o carte pe care ai asteptat de mult sa o citesti

Cu siguranta “Urzeala tronurilor” de George R. R. Martin. Am intreaga serie in casa de pe la inceputul anului, dar, avand foarte multe proiecte la facultate si fiind sigura ca daca ma apuc de citit aceasta serie, nu ma voi opri pana nu termin toate cele cinci volume, am preferat sa astept sa vina vara, pentru a putea citi linistita in vacanta.

2. Rasarit de soare – cartea la a carei lectura abia asteptai sa te intorci dupa ce te trezeai dimineata

Imi amintesc ca atunci cand am citit “Erebos – Jocul razbunarii” asteptam cu nerabdare sa ma intorc la citit pentru a vedea cum se termina povestea lui Nick. Ursula Poznanski a dovedit mult talent, reusind sa prezinte intamplarile intr-un mod care sa ma faca sa vreau sa ma intorc la lectura la fel de mult pe cat doreau adolescentii din carte sa se intoarca in lumea lui Erebos.

3. Apus de soare – o carte pe care ai stat sa o citesti noaptea

Au fost multe carti care m-au facut sa citesc pana la ore tarzii din noapte, vrand mai intai sa termin pagina, dupa care sa termin capitolul, ajungand in cele din urma sa termin intreg romanul, dar primul care imi vine in minte este primul volum din seria “Dexter” de Jeff Lindsay. Provocandu-ma sa privesc lucrurile prin ochii unui criminal ironic, romanul a fost o lectura interesanta, plina de suspans si actiune. M-am intristat cand am vazut ca la noi nu au aparut si celelalte romane, dar am observat ca la editura Paladin a reaparut de curand primul volum si sper ca vor aparea si celelalte carti din serie.

4. Perla din scoica – o carte de la care nu aveai mari asteptari, dar pe care ai considerat-o exceptionala dupa ce ai terminat-o

Romanul “Hotul de carti” de Markus Zusak a fost interesant, complex si s-a dovedit a fi mult mai mult decat povestea trista a unei fetite. Cartea a fost emotionanta si scrisa cu talent si a devenit rapid una dintre cartile mele preferate.

5. Arsura de soare – o carte care te-a enervat rau, cu care ai avut o experienta neplacuta

Nu stiu daca de vina au fost asteptarile mele poate prea mari, dar romanul “Aquamarine” de Alice Hoffman s-a dovedit o dezamagire pentru mine. Povestea, desi avea potential, a fost prezentata intr-un mod atat de pueril si de plictisitor incat, probabil, daca era mai lunga, renuntam la ea. Personajele au fost enervante si fara personalitate, fiind pur si simplu nerealistice si false. Desi cartea a fost o dezamagire, filmul s-a dovedit mai bun, fiind perfect de vizionat atunci cand vrei sa te relaxezi cateva ore.

6. Valurile marii – o carte care a fost multa vreme pe val si care ti-a placut si tie

Nu stiu daca romanul a fost chiar atat de mult timp pe val, dar, datorita filmului bazat pe acesta, a fost promovat destul de mult in ultima vreme. Ma refer desigur la romanul “Divergent” de Veronica Roth, o distopie interesanta care mi-a placut in mod deosebit, in special datorita ideii prezentate si a impartirii in factiuni.

7. Canicula – o carte care ti-a dat batai de cap, pe care ai citit-o greu

Cred ca una dintre cartile care m-au stresat in timpul lecturii a fost “Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky. Povestea mi s-a parut plictisitoare, iar Charlie a fost din punctul meu de vedere unul dintre cele mai enervante si stupide personaje.

8. Briza marii – o carte simpla, pe care o consideri lectura ideala pentru vacanta

“Hollywoodul este ca un liceu de fite” de Zoey Dean este o lectura usoara, relaxanta, perfecta de citit atunci cand esti la plaja, ascultand valurile marii.

9. Bronz – o carte care a lasat o amprenta asupra ta

Una dintre cartile pe care le-am citit acum ceva timp si care a reusit sa-si faca loc in inima mea si sa ramana acolo este “Din Bagdad, cu dragoste” de Lt.-Col. Jay Kopelman si Melinda Roth. Cartea prezinta povestea emotionanta a catelusei Lava, salvata din Irak de un soldat, aceasta aratand loialitatea patrupedului si legatura puternica care poate aparea intre doua suflete, in ciuda imprejurarilor negre care ii aduc pe cei doi impreuna.

