Recenzie carte: "Creatura" de Nely Cab

Cum mitologia reprezinta un subiect care m-a fascinant dintodeauna, nu aveam cum sa ratez cartea “Creatura” de Nely Cab.

Pentru Isis Martin, o adolescenta de 17 ani, somnul nu mai reprezinta de ceva vreme odihna. In fiecare noapte, visele ii sunt tulburate de aparitia unui demon inspaimantator, fapt care o face pe fata sa ii fie frica sa mai inchida ochii. Satula sa fie haituita in propriile vise de o iluzie, Isis se decide sa infrunte demonul.

Dar cand acesta se dovedeste a fi un zeu, lucrurile se complica, iar Isis nu are nici cea mai mica idee care vor fi urmarile provocarii ei.

Pentru inceput, pot spune ca mi-a placut actiunea, autoarea dovedind originalitate si talent. Desi ma asteptam sa puna mai mult accent pe elementele de mitologie, sa existe mai mult mister care sa te faca sa citesti pagina dupa pagina si capitol dupa capitol pentru a afla adevarul, povestea iubirii interzise dintre zeul David si muritoarea Isis a fost draguta. Totusi, sunt putin dezamagita de faptul ca autoarea s-a concentrat asupra relatiei dintre cei doi, lasand oarecum in fundal elementele de mitologie, secretele de familie si intreaga poveste despre existenta creaturilor.

Totusi, mi-a placut foarte mult epilogul, acesta fiind mai mult decat neasteptat.  Cred ca ultimul paragraf reprezinta cea mai buna parte din roman, acesta fiind si elementul care m-a convins ca vreau sa citesc si continuarea cartii.

Dintre cei doi protagonisti, nu pot spune ca a ajuns vre-unul dintre ei sa-mi fie foarte drag, David, de exemplu, reusind exact contrariul. Desi probabil autoarea a vrut sa-l construiasca ca fiind baiatul perfect, pe care orice fata sa-l doreasca langa ea, pentru mine, cel putin, a reusit sa creeze exact contrariul. Personal, daca un tip ar incepe sa faca declaratii precum “Isis, sunt invidios pe orice barbat care se uita la tine. Le-as scoate ochii tuturor.” (“Creatura” de Nely Cab, editura Leda, pagina 129) as incepe sa ma indepartez usor, incercand sa-mi amintesc toate miscarile de autoaparare cunoscute si gandindu-ma cat de repede pot obtine un ordin de restrictie. De mai multe ori, pe parcursul romanului, David a dovedit o gelozie irationala si un comportament agresiv, elemente care m-au facut sa-mi displaca personajul. Undeva pe la mijlocul romanului deja oscilam intre a-mi da ochii peste cap si a izbucni in ras la frazele pompoase ale acestuia. E adevarat, nici eu nu sunt genul de persoana care sa se omoare dupa dulcegarii, dar contrastul dintre cuvintele lui, care te duceau cu mintea la vremurile din trecut, la cavaleri si printese, la “Romeo si Julieta”  si comportamentul lui era pur si simplu amuzant.

Totusi, au existat si personaje care mi-au placut, precum fratii lui David, gemenii Eryx si Galen, dar si mama acestora, Nyx. Autoarea a reusit sa contureze foarte bine aceste trei personaje secundare si mi-ar fi placut sa pot sa citesc mai mult despre ei.

“Creatura” este o carte destul de buna incat sa ma faca sa vreau sa citesc continuarea, mai ales datorita epilogului, dar nu pot spune ca m-a incantat atat de mult incat sa vreau sa o recitesc.