Recenzie carte: "Iuresul sabiilor" de George R. R. Martin

Al treilea volum al seriei “Cantec de gheata si foc” demonstreaza ca in Westeros nu esti niciodata in siguranta, nici macar la o nunta! Din anumite puncte de vedere cred ca din cele trei volume citite pana acum “Iuresul sabiilor” a fost cel mai bun roman, George R. R. Martin dovedindu-si  talentul de a surprinde cititorii in fiecare capitol.

Dupa moartea regelui Robert Baratheon multi regi s-au ridicat in incercarea de a ocupa tronul de fier. Unii au murit, altii au fost invinsi, iar altii continua sa lupte. Cu totii sunt prinsi in jocul tronurilor, un joc in care nimeni nu se poate increde in nimeni, in care aliantele si tradarile sunt la ordinea zilei, iar furia luptelor ameninta sa transforme Cele Sapte Regate       intr-un taram insangerat. In plus, in ciuda faptului ca regii din Westeros, prinsi in jocul lor, par a fi uitat de pericolul de dincolo de zid, nici salbaticii si nici creaturile intunecate din acele locuri nu au uitat de ei.

In cel de-al treilea volum magia isi face simtita prezenta chiar mai mult decat in celelalte romane. Povestea ne poarta dincolo de zid, spre taramurile salbaticilor si ale mortilor-vii, oferindu-ne sansa de a afla mai multe despre acestia. Unul dintre personajele care mi-a atras atentia este misteriosul Maini Reci, in privinta caruia sunt curioasa daca are vreo legatura cu Benjen Stark.

Desi m-a intristat, Nunta Rosie nu mi s-a parut socanta si intr-un fel sau altul ma asteptam la ea. Lordul Frey nu este genul de persoana care sa accepte un compromis sau sa uite si sa ierte o persoana care a incalcat o promisiune facuta lui. Cel mai rau mi-a parut de Vant Cenusiu, dar, cel putin, epilogul romanului mi-a adus zambetul pe buze.

Daca una din cele trei nunti aproape mi-a adus lacrimi in ochi, alta m-a facut sa vreau sa sar in sus de bucurie. M-am bucurat sa citesc despre moartea unui anumit mic monstru care m-a enervat si m-a facut sa-l detest inca de la primul volum, desi imi pare rau ca pentru aceasta moarte a fost condamnat unul dintre personajele dragi mie, fara ca acesta sa aiba vreo vina.

Spre surprinderea mea, unul dintre personajele care a inceput sa-mi placa in acest al treilea volum a fost Jaime. Daca pana acum il considerasem un luptator bun, dar fara onoare, dupa ce am aflat anumite evenimente din trecutul acestuia si motivele care l-au impins sa devina Regicidul, nu am putut sa nu-l simpatizez si sa ajung sa cred ca a luat decizia corecta atunci cand l-a ucis pe Aerys Targaryen.

Daenerys a ramas unul dintre personajele mele preferate si mi-a fost mila de ea in momentul in care a aflat minciunile si secretele din jurul ei, dar si adevarul despre doua persoane in care avea atat de multa incredere. Dragonii ei au ramas la fel de adorabili, dar ceva imi spune ca fata o sa aiba probleme in a-i dresa, ea neavand pregatirea si cunostiintele necesare pentru acest lucru.

Sansa a parut sa devina putin (doar putin) mai inteligenta in acest volum, dar in unele momente a ramas la fel de imatura ca si inainte. Desi nu m-a mai enervat la fel de mult ca in primele volume, fata inca imi este antipatica. Totusi, sunt curioasa cum o sa fie influentata in viitor de personajele pe care le are acum in jurul ei, dar si de locul in care se afla.

Jon mi-a fost la fel de drag ca si in celelalte volume, el si Naluca facand in continuare o echipa perfecta. Sunt curioasa de alegerea pe care o sa o faca tinand cont de propunerea lui Stannis, dar si de alegerea fratilor lui de la Rondul de Noapte.

Tyrion a ramas acelasi pitic sarcastic pe care l-am indragit inca din primul volum. Replicile lui au fost la fel de amuzante, iar el si-a dovedit in continuare inteligenta, reusind sa supravietuiasca intrigilor ce impanzesc Debarcaderul Regelui. Nu ma asteptam sa aiba taria sa faca anumite lucruri pe care    le-a facut spre sfarsitul romanului, dar ma bucur ca a reusit sa gaseasca in el puterea necesara pentru acestea.

Un roman la fel de bun ca si celelalte volume din seria “Cantec de gheata”, “Iuresul sabiilor” este o carte pe care o recomand tuturor, George R. R. Martin dovedind in fiecare pagina ca in Westeros totul este posibil si ca nimic nu te poate asigura de faptul ca un personaj o sa supravietuiasca sau o sa moara.