10. Vacanta de vara – o carte care ti-a placut mult, dar apoi ai regretat ca ai terminat-o asa repede

Dan Brown este unul dintre autorii mei preferati, iar romanul acestuia, “Fortareata digitala”, este cu siguranta una dintre cartile mele preferate. Plin de actiune si suspans, cartea te face sa o citesti pe nerasuflate si sa nu vrei sa o lasi din mana pentru ca mai apoi, cand ai ajuns la ultima pagina, sa iti para rau ca s-a terminat.

Leapsa poate fi preluata de oricine doreste, dar voi nominaliza blog-urile Reader's Republic si In Love With Books ^^

Recenzie carte: "Iuresul sabiilor" de George R. R. Martin

Al treilea volum al seriei “Cantec de gheata si foc” demonstreaza ca in Westeros nu esti niciodata in siguranta, nici macar la o nunta! Din anumite puncte de vedere cred ca din cele trei volume citite pana acum “Iuresul sabiilor” a fost cel mai bun roman, George R. R. Martin dovedindu-si  talentul de a surprinde cititorii in fiecare capitol.

Dupa moartea regelui Robert Baratheon multi regi s-au ridicat in incercarea de a ocupa tronul de fier. Unii au murit, altii au fost invinsi, iar altii continua sa lupte. Cu totii sunt prinsi in jocul tronurilor, un joc in care nimeni nu se poate increde in nimeni, in care aliantele si tradarile sunt la ordinea zilei, iar furia luptelor ameninta sa transforme Cele Sapte Regate       intr-un taram insangerat. In plus, in ciuda faptului ca regii din Westeros, prinsi in jocul lor, par a fi uitat de pericolul de dincolo de zid, nici salbaticii si nici creaturile intunecate din acele locuri nu au uitat de ei.

In cel de-al treilea volum magia isi face simtita prezenta chiar mai mult decat in celelalte romane. Povestea ne poarta dincolo de zid, spre taramurile salbaticilor si ale mortilor-vii, oferindu-ne sansa de a afla mai multe despre acestia. Unul dintre personajele care mi-a atras atentia este misteriosul Maini Reci, in privinta caruia sunt curioasa daca are vreo legatura cu Benjen Stark.

Desi m-a intristat, Nunta Rosie nu mi s-a parut socanta si intr-un fel sau altul ma asteptam la ea. Lordul Frey nu este genul de persoana care sa accepte un compromis sau sa uite si sa ierte o persoana care a incalcat o promisiune facuta lui. Cel mai rau mi-a parut de Vant Cenusiu, dar, cel putin, epilogul romanului mi-a adus zambetul pe buze.

Daca una din cele trei nunti aproape mi-a adus lacrimi in ochi, alta m-a facut sa vreau sa sar in sus de bucurie. M-am bucurat sa citesc despre moartea unui anumit mic monstru care m-a enervat si m-a facut sa-l detest inca de la primul volum, desi imi pare rau ca pentru aceasta moarte a fost condamnat unul dintre personajele dragi mie, fara ca acesta sa aiba vreo vina.

Spre surprinderea mea, unul dintre personajele care a inceput sa-mi placa in acest al treilea volum a fost Jaime. Daca pana acum il considerasem un luptator bun, dar fara onoare, dupa ce am aflat anumite evenimente din trecutul acestuia si motivele care l-au impins sa devina Regicidul, nu am putut sa nu-l simpatizez si sa ajung sa cred ca a luat decizia corecta atunci cand l-a ucis pe Aerys Targaryen.

Daenerys a ramas unul dintre personajele mele preferate si mi-a fost mila de ea in momentul in care a aflat minciunile si secretele din jurul ei, dar si adevarul despre doua persoane in care avea atat de multa incredere. Dragonii ei au ramas la fel de adorabili, dar ceva imi spune ca fata o sa aiba probleme in a-i dresa, ea neavand pregatirea si cunostiintele necesare pentru acest lucru.

Sansa a parut sa devina putin (doar putin) mai inteligenta in acest volum, dar in unele momente a ramas la fel de imatura ca si inainte. Desi nu m-a mai enervat la fel de mult ca in primele volume, fata inca imi este antipatica. Totusi, sunt curioasa cum o sa fie influentata in viitor de personajele pe care le are acum in jurul ei, dar si de locul in care se afla.

Jon mi-a fost la fel de drag ca si in celelalte volume, el si Naluca facand in continuare o echipa perfecta. Sunt curioasa de alegerea pe care o sa o faca tinand cont de propunerea lui Stannis, dar si de alegerea fratilor lui de la Rondul de Noapte.

Tyrion a ramas acelasi pitic sarcastic pe care l-am indragit inca din primul volum. Replicile lui au fost la fel de amuzante, iar el si-a dovedit in continuare inteligenta, reusind sa supravietuiasca intrigilor ce impanzesc Debarcaderul Regelui. Nu ma asteptam sa aiba taria sa faca anumite lucruri pe care    le-a facut spre sfarsitul romanului, dar ma bucur ca a reusit sa gaseasca in el puterea necesara pentru acestea.

Un roman la fel de bun ca si celelalte volume din seria “Cantec de gheata”, “Iuresul sabiilor” este o carte pe care o recomand tuturor, George R. R. Martin dovedind in fiecare pagina ca in Westeros totul este posibil si ca nimic nu te poate asigura de faptul ca un personaj o sa supravietuiasca sau o sa moara.

Recenzie film: Maleficent

Va mai amintiti povestea Frumoasei din padurea adormita? Cati dintre noi nu am condamnat-o atunci pe zana cea rea pentru blestemul aruncat asupra Aurorei, fara a ne intreba cum a ajuns oare zana respectiva sa aiba atat de multa ura in suflet? Ei bine, filmul Maleficent ne ofera o noua versiune a povestii, o versiune in care sa o cunoastem pe Maleficent inainte de a deveni personajul negativ.

Intre taramul oamenilor si Moors, taramul creaturilor fermecate, exista un razboi lung de secole, nici uneia dintre parti nefiindu-i permis sa paseasca pe teritoriul celeilalte. In ciuda acestor reguli, o prietenie stranie apare intre zana Maleficient (Isobelle Molloy / Ella Purnell / Angelina Jolie) si tanarul Stefan (Michael Higgins / Jackson Bews / Sharlto Copley). In timp ce puterile zanei cresc, iar ea se pregateste sa devina protectoarea taramului Moors, ambitia lui Stefan de a deveni un om important devine din ce in ce mai puternica, toate acestea ducand la racirea relatiei dintre cei doi.

Timpul trece, iar regele (Kenneth Cranham) decide ca Moors trebuie cucerit si porneste atacul asupra fiintelor magice. Din fericire, Maleficent reuseste sa-si protejeze taramul de lacomia oamenilor, iar armata regelui este invinsa. Grav ranit in lupta, pe patul de moarte, regele promite sa ofere tronul celui care o va ucide pe Maleficent. Manat de dorinta de a deveni conducatorul regatului, Stefan se apropie din nou de aceasta, dupa care o tradeaza, taindu-i aripile.

Stefan obtine tronul mult dorit si devine rege, dar Maleficent nu poate uita si nu poate ierta tradarea acestuia, iar razbunarea ei il va lovi pe Stefan in unul din cele mai fericite momente din viata acestuia.

Mi-a placut ideea filmului, acesta reusind sa ma surprinda in mod placut prin prezentarea personajelor cunoscute inca din copilarie intr-o alta lumina. In plus, filmul a reusit sa distruga si cateva clisee, oferind, la fel ca si “Frozen”, o alta versiune a ceea ce inseamna iubirea adevarata.

Maleficent a fost de la inceput pana la sfarsit personajul meu preferat din acest film si nu o pot condamna pentru nimic din ceea ce a facut. Tradata si ranita, fara puterea de a mai zbura, de a se bucura de frumoasele si puternicele ei aripi, aceasta nu a putut sa nu-si doreasca sa se razbune. Si o inteleg perfect, iar decizia ei de a arunca blestemul asupra Aurorei (Vivienne Jolie-Pitt / Eleanor Worthington-Cox / Elle Fanning) era logica: Stefan ii luase cel mai de pret lucru, iar acum, era randul ca si el sa vada cum este sa pierzi ceea ce iubesti.

Un alt personaje foarte simpatic a fost si Diaval (Sam Riley), cioara loiala a lui Maleficent. La un moment dat, in timpul filmului, speram ca cei doi sa ajunga impreuna, replicile lui amuzante fiind uneori exact lucrul de care avea ea nevoie.

Cele trei zane care trebuiau sa o protejeze pe Aurora au fost unele dintre cele mai stupide si enervante personaje, in unele momente avand impresia ca s-a exagerat putin in privinta lor. Chiar daca acestea trebuiau sa para neindemanatice si incapabile sa aiba grija de Aurora, in unele momente demonstrau prostie pura, astfel incat, in loc sa ma amuze, mai mult ma enervau.

Aurora a fost un personaj simpatic, dar nu pot sa zic ca mi-a atras atentia in mod deosebit. Totusi, mi-a placut cum a evoluat relatia dintre ea si Maleficent, totul intamplandu-se treptat si fara a parea fortat.

“Maleficent” a fost un film relaxant, care mi-a amintit de basmele copilariei, acesta reusind sa prezinte o poveste veche intr-o lumina noua. Recomand filmul tuturor celor care vor sa-si aminteasca de copilarie, de clipele cand visau zane si printi pe cai albi si care vor ca, macar pentru cateva ore, sa creada din nou in magie. 

Recenzie carte: "Inclestarea regilor" de George R. R. Martin

Primul volum al seriei “Cantec de gheata si foc” m-a atras in Westeros inca de la primele capitole, prin urmare atunci cand m-am apucat de cel de-al doilea volum, “Inclestarea regilor”, aveam asteptari foarte mari. Romanul s-a dovedit o lectura chiar mai plina de intrigi, lupte, minciuni si secrete decat primul volum si m-a facut sa citesc pana la ore tarzii din noapte pentru a vedea ce se mai intampla cu personajele mele preferate.

Moartea regelui Robert Baratheon a reprezentat reinceperea luptelor pentru tronul de fier, lupte in care familia si onoarea nu mai reprezinta nimic pentru unii, dar totul pentru altii. Dupa moartea regelui, pe tronul de fier se urca Joffrey Baratheon, dar mostenirea acestuia este  contestata de cei doi frati ai lui Robert, Stannis si Renly Baratheon, fiecare dintre cei doi dorind sa fie rege. In plus, in Nord, Robb Stark este numit de catre stegarii si aliatii lui Regele Nordului, numire ce o sa-l poarte in si mai multe lupte si o sa-i aduca si mai multi dusmani. Dincolo de apa, Daenerys Targaryen isi continua drumul spre Westeros alaturi de cei trei pui de dragon, de loialul ei cavaler Ser Jorah Mormont si de ceea ce a mai ramas din khalasar-ul ei.

Povestea a fost la fel de complexa ca si cea din primul volum, intrigile, secretele si minciunile       impletindu-se perfect, creeand o lume pe cat de dura, pe atat de reala. Autorul a prezentat cu atat de mult talent evenimentele incat, de exemplu, in timpul luptei de la Apa Neagra, privind lucrurile din perspectiva lui Tyrion, aproape ca speram ca invingatorii sa fie Lannisterii. Aproape!

Cand am citit primul volum am crezut ca Joffrey nu poate sa ma enerveze mai mult decat a facut-o deja. Ei bine, m-am inselat. In cel de-al doilea volum, mica pramatie dovedeste si mai multa cruzime, impulsivitate, impertinenta, prostie si sadism. Atunci cand era doar print, era infumurat, insa din momentul in care s-a urcat pe tron narcisismul si egoismul lui a atins cote si mai mari, acesta dovedind ca nu-i pasa nici macar de propria familie, cu atat mai putin de poporul lui.

Sansa a parut sa se maturizeze putin (foarte putin!) in acest volum si a primit si mai multe lovituri de la “dragul ei print pe cal alb”, iar eu una consider ca isi merita soarta. Nu pot spune ca mi-a fost mila de ea si de tot ce a patit in “Inclestarea regilor” deoarece, cand ma gandeam la tot ce a facut in primul volum, ajungeam rapid la concluzia ca si-a facut-o cu mana ei si acum e vremea sa plateasca pentru toate greselile din trecut.

Daca in primul volum nu i-am dat prea multa atentie lui Theon Greyjoy, in acest al doilea volum baiatul a reusit sa ma faca sa-l detest. Theon nu doar ca a demonstrat ca nu are respect fata de cei din familia Stark, alaturi de care a avut o viata poate chiar mai buna decat Jon, dar a demonstrat ca nu are nici onoare.

Desi au fost multe personaje pe care le-am detestat, le-am ignorat sau inca am sentimente contradictorii in privinta lor, au fost si personaje pe care am continuat sa le indragesc la fel de mult ca si in primul volum. Daenerys a ramas cu siguranta printre preferatele mele, iar cei trei pui de dragon sunt pur si simplu adorabili. Jon a dovedit la fel de mult curaj si inteligenta ca si in primul volum, el si Naluca facand in continuare o foarte buna echipa. Mi-a placut si inceputul relatiei dintre el si Ygritte, desi eu as vrea in continuare ca, intr-un fel sau altul, Jon sa ramana impreuna cu Daenerys.

Un alt personaj care mi-a ramas la fel de simpatic a fost Tyrion, piticul fiind la fel de sarcastic si inteligent ca si in “Urzeala tronurilor”. Ideile pe care le-a avut pentru batalia de la Apa Neagra au fost geniale, iar Tyrion a dovedit un curaj in lupta pe care nu ma asteptam sa-l aiba.

Un personaj care, spre surprinderea mea, a reusit sa-mi devina treptat simpatic in acest volum a fost Cainele, acesta dovedind ca are o anumita bunatate pe care o ascunde foarte bine. Inca nu sunt sigura, dar cred ca ar fi fost mai bine pentru Sansa sa accepte propunerea acestuia din timpul bataliei de la Apa Neagra.

“Inclestarea regilor” s-a dovedit un roman la fel de bun ca si “Urzeala tronurilor”, oferind cititorilor sansa de a afla si mai multe despre Westeros si locuitorii lui, dar a avut si cateva lupte descrise intr-un mod care te facea sa vrei sa citesti cat mai repede pentru a afla cum se vor sfarsi acestea. Recomand romanul tuturor, la fel ca si intreaga serie de altfel deoarece George R. R. Martin a reusit nu doar sa construiasca o poveste, ci a cladit o intreaga lume in care te pierzi inca de la primele randuri. 

Leapsa: Social Media Book Tag

Cu totii avem conturi pe diverse retele de socializare si probabil ca le accesam macar o data pe zi, dar nu stiu cati dintre noi ne-am gandit vreodata sa asociem fiecareia cate o carte. Am preluat aceasta leapsa de la Ghanda si mi s-a parut foarte simpatica, aceasta facandu-ma sa ma gandesc la carti pe care le-am citit cu mult timp in urma si de care aproape am uitat.

Twitter: cea mai scurta carte dintre preferatele tale

Aici cred ca se incadreaza mai multe carti, dar voi alege “Constrangerea”, al saselea volum din seria “Jurnalele lui Stefan”.

Facebook: o carte pe care toata lumea te-a presat sa o citesti

Nu pot spune ca am fost neaparat presata sa o citesc, dar o prietena o tot laudase si am decis sa-i dau o sansa romanului “Nu plange sub clar de luna” de Heather Davis, dar, din pacate, nu am fost prea incantata de acesta. Totusi, al doilea volum, “Uneori, sub clar de luna” mi-a placut mai mult si m-a convins ca seria are totusi potential.

Tumblr: o carte pe care ai citit-o inainte sa fie cool

Cred ca printre ultimele carti pe care le-am citit inainte sa devina (mai mult sau mai putin) un fenomen se numara “Divergent” de Veronica Roth. Atunci cand am citit primele doua volume inca nu aparuse filmul, iar lumea lui Tris inca nu era atat de cunoscuta.

MySpace: O carte despre care nu iti amintesti daca ti-a placut sau nu

Am citit acum foarte mult timp “Endymion Spring” de Matthew Skelton, dar marturisesc ca nu mai stiu nici macar daca mi-a placut sau nu, cu atat mai putin despre ce era vorba in carte. Poate o sa profit de vacanta pentru a-l reciti.

Instagram: o carte care a fost atat de frumoasa incat a trebuit sa-i faci o fotografie

Buuuun, aici sunt putin in ceata pentru ca nu am facut niciodata poze la carti pentru frumusetea lor. Totusi, una dintre copertile care mi-au placut este cea a romanului “Ramai vesnic vrajitoare...” de Carolyn MacCullough

YouTube: o carte care ti-ai dori sa devina film

Cu siguranta “Erebos – Jocul razbunarii” de Ursula Poznanski. Mi-ar placea sa vad pe micile si marile ecrane povestea lui Nick, atat prin ochii lui, cat si prin ochii avatarului sau, Sarius.

Goodreads: o carte pe care o recomanzi tuturor

As vrea sa recomand atat de multe carti, dar, tinand cont de faptul ca in momentul de fata citesc seria “Cantec de gheata si foc” si sunt complet vrajita de Westeros si locuitorii sai, aceasta este seria pe care o recomand tuturor.

Leapsa a fost simpatica si a avut o idee interesanta, iar eu chiar m-am distrat facand aceste asocieri. Oricine doreste poate sa preia aceasta leapsa.